Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Când nici moartea nu ne mai sperie. Imaginea anului: Un bolnav cu mască de oxigen privește șirul de protestatari. Medic, după scandările din curtea spitalului: „Suntem dărâmaţi”

bolnav cu masca pe fata priveste pe geam

 Foto: Brasov.net 

Imaginea zilei e, de fapt, imaginea anului. Un bolnav internat în spital, cu masca de oxigen pe faţă, priveşte de la fereastră şirul de protestatari împotriva restricţiilor Covid.

Mii de protestatari au ieşit să-şi exprime dezacordul faţă de măsurile impuse de autorităţi în mai multe oraşe din ţară. Unii dintre ei, mânaţi legitim de lipsa de măsuri economice pentru a-i susţine pe cei afectaţi de pandemie. Rămaşi fără loc de muncă, fără activitate, fără niciun sprijin din partea guvernanţilor. Iar alţii, mânaţi de teorii conspiraţioniste şi de „dorinţa de libertate”.

Care libertate? De a avea drepturi. Sigur, drepturi vrem cu toţii. Dreptul de a fi sănătoşi, de exemplu. Dreptul la viaţă. Dreptul de a nu fi îmbolnăvit de cineva care nu crede în Covid până nu moare de Covid.

Măsurile luate de autorităţi sunt, poate, proaste şi insuficiente. E nevoie de măsuri care să le balanseze, de sprijin pentru oamenii rămaşi şomeri. E nevoie de multe alte lucruri.

E nevoie şi ca aceia care impun măsurile să se asigure că restricţiile sunt respectate. Altfel, fâlfâim declaraţii peste tot, umblăm cu masca la bărbie şi ne înghesuim peste tot unde ar trebui să respectăm distanţa de doi metri. Eu nu am mai văzut să se respecte distanţa socială în vreun supermarket de la starea de urgenţă de anul trecut.

Altfel, da, luăm măsuri degeaba.

Dar cât de tulburat să fii ca să mergi să protestezi în curtea unui spital, în faţa secţiei de terapie intensivă? Să te duci să urli că nu mai vrei mască într-un loc unde un bolnav îşi trage poate ultima suflare? Să ceri libertate când unii mor infectaţi de virusul ăsta în care tu nu crezi?

Am încercat să vorbesc cu un medic şef al unei secţii de terapie intensivă. Mi-a spus doar atât: „Nu mă simt în stare. Suntem dărmaţi”.

Când am văzut pancartele pe care scria LIBERTATE m-am gândit doar atât. Am ajuns să le cerem oamenilor să moară ca să fim noi liberi? Pentru că asta cereţi la schimb, momentan. Libertatea voastră în schimbul morţii altora.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Pandemia asta are mai multe feluri de victime:
    1. DIRECTE, morții și cei cu sechele
    2. ECONOMICE, faliment ori șomeri
    3. INFORMAȚIONALE. Aceștia sunt "protestatarii", conspiraționiștii, antivaxxerii, etc.
    Și acum consecințele: morții îngropați, plânși de apropiați. Victimelor economice le rămâne să aștepte ajutor ori să se adapteze: reprofilare, etc.
    Cei din a treia categorie sunt în mare măsură irecuperabili. Sunt răniții grav dintr-un război în care frontul se deplasează rapid. Nu poți decât să-i lași acolo sperând că poate își vor reveni. Dar nu-i poți căra nici ajuta. Fiindcă nu vor. La război ca la război.
    Ultimul paragraf (articol scurt, clar, pe înțelesul oricui) sintetizează un conflict de opinie foarte prezent în ultimul timp, cu trimitere la "modelul" brazilian și la politica de " scapă cine poate ". Și la umanitatea noastră, evident în involuție:
    "Am ajuns să le cerem oamenilor să moară ca să fim noi liberi? Pentru că asta cereţi la schimb, momentan. Libertatea voastră în schimbul morţii altora."
    • Like 3
  • Ar trebui sa vina jandarmeria cu supa calda.
    • Like 1
  • Bun exemplu ANTI - NAZIST ... BRAVO MOSU INSANATOSIRE GRABNICA.
    • Like 0
  • Ce faceți, domnilor de la REPUBLICA?
    Acceptați publicarea articolelor doar pentru că sunt "mainstream"?
    Textul doamnei Anda Simion, să-mi fie cu iertare, e de nivelul unei compuneri de clasa a VI-a,
    Faceți, oameni buni, o selecție a textelor si pentru calitatea lor intrinsecă, nu doar pentru că respectă orientarea ideologică a platformei.
    Căci riscați să vă pierdeți cititorii și în ce privește numărul acestora, ce să mai zicem de calitatea lor.
    • Like 2
    • @ Marcel Marginean
      Adică?
      • Like 1
    • @ Marcel Marginean
      E, din contra ... risca cei din strada sa ne piarda pe NOI.
      • Like 0
    • @ Marcel Marginean
      Zau, asa ti se pare? Adica e un articol pueril? Aia care s-au dus sa urle in curtea spitalului au carevasazica dreptate, nu? Iar locul e potrivit pentru proteste, nu-i asa?
      • Like 2


Îți recomandăm

Bucuresti / sursa foto: Profimedia

Cea mai mare frustrare a locuitorilor și a oamenilor din zonă, și lărgind situația la nivel național, vine din sentimentul că trăiesc într-o zonă ignorată și că problema extrem de importantă pentru ei e neglijată, negociabilă sau ”uitată”. Și credința lor este că statul român devine complice la toată mizeria (la propriu și la figurat) pe care ei o trăiesc și o respiră.

Citește mai mult

sustinatori calin georgescu

Nu absolut toți români, inclusiv fețe bisericești, au înțeles și simțit atunci solidar, nu toți au fost de acord cu acest pas fundamental pentru emergența în istorie a României. Orbire, îngustime, nepăsare. (În imagine, susținători ai lui Călin Georgescu, la Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Carol, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor/ foto: Inquam Photos/ George Călin)

Citește mai mult

Mark Carney

Discursul rostit de premierul canadian Mark Carney la Forumul Economic Mondial a produs ecouri puternice, nu pentru că ar fi fost inovator, ci pentru că a spus cu voce tare ceea ce mulți gândesc deja. Ideea că „dacă nu ești la masă, ești la meniu” a rezonat larg, tocmai pentru că surprinde sentimentul de anxietate globală – regulile se subțiază, iar cei care nu negociază activ devin obiecte, nu subiecți ai politicii internaționale. foto: Profimedia

Citește mai mult