Cântarea României. „Este dorul pentru o țară care mă face să mă simt întreagă, completă ca ființă umană”

Sursa foto: Adrian Petrișor

Este un sentiment deosebit sosirea pe aeroportul Henri Coandă din București. Fără îndoială, mulți se pot identifica acestui sentiment, cum ar fi românii care trăiesc în alte țări sau cei care se reîntorc acasă din vacanțe.

Acest „sentiment românesc” mă acaparează complet, mă trezește, mă provoacă. România este un loc original și dinamic unde trăiesc într-o permanentă stare de curiozitate legată de „ce urmează”. În acest context, acea bucurie de a trăi e doar o expresie modestă. România este un loc unde toate simțurile mele sunt complet activate. Este cu adevărat un loc plin de senzualitate.

Citește mai departe despre experiențele mele personale cu o țară care a devenit a doua mea casă.

Mirosul

Primăvara are un miros anume. Miroase a flori ce explodează și aerul rece se duce și în locul lui vine aerul mai cald al primăverii. Da, aerul are un miros anume în România. Când ajung din Suedia în România, simt o mireasmă mângâietoare care îmi spune „Acum ești aici, te poți relaxa”. E un miros liniștitor, acaparator, calm, care îmi spune că mă aflu într-un loc mai cald decât în Suedia.

Când mă plimb prin București sunt deseori prinsă de mirosul parfumului sau al aftershave-ului și îmi place asta la nebunie! Aceste parfumuri conturează intens personalitatea fiecăruia și România are o mulțime de caractere interesante, uimitoare, originale. Este ca și cum aș merge la teatru sau aș privi un film, în timp ce umblu pe străzile Bucureștiului.

În Suedia ținem uneori mult prea mult la ideea de corectitudine politică pentru a lăsa să se simtă parfumul sau aftershave-ul, în locuri publice. România este opusul. Îmi place să simt mirosul de Ermenegildo Zegna, când trec pe lângă un bărbat, sau fantastica adiere florală de la Chanel pe care o lasă în urma ei o femeie, pregătită să impresioneze mulțimea. Astfel de momente îi dau Bucureștiului meu vervă, fler, exuberanță.

Dă-mi voie să-ți povestesc o altă amintire cu privire la miros. Mireasma cimbrului. Un prieten mi-a trimis cândva din România în Suedia un mare pachet, cu diferite mâncăruri. Era perioada Crăciunului. Imaginează-ți să mergi seara, să aștepți autobuzul ce sosește din România. Era întunecat și rece, ploios și oribil. Când am primit pachetul pe fața mea total inexpresivă s-a așezat un zâmbet imens ș inima mea a început să cânte și să danseze. Am putut să simt mireasma cimbrului înainte de a deschide pachetul.

Acel miros puternic venea din România alături de mesajul să continui să visez, să fac ceea ce fac pentru a a schimba imaginea României în lume, să continui să răspândesc poveștile ei frumoase care să inspire.

Era atâta dragoste și fericire în acel pachet. Voi fi mereu recunoscătoare să am un prieten ca acela care mi-a trimis pachetul.

Alte mirosuri cu care asociez România: leuștean, grătarul de duminica după-amiaza, ciorba de pui, romul de ciocolată și sarmalele gata de a fi savurate.

Văzul

România înseamnă culoare.

Ceea ce este un contrast, pentru că, în străinătate, România apare doar în cenușiu și negru.

Este învăluită în negativitate, iar media tradițională a creat o discrepanță între ceea ce vezi în România și ceea ce este în realitate. România este albastrul de Voroneț, pădurile verzi ale Carpaților, câmpurile infinite cu floarea-soarelui ale Dobrogei.

România este un tablou pastelat ca Sibiul și are o pasiune pentru culoarea roșie – ce apare în țesăturile tradiționale.

Eu văd România ca o țară îmbelșugată. Cu munți maiestuoși, cu o deltă incrediblă, cu tradiții, legende, povești, spiritualitate, cu sate pline de viață unde oamenii trăiesc în comuniune cu natura. Și, mai ales, am văzut o Românie bogată în omenie. Când sunt în România mă conectez la propria mea natură de a fi om. Așa văd eu România.

Auzul

Cel mai intens sunet pentru mine este cel al bătăilor inimii.

Cât sunt în Suedia, aud bătăile inimii pentru România, în fiecare zi, și starea asta mă face să fiu în același timp fericită până la cer și profund tristă. Fericită pentru că iubesc stilul meu de viață românesc când sunt acolo și tristă pentru că nu pot să fiu acolo în fiecare zi.

Aud o limbă fascinantă care sună ca un râu curgător. Uneori, puternic, extrem, repede. Alteori delicat, ușor, elegant. Româna este o limbă care îmi dezlănțuie imaginația.

Îmi place sunetul unor cuvinte ca dor, suflet, dragoste, te iubesc, frumos, cu drag, draga. Tânjesc după ziua în care voi putea să înțeleg cuvintele lui Eminescu.

Pentru mine, România este și sunetul clopotului de la vaci. Îmi amintesc acest sunet din călătoriile mele în Transilvania. E plăcut să vezi ciurda cum se întoarce acasă pe ulițele satului și să o auzi de departe. Este sunetul armoniei dintre oameni, animale și natură.

Un lucru pe care puțini oameni cred că îl știu este că, în fiecare zi, ascult la radio emisiuni în limba română sau muzică, când pregătesc cina, acasă.

Când sunt în România, îmi place să privesc oameni vorbind pe stradă. La început, din modul în care îi auzeam, aveam impresia că prietenii mei care vorbeau erau în permanență furioși unii pe alții. Pe urmă am înțeles modul în care conversează, cum se aprind când e un subiect care îi incită sau cum se folosesc de umor… ei, da, de cele mai multe ori, vorbesc însă cu multă dragoste și înțelegere când e vorba de cineva apropiat care trece prin momente grele.

Aud diferite intonații ce se folosesc ce reprezintă diferită sentimente și emoții și mă cufund în toate aceste sunete. În Suedia, ne controlăm permanent să nu lăsăm să se vadă prea multe sentimente, iar eu nu m-am potrivit niciodată în tiparul ăsta.

Gustul

Care sunt gusturile ce mă fac să simt România?

Ciorba și gustul ei distinct de leuștean.

Sarmalele, brânza, mămăliga și smântâna.

Salata de vinete.

Zacusca.

Salata de boeuf.

Grătarul.

Roșiile proaspete cu ceapă roșie, brânză și ardei.

Semințele de floarea soarelui.

Limonada.

Pepenele.

Cornulețele.

Fructele și legumele proaspete din grădină.

Hreanul.

Plăcinta.

Oh, am spus de sarmale?

Atingerea

Pentru mine, este cel mai dureros simț despre care scriu.

Imaginează-ți să iubești pe cineva atât de mult, încât întregul trup te doare când nu sunteți împreună. Asta simt eu pentru România.

România mi-a atins sufletul de când eram adolescentă și am fost acolo prima dată, în 1985. A rămas apoi cu mine și niciodată nu m-a mai părăsit. E greu de explicat, dar o să fac o încercare.

România m-a mișcat într-un asemenea fel, încât îmi doresc să trăiesc o viață extraordinară doar pentru ceea ce s-a întâmplat cu mine după ce am revenit la ea în 2011. A fost ca și cum România mi-a fost predestinată. Scrisă în stele, dacă vrei să-i spui așa. A fost menit să fie. România și eu.

România mă face să vibrez și mă provoacă în anumite feluri. A trebuit să-mi actualizez unele puncte de vedere și să mă gândesc la unele lucruri, mai ales cele din viața de zi cu zi. Mi-am dezvoltat mai multe obiceiuri trainice. Abordările mele despre deschidere, leadership, creativitate, în cine să am încredere s-au mai schimbat. Am avut nevoie să cresc altfel, mai bine, și asta am făcut. Există acum mai multă culoare în acest întreg și mai multe aptitudini, gânduri, emoții, sentimente, experiențe care vorbesc despre mine.

Doar pentru că România mi-a atins sufletul. O atingere atât de intensă. Uneori e sensibilă și calmă, alteori senzuală și dramatică, din când în când e pur și simplu frumoasă.

Dorul meu pentru România este atât de puternic, întregul meu corp resimte atingerea ei zi de zi. Este dorul pentru o țară ce stârnește în mine fiecare emoție și mă face să mă simt întreagă, completă ca ființă umană.

Îți mulțumesc din suflet și sper ca într-o zi să vin și să rămân pentru totdeauna.

Traducere în limba română de Mira Kaliani.

Articolul a apărut pe blogul Călătorii la Singular.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp