„O analiză comparativă arată că un angajat dintr-o corporație din România câștigă, în medie, 15.000 de dolari pe an, acestea fiind valori brute, care includ bonusurile și alte beneficii. În Europa, în aceleași companii, media veniturilor primite de un angajat este de 61.000 de dolari pe an …”, în conformitate cu o declarație citată de zf.ro a dnei Oana Botolan Datki, SEE managing partner al Consulteam, care a realizat un studiu în 200 de companii multinaționale.
La o privire superficială, informația ne conduce cu gândul că i se face o nedreptate – venituri de patru ori mai mici! – corporatistului din România prin comparație cu colegii lui din Europa.
Dacă însă privim mai atent și coroborăm datele și cu alte informații din mediul online vom constata că nu este chiar așa. Pentru corporatistul român există premize reale care ar putea anunța vremuri mai bune, traduse într-o creștere salarială medie brută, în urmatoarele șase luni ale acestui an.
Salariul minim brut pe economie în Europa
Urmărind datele din tabelul Eurostat 2015, am încercat să stabilesc un salariu minim brut pe economie în țările Europei, exceptând țările care până în 1989 au aparținut unui alt sistem economic și social. Este vorba, practic, de țările din grupele doi și trei, așa cum reiese din acest tabel. Dacă în grupa doi salariul minim brut se învârte în jurul valorii de 720 euro/ lună, în cea de-a treia grupă acesta este undeva la 1400 euro/ lună. Ponderând în raport cu mărimea piețelor forței de muncă din cele două grupe de țări într-o proporție de 22,5% la 77,5%, din calculele mele reiese că o valoare de 1 250 euro/ lună ar fi una care să exprime cu suficientă acuratețe un salariu minim brut pe economie ca o medie a întregii zone menționate deja.
Raportul dintre venitul salarial mediu brut lunar și salariul minim brut pe economie
Europa - Un corporatist care în Europa, conform declarației anterioare, realizează un venit salarial mediu brut anual de 61.000 dolari încasează brut în euro, folosind un raport de conversie de 1,11 dolari pentru un euro, un venit salarial mediu de 4.580 euro bru / lună, ceea ce înseamnă că față de salariul minim brut din aceleași țări se identifică un factor de multiplicare de 3,66 în Europa.
Romania - În România, venitul salarial anual mediu brut al unui corporatist este de 15.000 dolari, ceea ce înseamnă, cu același raport de conversie euro-dolar de mai sus, undeva la 1.126 euro mediu brut/ lună. Comparat cu salariul minim brut pe economie de 1.050 lei / lună, adică în jur de 236 euro la un curs de schimb mediu pe ultimele doua semestre de 4,45 lei/ euro, deducem un factor de multiplicare anterior datei de 01 05 2016 de 4,77 în România. Luând exclusiv acest indicator ca referință, se poate spune că, în filialele din România ale multinaționalelor, corporatistul român era „favorizat”, din această perspectivă, până la acea dată față de colegul său din celelalte locații din Europa, printr-un factor de multiplicare superior cu 30%. Nu cunosc în detaliu ce justifica acest lucru, dar cu siguranță există o explicație legată probabil de taxarea muncii, de puterea de cumpărare, de coșul zilnic de consum, de prețul combustibilului și altele.
Foto: Guliver Getty Images
Creșterea salariului minim brut pe economie in Romania de la 01 05 2016
Când salariul minim brut pe economie în Romania a devenit 1.250 lei, adică 281 euro, la același curs de schimb de 4,45 lei/ euro, factorul de multiplicare a devenit 4,00 de la data de 01 05 2016 în România, față de același 3,66 în Europa, adică doar cu 9,5% mai mare. Teoretic, ecartul dintre factorul de multiplicare din România și cel din Europa, folosit în multinaționale anterior acestei date, s-a redus de la 30% la doar 9,5%, în raport cu salariul minim brut pe economie din România. Ne punem întrebarea dacă această „cădere” bruscă nu este prea drastică chiar și pentru angajatorul corporației, la nivel de cartier general, și care este foarte atent la specificitatea fiecărei piețe a muncii pe care activează.
Consecințe posibile si probabile
Multinaționalele au o politică salarială coerentă și consistentă la nivel de grup pe care o aplică conform unor politici și proceduri interne bine fundamentate. Pus în fața unei obligații legale de a mări salariul minim brut al muncitorului necalificat din corporație cu 19% și care este într-un fel referința primului nivel de salarizare din grila companiei, indiferent dacă necalificatul există sau nu în organigramă, managerul de HR va avea de înfruntat decizia de a ajusta, în cascadă, indicii de ierarhizare din grila salarială existentă, în așa fel încât să păstreze valoarea motivațională a diferențelor dintre palierele din grilă. Presiunea, așadar, se va exercita de jos în sus pe grila de salarizare. Este drept că va trebui obținut și acordul centralei companiei din Europa într-o astfel de decizie. Acest acord va veni, zic eu, în final, cu condiția de a nu fi afectați indicatorii de venituri și mai ales cei de profitabilitate.
Părerea mea este că, dacă exista o justificare pentru utilizarea unui factor de multiplicare superior cu 30% în România fată de Europa înainte de 01 05 2016, această justificare se va menține și după această dată, fapt ce ar explica menținerea unei diferențe între factorul de multiplicare din România față de cel din Europa, chiar dacă nu în aceeași proporție ca cea de dinainte, de 4,77 în România versus 3,66 în Europa. Alinierea, cred eu se va face gradual, în timp îndelungat, în condițiile alinierii, desigur, și a salariului minim brut pe economie.
În aceste condiții, în mod logic, ar putea rezulta o așezare a venitului salarial mediu brut până la nivelul de 1.340 euro brut/ lună (281 euro după mărirea salariului brut minim pe economie în România la 01 05 2016 înmulțit cu factorul de multiplicare salarială în multinaționalele din România de 4,77), față de actualul 1.126 euro brut / lună. Dacă s-ar păstra factorul de multiplicare anterior de 4,77, asta ar presupune o creștere a venitului salarial brut mediu actual cu 19,0% ceea ce este puțin probabil, în opinia mea.
Echipa de management locală, interesată și ea în creștere salarială în nume propriu, va trebui să găsească soluțiile cele mai potrivite, astfel ca efortul de creștere a venitului salarial mediu brut pe corporație cu un anumit procent, un digit sau poate chiar mai mult, să fie amortizat de indicatorii de performanță ai acesteia.
În mod paradoxal observăm că, într-un context economic relativ incert în România, în care investițiile de capital directe sunt minime, iar dezvoltarea macroeconomică se așază în principal pe consum și import, în care piețele stagnează, în cel mai bun caz, și care, toate la un loc, nu ar justifica în politica salarială a companiilor multinaționale o măsură de majorare a veniturilor salariale în acest moment, decizia politică de majorare a salariului minim brut pe economie cu 19%, luată de un guvern socialist – am numit guvernul Ponta - ar putea avea un impact indirect, prin ricoșeu, de punere de presiune internă, în următoarele șase luni, în multinaționalele din România în sensul majorării de venituri salariale medii brute și asta fără greve și fără luptă sindicală. Dar poate că nu este niciun paradox și tocmai aceștia, corporatiștii, sunt unul dintre bazinele electorale țintă ale partidelor de stânga din România în perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, ca fiind noua „clasă muncitoare”, chiar dacă cu gulere albite.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.