Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Castrare chimică și politică: până unde poate merge discursul extrem?

Diana Sosoaca - candidatura

Diana Șoșoacă a mers să își depună candidatura la prezidențiale, purtând mânuși de box/ foto: Daniel Mihăilescu/ AFP / Profimedia

Diana Șoșoacă, candidată la președinția României, a afirmat recent: „Îmi pare rău că nu există castrare chimică. Sunt prea mulți proști. Mama proștilor e mereu gravidă”. Și, adresându-se unui parlamentar din partidul său, a continuat: „Să facem o propunere legislativă pentru castrare chimică. Nu este și în Italia?”.

O astfel de declarație ar putea fi privită ca o provocare menită să atragă atenția, dar, dincolo de impactul imediat, ea ridică întrebări mai grave: ce spune despre societate faptul că un politician își permite să facă astfel de afirmații?

De la insultă la eugenie – unde se trasează linia?

Acest tip de retorică nu este doar agresiv, ci evocă ideologii periculoase ale trecutului. Invocarea „castrării chimice” în afara contextului infracțiunilor sexuale amintește de programele eugeniste din prima jumătate a secolului XX, când regimuri autoritare sterilizau forțat anumite categorii de oameni.

În acest context, remarca despre „Mama proștilor”, venind de la cineva care se autoproclamă „Mama Națiunii”, nu mai pare o simplă ieșire impulsivă, ci o insinuare că anumite categorii de oameni nu ar trebui să aibă dreptul de a se reproduce.

                                                                   Foto: Profimedia

Italia și manipularea modelelor externe

Șoșoacă sugerează că Italia ar avea o astfel de legislație, însă realitatea este cu totul alta. Castrarea chimică este utilizată în unele țări exclusiv în cazul infracțiunilor sexuale grave și doar cu consimțământul persoanei condamnate. Nu există nicio legislație care să prevadă sterilizarea pe baza unor criterii subiective, precum inteligența.

Aceasta este o tehnică tipică de manipulare: invocarea unui exemplu internațional vag, pentru a da greutate unei idei extreme și a face să pară „normal” ceea ce în realitate este inacceptabil.

Când eliminarea devine soluție

Un politician poate folosi astfel de declarații doar dacă există un public dispus să le accepte. Retorica bazată pe excludere câștigă teren pentru că oferă un țap ispășitor: dacă lumea este plină de „proști”, cineva trebuie să fie de vină. Dacă lucrurile merg prost, soluția nu mai e reforma, ci eliminarea celor considerați „nedemni”.

Dar cine stabilește cine este „prost” și cine are dreptul să procreeze? Ce urmează după ce astfel de idei devin acceptabile?

De la vorbe la realitate: când extremismul devine normă

Astfel de afirmații nu sunt doar ieșiri necontrolate, ci simptome ale unei societăți care, obosită de probleme nerezolvate, începe să caute soluții acolo unde istoria a demonstrat că nu există decât pericole.

Dacă astfel de idei nu sunt combătute la timp, ele încetează să mai fie doar vorbe și devin realitate. Iar atunci, întrebarea nu va mai fi dacă un politician și-a depășit limitele, ci cum s-a ajuns ca astfel de limite să nu mai existe.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Aflu că sosoaca l-a anunțat, în scris, pe dementul inscăunat la Washington că pentru salvarea, (mare nevoie are de una chiar ea), democrației în românica a hotărât să candideze la președenție, nu a sua, nu, a românicei, Îmi și imaginez cum aceast anunț a acționat ca un laxativ la casa albă. În sfârșit, și-au luat americanii de-o grijă. Cred că toată mass media americană și nu doar asta s-a zguduit de râs. A, nu de hidosenia zarghita, de "fericire". Când a apărut pe prima pagina a ziarelor din întreaga lume cu mănușile de box pe mâini toată lumea, inclusiv putin, xi, jong-un și fundamentaliștii au început să tremure: hopa, a apărut o super putere "cu greutate" supradimensionata in lume. Doar jandarmul mondial s-a bucurat. Jandarmii sunt obișnuiți cu respectivul specimen.
    • Like 0
  • Pe de alta parte, daca procedeul era legiferat cu multi ani in urma poate chiar dumneaei nu ar fi existat. Ca din pacate parintii ei nu pare ca au auzit de contraceptie...
    • Like 2
  • Își sapă singură groapa ! O altă enormă greșeală....deci pasibilă de invalidare ! Doamne ajută!
    • Like 4
  • mg check icon
    ..părerea mea e că acestei femei îi e frică să se uite în oglindă..
    • Like 3
  • Această hidosenie monstruoasa, dementa sosoaca trebuie scoasă definitiv, din toate "funcțiile. Este un caz patologic, periculos pentru societate, întreține ignoranța unei minorități, face, printre alții, de râs țara. Nu se mai poate tolera această mizerie, fraudulos îsinuata în politica și așa precară a acestei nații haotice. Prea s-au înmulțit ticăloșii. Sper să-i fie respins dreptul de a candida. De asemenea să fie respinși și cei doi "suveranisti" caricaturali, clonele abjecte ale georgescului. Cu ponta e mai greu, dar va pierde. La fel și toți ceilalți de aceeași factura. Idem căcărău. E greu dar nu imposibil.
    • Like 4
    • @ Zugravu Mircea
      Mihai check icon
      Acum că am scăpat de Georgescu și ie mi se pare că Ponta e problema. A lu’ Căcărău probabil va dormit la Cotroceni ca și predecesorul său dar Viorel Ponta va fi mult mai activ mai ales pe axa prietenilor săi Ghită-Putin-Xi și eventual Erdogan.
      • Like 0
    • @ Zugravu Mircea
      Mihai check icon
      Acum că am scăpat de Georgescu și ie mi se pare că Ponta e problema. A lu’ Căcărău probabil va dormit la Cotroceni ca și predecesorul său dar Viorel Ponta va fi mult mai activ mai ales pe axa prietenilor săi Ghită-Putin-Xi și eventual Erdogan.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Sunt convins că ponta nu are șanse. Nu s-au uitat "festivitatea" scabroasa de pe stadion, prostia pe care a afisat-o pretutindeni, mârșăviea față de basescu. Ponta este o canalie din pepiniera marelui borfas a.nastase.
      • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro