Cum este posibil ca într-o țară privită cu atâta suspiciune să fiu primită cu atâta ospitalitate și căldură? Vorbesc despre cât de bine îi primesc românii pe oaspeți și pe străini în casa și în țara lor și despre cât de bine mă simt atunci când mă aflu în România sau printre românii din străinătate.
Dacă este o trăsătură care iese în evidență, în ceea ce privește întâlnirile mele cu românii din 1985 încoace, aceasta este ospitalitatea. Cu ceva timp în urmă, a circulat pe internet fotografie unei femei bătrâne de la țară. Stătea pe prispa casei sale. În mâini avea mere și le oferea.
Dacă un român are două mere, îi va oferi unul dintre ele sau pe amândouă unui trecător, unui oaspete, unui străin. Această imagine încapsulează ospitalitatea românilor, așa cum am trăit-o eu.
Nu știu dacă este adevărat că oamenii care au cel mai puțin oferă cel mai mult. Este concluzia pe care am tras-o în timpul celor patru ani și jumătate în care am stat cu un picior în România și cu unul în Suedia.
Nu este dovedit științific, dar impresia mea este că românii sunt mereu cei care oferă, fără îndoială, un loc de stat, o masă de mâncat, un scaun pe care să șezi, un zâmbet într-o zi ploioasă și o glumă când lucrurile devin dificile.
Românii sunt cei care, atunci când cer cu împrumut un cântar ca să îmi cântăresc geamantanul înainte de a merge la aeroport, îmi vor da nu doar un cântar cu împrumut, ci și 10 chiftele pe care să le mănânc.
Românii sunt cei care roagă un prieten al unui prieten să mă ia în mijlocul nopții de la aeroportul Henri Condă când sosesc din Suedia la o oră imposibilă, în cazul în care nu o pot face ei înșiși. Nu mă lasă niciodată să iau autobuzul spre oraș.
Românii sunt cei care nu-mi oferă doar câteva alune și îmi dau o pungă întreagă. Oferă din abundență. Întotdeauna. Toți.
Românii sunt cei care se duc la piață de cinci ori în timpul săptămânii ca să îmi ia toate mâncărurile preferate, să facă un pachet, să se ducă la autocar la trei dimineața și să mi-l trimită în Suedia. Imaginați-vă fericirea mea când deschid pachetul în Helsigborg, Suedia, și găsesc zacuscă, hrean, ceapă, usturoi, ciocolată ROM, vin, dulceață de ardei iute, cârnați și pufuleți.
Când eram adolescentă și îi scriam prietenului meu prin corespondență din România, îmi trimitea întotdeauna cadouri de ziua mea. Se întâmpla la sfârșitul anilor ’80 și mă întrebam întotdeauna de unde vin această ospitalitate și această disponibilitate de a dărui. Este atât de naturală și atât de omniprezentă când ești în România. Să crești printre oameni care se ajută unul pe celălalt creează o comunitate care este, firește, amabilă și dispusă să ajute. Asta reprezintă românii pentru mine, o comunitate amabilă și dispusă să ajute.
Ce s-ar întâmpla dacă politicienii ar avea grijă de populația lor uimitoare? Acest lucru ar fi foarte puternic. Mă gândesc la o țară, România, care are putea să fie pe picioarele ei, la resursele naturale, climă, agricultură și oameni muncitori care ar putea construi această țară.
Da, România ar putea fi un uriaș WOW. Totul este acolo. Adaugă munții, Delta Dunării, marea, tradițiile minunate care au fost păstrate, datele care pot învăța restul lumii ce înseamnă sustenabilitatea reală. Da, sper că România se va ridica la adevăratul ei potențial. Sper că oamenii se vor strânge împreună și vor lupta împotriva corupției.
Dacă puterea satului românesc, puterea comunității care există acolo, prin tradiții, ar putea fi transferată pentru a crea comunități puternice în așezări urbane și pentru a lupta împotriva corupției?
De ce este nevoie pentru a provoca schimbarea? Un lider puternic care să paveze drumul? Mai multe inițiative locale adunate împreună? Curajul de a te ridica și a spune nu, unul câte unul, în fiecare situație?
Luând în considerare contextul, provocările zilnice pe care le întâlnești când locuiești în România, istoria recentă, sunt și mai uimită de ospitalitatea acestor oameni. Dacă te uiți la modalitatea în care românii sunt întâmpinați adesea cu suspiciune atunci când încearcă să își construiască o viață mai bună în străinătate, da, ospitalitatea românilor este un adevărat semn de putere și de frumusețe. O dovadă că, indiferent ce încercări îi lovesc, inima lor bate încă pentru umanitate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Când zici: ”un pic de respect” înclin să cred că vrei să zici: ”ei lăsați, nu mai ziceți de toate chestile urâte din societatea românească (corupția până în cele mai mici și aparent neînsemnate intersectări în relația cu administrația, mizeria și nesimțirea românilor, dispreț față de lege...) că avem „țara asta atât de frumoasă..”
Așa e?
In particular avem foarte multi compatrioti faini care sunt ospitalieri si buni fara nici un fel de interes. Acesti oameni ar ajuta deopotriva atat un suedez cat si un tigan.
Mai are rost să pomenesc aici de vietnamezii veniți la muncă în construcții sau Shrilankezii de pe la brutării? Nu numai că nu le ”oferim” mere, nici nu le vindem... ”să se ducă în țara lor”, astea erau cuvintele ”ospitaliere”.
Ma bucur ca i-ati gasit si ca i-ati pastrat.Probabil cunostinte de dibainte de 89.
Dar pe cei noi, unde i-ati gasit?
Pentru ca eu nu gasesc.Decit...conditionat
Nu e cazul lui Yvette Larsson, bineînțeles.
Articolul asta e din 2016. Citeam undeva ca ar fi vrut chiar sa se mute in Romania daca si-ar fi găsit ceva de lucru. Bănuiesc că a rămas în Suedia. Norocul ei, altfel si-ar fi schimbat imaginea asta idilică despre noi.
Sintem mindri de noi prin cei care-au fost deosebiti intr-un domeniu, sau altul !
Sintem deosebiti din cauza de Brancusi, Eminescu, Iorga, Coanda, Vuia, si lista ar putea continua pina miine dimineata !
Sintem deosebiti prin urmele pe care le-au lasat in noi acesti mari romani !
Restul sint vorbe goale ! Nu eroi, nu sacrificii ! Toti au eroi, toti au facut sacrificii ! Nu asta ne face diferiti !
PS. Daca tu nu stii nici macar de existenta lui Nicolae Paulescu, ce urme sa fi lasat acesta in tine ? Sintem diferiti prin exponentii remarcabili romani, prin ce-am invatat de la inaintasii nostri. Altfel, prosti ospitalieri, blinzi, ce vorbesc mai multe limbi au toate popoarele !
Sint roman pentru ca seman un pic cu Caragiale, nu pentru ca am 25.000 de euro pe luna, dau de pomana, pling de dor, Eu pling de dor in romana, nu in franceza !
Diferenta dintre un roman si un neamt este ca , fiind absolut egali ca popoare, ca realizari, ca dorinte, ca oameni, visam la aceeasi fericire in alte rime.
La multi ani popor roman !
Nu te mai uita in jurul tau ! Uita-te in oglinda, esti roman !
Toate popoarele au uscaturi, si mai multe si mai putine. Pe tine uscaturile te reprezinta ?
Daca te indragostesti de o fata , conteaza asa de mult ce fel de cartofi pune in mincare ?
Le scriu tocmai din Suedia, tara d-voastra de origine, distinsa d-na Yvette Larsson si ma gandesc, ce-as putea spune despre cei cativa oameni de aici, pe care i-am intalnit.
Sunt dincolo de marginea lumii, privind in departare spre noi, fara sa incerce sa ne inteleaga.Nu e nevoie, dealtfel, eu unul m-am resemnat, pastrand pentru mine, tot ce e mai bun, negasit de altii.Daruiesc din tot ce am putut agonisi, intr-o viata ajunsa la jumatate de secol, referindu-ma aici, la ceea ce d-voastra vreti sa aratati despre noi.
Ingrijesc oameni bolnavi de Alzheimer, de patru ani, incercand sa-mi pastrez chakra inimii, in deplina comunicare, cu oamenii bolnavi cu care vin in contact, sau cu mediul inconjurator, ce ne sustine.Sunt realist, intr-o lume romaneasca, in care visele si sperantele, sunt ceea ce ne mentin in viata parca, fara ele nu putem trai, ne miram de coruptii din mai toate structurile politicii si vietii cotidiene, discutam intre noi si nu facem nimic, nu avem timp sa gandim altfel, muncim pe bani de nimic, iubim flamanzi, ne despatim des, cautam amante, mancam pufuleti, daruim mere(eu am oferit in Austria cateva zeci de kg), zacusca, vinete, ardei, gogosari, ne prefacem ca suntem fericiti, stim sa fim sentimentali, scriem poezii, suntem pictori, stim sa iubim cu patos, sa ne lasam sufletele libere, nopti la rand, asteptandu-le dimineata devreme, sa se cuibareasca in noi, multumindu-i lui D-zeu, pentru inca o noua zi.
Am deviat de la subiectul expus de d-voastra, nestiind daca m-ati inteles uneori.
Eu sunt surprins de tot ce poate face un strain in tara mea, suparat ca nu sunt in stare cei care ne oranduie destinele, sa conduca frumoasa mea tara, acolo unde ar putea ajunge.Ideea este ca nu stim unde ne indreptam, sunt dezamagit si in acelasi timp, bucuros, ca pot lucra, iata, atat de departe de cei dragi mie si pot oferi din tot ce se poate numi, omenie.
Va multumesc, pentru gandul bun despre noi(unii din noi), frumusetea sufletului d-voastra si calitatea umana de exceptie, in acest mod multumesc Suediei, ca ma gazduieste timp de doua luni...:-)
Cat despre politica lasa pe altii sa se balacareasca.Oricum romanii au priceput ca trebuie sa stam sub umbrela unchiului Sam
See the picture of the poor woman offering the apples. See the electric "grid" in the background and notice the unfinished business. The electrician let it down as the "system" let us down. We don't have systems (of all kind - from roads to marketing) in Romania, as they don't have in all the East. And this is the main difference between East and West: the feasible, successful, working system. And this is the objective for your enterprise: build a system to sell our lack of system. Bring your system here and if you make to do any good teach Romanians to think as system builders. I hope you got it. Good luck.