Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Când va lovi criza datoriilor. Pentru prima dată după 2012, România depășește pragul psihologic de 100 de miliarde de euro

Criza datoriilor

Foto: Guliver/Getty Images

Datoria externă totală a României s-a majorat cu 448 milioane USD, în primul trimestru al anului curent, atingând pragul de 112 miliarde USD, potrivit datelor publicate de către Banca Naţională a României.

Din total, datoria externă pe termen lung a însumat 76 miliarde dolari la 31 martie 2019 (67,6% din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,8% faţă de 31 decembrie 2018. Totodată, datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 31 martie 2019 nivelul de 36 miliarde USD (32,4% din totalul datoriei externe), în creştere cu 3% faţă de 31 decembrie 2018.

România a depășit pragul psihologic de 100 de miliarde de euro pentru prima dată după 2012.

În 2012, nivelul datoriei externe era de 100,8 miliarde de euro, dar a scăzut până în 2015 la circa 90 de miliarde. Din acel an, datoria crește, însă scade ca pondere în PIB, întrucât acesta a crescut.

În cursul anului 2018, cuantumul datoriilor țărilor la nivel global a atins suma de 244 trilioane de dolari, sau 318% din PIB-ul global.

Principalii responsabili pentru creșterea datoriei sunt guvernele țărilor dezvoltate. Guverne precum cel al Statelor Unite, al Japoniei și cele din Europa, au făcut foarte puțin pentru a-și diminua datoriile în ultimii ani.

Un exemplu elocvent este cel al SUA. La momentul actual datoria Statelor Unite este de 22,3 trilioane de dolari, majorându-se cu aproape 2 trilioane de dolari, ca urmare a stimulilor fiscali. Cheltuielile au crescut, concomitent cu reducerea masivă a impozitelor, începând cu 2017. Pentru a avea o imagine clară în legătură cu cuantumul datoriei americane, fiecărui plătitor de taxe american îi revine o sumă de 160.000 dolari.

De partea cealaltă a Atlanticului, Banca Centrală Europeană a finalizat în decembrie 2018 programul de relaxare cantitativă, în valoare de de 2,6 trilioane de dolari, program prin care s-a urmărit accelerarea creșterii economice în țarile din zona euro și implicit la nivelul Uniunii Europene.

În Asia, Japonia a aprobat un buget de 860 de miliarde de dolari pentru 2019, în timp ce banca centrală a continuat propriul programul de relaxare cantitativă, prin care s-a dorit consolidarea creșterii economice pe termen lung. În prezent economia japoneză se află încă în dificultate, deoarece inflația și creșterea PIB-ului sunt încă nesatisfăcătoare, în ciuda anilor de stimulare monetară masivă a băncii centrale.

China. În prezent datoria Republicii Populare Chineze se ridică la aproximativ 5,3 trilioane USD (cifră oficială), reprezentând echivalentul a aproximativ 47,6% din PIB. Standard & Poor’s Global Ratings a declarat că entitățile locale chineze ar putea datora, suplimentar, o sumă de 5,8 trilioane de dolari. Nivelul ridicat al datoriei Chinei este o problemă a statului asiatic, atragând atenția rapiditatea cu care aceasta crește.

Efectele programelor de stimulare monetară

“După doi ani de expansiune solidă, economia avansează mai lent decât se aștepta și riscurile cresc”

directorul general al FMI, Christine Lagarde, la deschiderea Forumului Economic Mondial din ianuarie 2019, de la Davos.

În perioadele de creștere economică, țările și-au redus în mod tradițional deficitele, reușind să adopte bugete echilibrate și să asigure atât creșterea economică, dar și sustenabilitatea datoriilor pe termen lung. Dar, în ultimii ani, cele mai mari economii ale lumii au făcut exact contrariul. Omenirea s-a împrumutat, datoriile au fost rostogolite de la an la an, iar programele de stimulare monetară nu și-au atins în totalitate scopul.

Situația țărilor emergente

Țările cu economii emergente au împrumutat la un nivel fără precedent, într-un moment în care ratele dobânzilor la nivel mondial cresc, dolarul american s-a întărit, consecința fiind că împrumuturile vor costa mai mult, apasând pe bugetele naționale.

Situația la nivel global

Trăim într-o lume în care oamenii din fiecare țară cheltuiesc mai mult decât își pot permite, iar cei mai afectați de nivelul în creștere al datoriilor sunt reprezentanții clasei de mijloc și cei aflați deja în sărăcie.

Cu cât clasa mijlocie se împrumută mai mult, cu atât devine mai săracă, efectul împrumuturilor fiind invers decât cel scontat. Familiile nu vor putea, de exemplu, investi suficient în educația copiilor. În consecință, în viitor se așteaptă o creștere planetară a păturii de săraci. Clasa de mijloc, în loc să evolueze, involuează.

Criza financiară începută în 2008 a fost o repetiție serioasă a ceea ce urmează să vină. Guvernele și băncile centrale au reușit să facă față colapsului inevitabil timp de câțiva ani prin programe masive de stimulare. Guvernele sau băncile centrale, cum ar fi Fed (Banca Centrală a Statelor Unite), au tipărit bani pentru a stimula creșterea economică.

Ratele de dobândă sunt încă scăzute, deoarece singurul instrument disponibil pentru asigurarea creșterii economice este stimularea monetară. Curios, băncile centrale consideră că pe viitor vor putea remedia problema datoriilor în creștere prin majorarea dobânzilor. Această decizie va dăuna însă economiei, deoarece oamenii vor avea mai puțini bani disponibili pentru achiziția de bunuri și servicii.

De asemenea, oricine are minime cunoștințe în legătură cu modul în care functionează piețele știe că în joc sunt mii de miliarde de dolari care au creat cea mai mare bulă de active din istorie, umflând bursele la un nivel fără precedent.

Creșterea ratelor dobânzilor va însemna că obținerea unui împrumut va fi mai dificilă, deoarece la dobânzi mai mari trebuie rambursată o sumă mai mare creditorului. Deci, corporațiile, indivizii și guvernele vor trebui să plătească mai mult pentru a obține un împrumut. Astfel, economiile lumii vor începe să eșueze, deoarece va exista o cerere mai redusă pentru bunuri și servicii, întrucât costurile vor crește exponențial.

De ce am scris acest articol

Problema datoriilor la nivel global este prea puțin discutată. Am urmărit acest subiect timp de cățiva ani de zile și am găsit câteva probleme în legătură cu previziunile experților.

Primul motiv este că mulți dintre cei implicați în fenomenul economic prevedeau un colaps economic iminent care ar avea loc într-un an, în cinci ani sau în zece ani, cu anumite termene definitive ce au fost deja depășite la data scrierii acestui material.

În al doilea rând, publicul este prea puțin informat despre circumstanțele directe cu care ne confruntăm în prezent. Motivul este că oamenii din fiecare țară doresc mai mult de la fiecare guvern, iar politicienii sunt dispuși să promită tot ce este necesar pentru a fi realeși.

Rezultatul final al acestor procese economice distorsionate este ceea ce am explicat mai sus; adică colapsul sistemului, pe termen lung, din cauza nivelului uriaș al datoriilor care nu pot fi rambursate. Cine va suferi în cele din urmă? Tot oamenii…

Concluzia este că nimeni nu cunoaște data exactă când va lovi criza datoriilor, dar este clar pentru fiecare dintre noi că nu poți cheltui mai mult decât câștigi, pe termen lung. Întrebarea nu este dacă această criză va lovi, ci când va lovi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asta se intampla cand desteptii de la bancile centrale stabilesc dobanzi in mod arbitrar. Cand scazi dobanzile artificial, oameni o sa economiseasca mai putin si o sa se apuce sa cosume si sa se imprumute ca prostii. Interventia statului in economie prin banca centrala duce intotdeauna la cresteri nesustenabile si pe urma la crize!
    • Like 0
  • Poate ca se doreste cresterea masei monetare prin crearea de bani prin imprumuturi? Se pare ca singura metoda existenta in tarile cu economie de piata este crearea de imprumuturi la bancile private...
    • Like 0
  • Datoria publica vs datoria privata, In ceea ce priveste datoria publica nu cred ca bancherii lumii se asteapta sa-si vada banii recuperati. Ceea ce ii intereseaza insa sunt drepturile asupra utilizarii banilor astora, adica dobanzile, ca cea mai eficienta cale de protejare a propriilor active in cadrul schemei Ponzi demarata odata cu renuntarea la etalonul aur al monedelor. Elementele de succes ale schemei sunt banii din hartie (fara echivalent determinat), tiparnita (masina de facut banii), inflatia (aruncarea deficitelor asupra oamenilor), lipsa pragurilor de indatorare pentru tari, lipsa falimentelor nationale reale, acestea chiar daca apar inseamna cel mult restructurarea datoriilor si nicidecum nerecunoasterea si refuzul la plata.
    O referinta comoda noua este situatia familiei, un credit prea mare sau cu dobanda prea mare, peste capacitatea de rambursare ne duce in blocaj, tocmai pentru ca noi, ca oameni TREBUIE sa returnam, pe parcursul vietii noastre datoria familiei. EI cu statele nu mai e la fel, ele au o viata mai lunga, datoriile se rostogolesc si in general, in urma rostogolirii NU TREBUIE sa restituie principalul, ci doar dobanda.
    Nu cred intr-un dezastru financiar mondial, bancherii sunt mult prea interesati in stabilitatea incasarii dobanzilor pentru a-si permite un colaps, astfel ca putem sta linistiti din punctul asta de vedere. Deci no stress, indiferent da nivelul valorilor (intr-adevar ametitoare) vehiculate cu privire la datoria publica.
    Cu bula imobiliare din Romania insa lucrurile stau cu totul altfel! O analiza comparativa a ceea ce se intampla acum cu 2010 ar fi binevenita, ingredientele pentru colaps fiind pregatite: reducerea de catre BNR/banci a pragurilor de indatorare, cresterea cursului ca indicator usor perceptibil al inflatiei, adica a scaderii puterii de cumparare, reducerea preconizata a salariilor unei parti semnificativ mari a populatiei, cu venituri peste medie (bugetarii, nu va ganditi la IT-isti), precum si cel mai important, semnalul pietei cu privire la reducerea numarului de tranzactii cu cca 25% anul acesta fata de anul trecut, aceeasi perioada, De principalul datoriei private nu scapa nimeni.
    • Like 1
  • Un articol necesar.
    Oamenii trebuie sa fie informati asupra riscului acestei politici iresponsabile.
    Ca de obicei, saracii (oameni si firme) vor plati, atunci cand lucrurile nu vor putea sa mai fie tinute sub control.
    Se pare ca exemplul Greciei si criza din 2008 nu au fost suficiente.
    Multumiri, pentru informatii!
    • Like 0
  • check icon
    Economia macro curentă a Ro e oarecum similară unei gigantice scheme Ponzi: marim salarii -:> crește PIB; împrumutăm apoi bani cu care să plățim acele majorări și pretindem că aceste împrimuturi se situează sub X% din acest PIB majorat artificial. Nimic despre eficiență sau productivitate (care e, în cel mai bun caz, similară cu cea a anilor trecuți).
    • Like 0
  • Omenirea e împrumutată până peste cap. La cine? La marțieni?
    • Like 0
  • Ca si in cazul Romaniei, o parte semnificativa din datoria globala este a entitatilor private: companii, banci, fonduri, indivizi. Asta nu inseamna ca e mai putin grav, criza urmatoare va inlatura datornicii din piata iar pierderile se vor imparti frateste intre creditori. Micul deponent, cel care aduce bani in sistem contra unei dobanzi, nu va fi direct afectat deoarece sumele depuse sunt asigurate, dar restul creditorilor vor suferi pierderi severe, ceea ce, in definitiv, e benefic pentru sanatatea unei economii.
    • Like 0
  • Dan check icon
    Imi permit sa comentez pentru ca tentativa aceasta de inducere a fricii mi se pare foarte periculoasa. Altfel nu ma interesa...

    1. Indatorarea agentilor economici are un efect clar: cresterea consumului curent in detrimentul celui viitor. Are totusi si un rol foarte important: cresterea utilitatii consumului total. Ca exemplu simplist, putem lua cazul unei economii in care guvernul se imprumuta si consuma mai mult; acest consum se transmite in economie cu un efect de multiplicare, iar cresterea indusa in veniturile viitoare eclipseaza nivelul dobanzilor platite. Alegerea dintre a economisi/investi (a consuma mai putin decat venitul) si a consuma mai mult decat venitul (a imprumuta) depinde de ratele de dobanda (care sunt mici in prezent, deci incurajeaza consumul) dar mai ales de aversiunea la risc a indivizilor. In general, este o decizie subiectiva a fiecaruia si nu are un caracter daunator in sine! Dimpotriva, fiecare incearca maximizarea propriei utilitati, oricare ar fi aceea, Consecinta: discutia importanta nu este de ce se imprumuta agentii economici (guverne, companii, indivizi), ci ce fac cu acel capital imprumutat?

    2. Procesul economic are caracter ciclic prin excelenta. Prin urmare, putem fi siguri ca o crestere economica negativa va aparea la un moment dat in viitor. Exista mai multe dovezi care arata (deci, asa cum spun semidoctii, "se stie") ca politicile prociclice au tendinta de a accentua aceste cresteri negative. Insa asocierea acestor fenomene studiate cu un posibil "colaps" economic (ce naiba inseamna asta?!?) este doar o fabricatie a unei minti neinstruite. Este o actiune similara cu cea a prevestitorilor de cutremure invitati in emisiunea lui Dan Diaconescu...

    3. "Bule"?? Ce sunt astea? Cum se masoara? Ce impact au? Mai ales ideea ca "oricine are minime cunoștințe în legătură cu modul în care functionează piețele știe că" ma face sa ma tavalesc pe jos de ras. E clar ca dvs. nu aveti asa ceva. Persoane mult mai instruite decat noi sunt foarte retinute cand sunt puse sa comenteze astfel de fenomene (recomand parcurgerea textului: https://blogs.cfainstitute.org/investor/2019/01/07/robert-j-shiller-on-bubbles-reflexivity-and-narrative-economics/). De ce vrem sa parem mai destepti decat suntem?

    4. Mai sunt si altele, dar am pierdut deja suficient timp.

    Concluzia: textul reprezinta doar o adunatura de insailari a unui semidoct. Recomand autorului un tratament indelungat cu abtinere de la pix/tastatura. Timpul acesta si-l poate dedica unui studiu mai riguros a subiectului. In general, recomand oricui o documentare mult mai aprofundata a temelor abordate inainte de a emite niste judecati pretentioase ce au un posibil impact emotional asupra cititorilor.
    • Like 3
    • @ Dan
      Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat. Am parcurs o parte din comentariul pe care l-ati scris, este foarte bine documentat. Apreciez foarte mult link-ul catre blogul CFA Institute. Eu nu sunt membru al CFA, pentru moment nici nu mi-am propus asta, dar va pot confirma ca citesc in mod uzual publicatii de profil. Oricum, foarte buna ideea cu CFA. Apreciez deschiderea pe care ati demonstrat-o prin punerea la dispozitie a acelui link.
      Remarc in plus un mod direct si foarte placut de a va exprima, foarte personal, felicitari. In acest mod puteti crea o legatura directa cu receptorul mesajului. Rugamintea mea este ca atunci cand raspundeti cuiva sa va concentrati pe subiectul articolului, nu sa incercati sa deviati de la subiect. Inversunare pe care o aratati este binevenita, iar daca o veti indrepta in directia justa sunt convins ca veti reusi sa scrieti un material de calitate, relevant. M-a dezamagit ca ati realizat de abia cand ati ajuns la cel de-al patrulea subpunct ca va pierdeti timpul. Trebuia sa continuati. Din puncte de vedere divergente apare progresul :)
      De ce nu incercati sa scrieti un articol pe acest subiect, al datoriilor, prin care sa oferiti o perspectiva personala? Va incurajez sa trimiteti un material celor de la Republica sau orice alta platforma jurnalistica de top pentru a va putea expune punctul de vedere. In eventualitatea in care veti raspunde nu o sa imi permit sa revin cu un punct de vedere suplimentar, intrucat v-am raspuns deja.. Mult succes. Claudiu
      • Like 3
    • @ Dan
      @Dan
      Nu poți să consumi mai mult decât produci pe termen lung fără să existe consecințe negative (poate nu pt tine, dar sigur pt generațiile viitoare). Te contrazice nu numai Școala Economică Austriacă dar și Principiul I al Termodinamicii. ;)

      Piața trebuie să tindă spre echilibru:

      I have heard it said (by an economist of another school) that there is no such thing as Austrian economics; there is only good economics or bad. But in the same way we could say that there is no such thing as Ricardian economics, Marxist economics, Keynesian economics, and so on. This sort of statement, though true in one sense, is false in another. It is fallacious in implying that if anything is classified in accordance with one characteristic, it cannot be classified in accordance with any other. It is like saying that there are no such persons as Americans or Japanese; there are only men and women. Those who call themselves "Austrian" economists give themselves this label because of its historical origins; but they happen also to believe that its fundamental theses are true, and offer more promise than any other for further progress in economic science.
      (...)
      Now "general equilibrium" is defined by these economists (when it ever is) in highly abstract and obscure phrases; but for laymen it might be defined as a condition in which all the tens of thousands or millions of commodities and services are being turned out in the exact quantities and proportions in which they are relatively wanted by producers or consumers, so that there are no "shortages" or "surpluses." All prices reflect costs, and there is no more profit in making one commodity than any other. (In fact, there is no "pure" profit at all.) These economists admit that at any moment this condition does not exist, but they contend that there is a constant long-run tendency toward equilibrium, because when there is an unusual profit in turning out some one product, producers will turn out more of it, and when there is a loss in turning out some other product, producers will make less of it, or transfer to making something else.

      Now the concept of equilibrium (or much better, the Mises concept of an "evenly rotating economy") can have great usefulness as a tool of thought. We are often better able to analyze the problems of change if we begin with the fictitious assumption of a state of affairs in which certain changes are hypothetically eliminated. But this is a purely imaginary construction, a useful fiction. It should never be confused with reality.

      While a true "equilibrium" between the marginal cost of production and the market price of any one commodity is a condition that is seldom reached, even momentarily, a "general equilibrium" in the relative production, supply price, and demand price of all commodities and services is a condition that is never reached, even for an instant of time.
      https://mises.org/library/understanding-austrian-economics
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult