Am continuat să trag. La un moment dat însă, am simțit că nu mai sunt eu. Nu e ușor de descris în cuvinte. Dar simțeam că sunt altceva. (Foto: Guliver Getty Images)

- Sau să fac un teambuilding pentru motivație… - A, nu, asta s-a fumat de mult. Sper că lumea știe că asta nu mai e o soluție…

Evident, un refren de tipul „hai în vacanțe, pe la Saint-Tropez" generează în mintea fiecăruia o mică reverie a nisipului fin ce se desprinde din tălpi, a panoramei însorite și a umbrelei înfipte în nisip lângă baldachinul de unde admiri fete sumar îmbrăcate și băieți bronzați cu pătrățele. (Foto: Guliver Getty Images)

„... de la zgomotul de bormașină exact când vorbești la telefon și lipsa de acces la unele sisteme ale companiei, până la lipsa de control asupra angajatului...” (Foto: Guliver Getty Images)

„Știţi, mi-am dat demisia.” mi-a spus surȃzȃnd cu o fericire pe care nu i-o mai văzusem. „Chiar mă simt eliberată.” (Foto: Guliver Getty Images)

„Acum am o casă mare. Și rate la casa mare. Am mașină nouă. Și rate la mașina cea nouă. Am de plătit școala lui Andrei. După serviciu trebuie să îl iau pe Andrei de la afterschool și să îl duc la baschet. Asta marțea. Joia face șah și sâmbăta merge la mate și la engleză. Parcă eu nu mai sunt pe nicăieri...” (Foto Guliver/Getty Images)

Motivul adevărat pentru care atât de mulți executivi eșuează, susține Dorin Bodea, nu e legat de circumstanțele exterioare, de calitatea oamenilor, de concurență sau de lipsa banilor. Ci de absența unor idealuri, a unui sens care să dea oamenilor un motiv de a veni la job, de existența unor lideri egocentrici și narcisiști și de o cultură internă ”strâmbă”. (Sursa foto: andreearosca.ro)

Trei ani mai târziu, printr-un concurs de împrejurări extraordinare, îmi ieșise planul; parțial. Lucram pentru o multinațională, învățasem ceva meserie, luasem a doua cetățenie și lucram ca expatriat… în Anglia. (Foto: Guliver Getty Images)

Falia dintre cele două grupuri s-a adâncit în timp. Încă de la început și în mod necontenit, s-a întâmplat ca primul grup să-i numească pe ceilalți: „comuniști" (neocomuniști, comunistoizi etc.). Din partea cealaltă, numiții „comuniști" au încercat să riposteze și să le dea, la rândul lor, un nume celor care i-au atacat. Le-au spus: „golani", „vânzători de țară", „corporatiști" și recent, într-o sclipire de branding, „statul paralel". (Foto: ALberto Groșescu/Inquam Photos)

„A șasea zi, o oaie a mâncat o oaie. Ciobanul și-a luat pușca, a plecat în pădure și spre seară s-a întors cu lupul mort.” (Foto: Guliver/Getty Images)

Cât de special? Cât de important ți se pare rolul tău în companie și cât de mult te identifici cu el? Păi.. ai fi dispus să-ți scrii job title-ul pe piatra de mormânt, pe post de epitaf? (Foto: Guliver/Getty Images)

Prin puține vorbe, cu o mină preocupată, partenerul i-a transmis că el nu se mai potrivește cu profilul companiei, nu e energic, ca urmare va fi concediat începând cu luna viitoare. Locul lui va fi preluat de ajutorul său care a cerut o mărire de salariu. În locul ajutorului vor angaja un junior. (Foto: Guliver Getty Images)

În business (valabil atât pentru organizații antreprenoriale cât și corporații) nu trebuie să ai niciodată așteptarea să fii iubit ca manager/leader. (Foto: Guliver/Getty Images)

În încercările noastre zilnice de a crea o identitate proprie, apartenența noastră la un anumit grup social și cultural, intervin factori care contribuie, într-un mod pozitiv sau nu, la definirea identității noastre. (Foto: Guliver/Getty Images)

Nu doresc să comentez corectitudinea colegului sau echitatea șefului, dar am fost subtil „lucrați”. (Foto: Guliver Getty Images)

Pe măsură ce se leagă conversația, ifosele se destind și team-leaderii și seniorii din cărțile de vizită devin pur și simplu părinți. (Foto: Guliver Getty Images)

Roșu în obraji, un pic transpirat, dar mulțumit, ies din sala de ședințe, exceed expectations. Tocmai am încheiat evaluarea anuală a performanțelor mele. (Foto: Guliver Getty Images)

O fi bine să fii cât mai harnic? Un filosof al Greciei antice spunea că virtutea se află la mijloc între două vicii. Pare o afirmație de bun simț: curajul se află între lașitate și temeritate, cumpătarea între zgârcenie și risipă... (Foto: Guliver/Getty Images)

Un antreprenor din Drobeta Turnu Severin îmi povestește că la ei în oraș oamenii nu știu cum să facă rost de 5-6000 de euro să dea șpagă să se angajeze la stat, să fie bugetari. (Foto: Guliver Getty Images)

Când contractul de muncă și instrumentele de lucru (calculator, telefon) sunt printre cele mai tari avantaje oferite de companii la angajare. (Foto: Guliver Getty Images)

Părerea mea, ca profesionist care a trecut prin toate fazele de la muncit zi și noapte și în weekenduri, la o viață ceva mai balansată, este că poți educa sistemul cu condiția să fii eficient și performant, fie că muncesti strict 8 ore la birou, fie de acasă. (Foto: Guliver/Getty Images)

Euforia nu a durat prea mult pentru că noua mea prietenă m-a întrebat unde anume lucrez în „Bancă” iar răspunsul meu a făcut-o să se schimbe la față.

Manipularea la care asistăm în aceste zile pendulează halucinant între ridicol și grotesc, cu unicul scop de a genera și a întreține frica – emoția primordială pe care se bazează toate sistemele autoritare. (Guliver Getty Images)

- Bine, mă, și de ce nu pleci? Cât o să stai să-l suporți? - Unde, mă, unde? (Guliver Getty Images)

Numai când am ajuns în poziții de „senior leadership”, am putut să văd și să înțeleg cu adevărat sistemul corporate și îmi amintesc că am făcut un mare AHA!, iar unul din liderii de atunci mi-a spus sec: „Welcome to senior leadership!”. Și atunci ceva s-a dărâmat în mine, nu am mai crezut. (Foto Guliver/Getty Images)

Cei care vor să învețe ceva din istorie apreciază acum rolul de Avocat al Diavolului, pe cel sau cea care nu e de acord, care vine cu o părere diferită. În companiile de succes, oamenii aceștia sunt prețuiți. (Guliver Getty Images)

Până acum 3 ani Ana avea viața obișnuită a unui corporatist. Zilele săptămânii treceau aproape identic. În fiecare zi alerga prin pasajul de la Piața Unirii pentru a prinde metroul care pleca la 8.30 către Pipera. (Foto Guliver/Getty Images)

Pentru corporatistul român există premize reale care ar putea anunța vremuri mai bune, traduse într-o creștere salarială medie brută, în urmatoarele șase luni ale acestui an. (Foto: Guliver Getty Images)

Au fost perioade când nu ajungea în weekend acasă, ci stătea la birou, fericit că e liniște și poate lucra. (Guliver Getty Images)

„Oscar și Tanti Roz”, cartea lui Eric Emmanuel Schmitt, este în prezent cea mai citită carte de către corporatiști, într-un top întocmit de Bookster, serviciul care închiriază cărți, pe bază de abonament, angajaților din marile companii din România.

Puțini angajați din România de azi își permit luxul de a renunța la un job sigur și plătit convenabil într-o multinațională. Au copii, rate, cursuri afterschool de plătit. (Foto Guliver Getty Images)