Foto: Guliver Getty Images
O să supăr multă lume, dar adevărul deranjează. Îmi asum asta.
Căutăm mereu problemele la alții, dar uneori avem mai multe în propria ogradă.
Sunt mulți medici care fac proceduri cuantice, biorezonanțe, tratează cancere cu regimuri alimentare închipuite.
Sunt mulți medici care au devenit antivacciniști convinși.
Sunt mulți medici cărora banul le-a smuls pur și simplu mințile.
Sunt mulți medici care pentru o patologie dau numai medicamentul X făcut de compania Y.
Sunt mulți medici care fac o risipă incredibilă când e vorba de banii statului.
Sunt mulți medici care au jupuit pacienții și de ultimul leu, condiționând fiecare act medical.
Sunt mulți medici care se poartă execrabil cu rezidenții lor, când aceștia le fac 80-90% din treabă.
Sunt mulți medici care refuză să învețe interpretarea unei electrocardiograme, că „la ce mă ajută pe mine?”
Sunt mulți medici care refuză să folosească un computer.
Sunt mulți medici care operează după proceduri vechi și fac medicină după cărți prăfuite.
Sunt mulți medici care dau nifedipină sub limbă sau captopril în regim cronic.
Sunt mulți medici care dau antibiotice în viroze, că „lasă că e mai bine așa”.
Sunt mulți medici care refuză trecerea la sisteme digitalizate, că „la ce bun?”
Sunt mulți medici care refuză soluții online de a păstra legătura cu pacienții, când sunt în lume sute care funcționează de minune.
Sunt mulți medici care nu ridică un deget pentru rezolvarea problemelor din sistem, dar se bucură apoi când 1-2-3 mai nebuni reușesc o schimbare și victoria apoi e a tuturor.
Sunt mulți medici care nu vor să priceapă că modul lor de a se comporta este deosebit de nociv în această eră tehnologică în care ne găsim.
Sunt mulți medici care nu dau doi bani pe părerea colegilor; ei sunt mereu atotștiitori și gestionează perfect orice caz.
Sunt mulți medici pe care nu-i interesează comunicarea cu pacientul sau cu familia acestuia.
Vrem să mergem mai departe, să progresăm, dar nu ne dăm seama că multe ancore sunt chiar în rândul nostru.
Orgolii, ură, condiționare, respingere, aroganță, autosuficiență, risipă, interes, exagerări, disperare după putere și bani. Toate astea există din plin în rândul nostru.
N-ar fi mai bine să luptăm împreună?
N-ar fi mai bine să nu condiționăm nimic?
N-ar fi mai bine să ne uităm în oglindă?
N-ar fi mai bine să ne culcăm liniștiți?
N-ar fi mai bine să ne ajutăm între noi?
N-ar fi mai bine să discutăm frumos cu pacienții?
N-ar fi mai bine să fim calculați?
N-ar fi mai bine să vrem să fim mai buni?
N-ar fi mai bine să ne iubim rezidenții?
N-ar fi mai bine să facem medicină adevărată?
N-ar fi mai bine să renunțăm la orgolii?
N-ar fi mai bine să...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Preturile exorbitante pe care romanul trebuie sa le plateasca acestui spital italia( (dublu si chiar triplu fata de spitalele din Franta sau Austria ) constituie un subiect sensibil care trebuie rezolvat.
Partea interesanta este ca majoritatea medicilor si totalitatea personalului auxiliar sunt romani.
De aici dilema : Dam spaga in spitalele romanesti, sau platim preturi exorbitante celor private ? Aceasta-i intrebarea !
In acelasi timp, spitalele publice au interdictie expresa de la Casa de Asigurari pentru a introduce vreo taxa pentru serviciile prestate. Efectul rezultat este ca privatii din Sanatate prospera, in timp ce sistemul public ramane subfinantat.
Primo: interdicția nu se referă la ”serviciile prestate” ci la serviciile decontate de Casa de Asigurări. Mare diferență.
Secundo: nu doar spitalele publice au această interdicție ci toți furnizorii de servicii medicale aflați în relație contractuală cu Casa de Asigurări.
Tertio; pe cale de consecință, prosperitatea unora respectiv dezastrul celorlalți nu derivă din această presupusă (și falsă) discriminare ci au alte cauze.
Și nu în ultimul rând: atât mediul privat cât și cel bugetar sunt foarte heterogene. A emite sentințe globalizante este foarte riscant.
Pe langa cativa medici italieni, intregul personal medical este romanesc, cu o mica exceptie, un colaborator ocazional, singurul care opereaza anevrismul de aorta, Dr, Rolf Dammrau un excelent chirurg neamt,.
Din pacate, pretul unei interventii chirurgicale pentru implantarea stendului costa o adevarata avere: peste 20.000 euro.
Trcand peste faptul ca aceias operatie costa aproale la jumatate, in spitalele din Austria sau Germania, iti pui intrebarea : De ce, ca la noi ca la nimeni ? Ministerul sanatatii din Romania nu are nimic de spus ?
Aceias operatie se face si in cateva spitale romanesti, dar, dupa asteptari care pot dura luni si chiar ani,
Suma de peste 20.000 euro ( echivalentul in lei la cursul de schimb actual este de aproape 100,000 lei noi.
La o pensie medie de 1500 lei, in cati ani acoperi aceasta suma ?
PS Pun la dispozitia oricarui ziarist de prestigiu, facturile si documentele platite de sotul meu spitalului Monza in Iulie 2017.
,
De la Eminescu citire:
"Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi."