Mă dusesem la Memphis să-l caut pe Elvis și am ajuns să vizitez un spital pentru copii. „Trebuie să-l vezi. E impresionant”, mi-a spus prietena mea Gwyn. „Ce poate fi impresionant la un spital?” mi-am zis, mărturisindu-i lui Gwyn că găsesc straniu să vizitez un spital ca pe un obiectiv turistic. „Așteaptă și o să vezi. O să vezi cu alți ochi nu doar Tennessee-ul, dar și America”.
O vizită la St. Jude Children’s Research Hospital te transformă. Pentru că nu vezi suferința, ci speranța. Nu vezi copii bolnavi, ci mici învingători. Bătăliile zilnice pe care le dau acești copii pentru a învinge cancerul sunt o lecție de viață.
La St. Jude sunt tratați gratuit copii din toată lumea. Danny Thomas, un comediant care a fondat spitalul, a avut ambiția să-i primească pe toți copiii în suferință, indiferent de rasă, religie sau starea financiară a familiilor. Spitalul găzduiește sute de cercetători care lucrează sub cupola unei veritabile nave SF. Am cunoscut inclusiv medici și cercetători din România - fiecare națiune reprezentată își pune steagul în hol. În hol era și un acvariu uriaș. „Știi, fiecare copil are un pește al lui în acest acvariu. Copiii vin și își salută peștișorul dimineața”, mi-a spus un medic. „Și își pun trei dorințe…”, am zâmbit. „Nu e doar dorință, nu putem lăsa totul pe mâna destinului. Uite, noi mai avem un acvariu de rezervă, la fel de mare, cu exact același număr de pești. Te întrebi de ce? Dacă cumva moare un pește să putem să-l înlocuim repede în acvariul principal, ca să nu-i produce o suferință suplimentară copilului”.
Detaliul ăsta m-a tulburat. Cum m-a tulburat și amănuntul că spitalul funcționează din donații. Gazda mea mi-a mai dat o informație: costurile zilnice de operare a spitalului se ridică la 1 milion de dolari și cumva St. Jude reușește nu doar să se întrețină, ci și să se dezvolte. Și dacă vă închipuiți că în spatele spitalului se află miliardari generoși, vă înșelați. 80 la sută din veniturile spitalului sunt donații recurente de la cetățeni care dau până în 20 de dolari pe lună.
„Și tu donezi?” am strâns-o de mână pe Gwyn. „Da, de la primul salariu… Cum donez și pentru un centru de noapte pentru oamenii străzii, pentru biserica mea, pentru o asociație care conservă Pădurea Shelby, unde alerg duminica dimineața…”
America e o țară puternică pentru că are comunități puternice, pentru că are cetățeni liberi care-și înțeleg perfect rolul în societate. Nimeni nu trage podul de la mal, așteptându-l pe președinte sau pe guvernator să-i facă curat pe stradă, în oraș, în stat.
***
„Da de ce nu dau Țiriac, Dăncilă, Patriarhul… și dă Metallica?” - o întrebare pe care o văd pe buzele tuturor începând de aseară, după donația făcută de Metallica (în parteneriat cu BCR și Mastercard) de 250.000 de euro către spitalul făcut de doamnele de la „Dăruiește viața”. Pusă astfel, întrebarea nu produce nimic altceva decât frustrare. Sincer, mai sunt pe aici cititori care au așteptări de la acest stat? Ca să aștept ca doamna Dăncilă va face un spital, ar trebui mai întâi să cred că doamna Dăncilă există.
În România expresia „a muri de grija altuia” are alt sens decât în America. În România așteptăm prea mult de la stat, care face oricum mult mai puțin decât orice alt stat. În România, așteptăm prea mult de la cei bogați și puternici, fără să conștientizăm puterea noastră, a cetățenilor „de 20 de dolari”. În România ne ajutăm între noi prea puțin, fiind mult prea preocupați să-i arătăm cu degetul pe cei care nu ajută. De aceea, cu atât mai prețios este ajutorul celor 260.000 de români care, vorba Oanei Gheorghiu, „nu apar în poză”, dar care au ales să doneze după propriile puteri pentru spitalul de oncologie pediatrică. Ei au înțeles că nu mai au timp să se plângă și că nu mai are rost să aștepte ca statul „să ne facă” sau „să ne dea”. Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu ne-au promis, într-o emisiune „În fața ta”, că, după ce vor termina spitalul, se vor apuca de o autostradă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si mai e ceva, cei 260000 de donatori n-ar fi (mai) bine sa preseze / oblige autoritatile statului sa-si faca datoria de a cheltui banii publici potrivit interesului public? Say poate e mai bine sa declaram statul mort/extinct (cu toate avantajele ce decurg de aici) si sa ne transformam fiecare in cate o doamna/domn care sa atraga donatii pentru diverse obiective. Inteleg ca se asteapta o autostrada! Serios?
Nu știu câtă lume știe, dar James Hetfield e sensibil la subiectul acesta, mama lui a murit de cancer, netratată, convinsă fiind că credința ei o va vindeca (Hetfield i-a și dedicat ulterior melodia "The God That Failed").
Aia de pe dincolo cand fac o donatie nu o fac asa de florile cucului, o fac pt ca stiu ca au o reducere din impozitul anual pe venit, ca de aia unele spitale de acolo merg pe baza de donatii, pt ca exista niste legi care functioneaza si exista un organism de control pt asta. In Romania nu cred ca s-ar putea face asa ceva din motive de politizare si de ... aia ce e si la Tarom sau in alte institutii ale statului.
D-aia Tiriac nu face donatii in Romania , dar probabil ca face asta prin Germania iar de preafericit si dna prim-ministru nici nu se pune problema de a dat ceva, ci numai de a primi.
Dupa cate am auzit prin SUA partidele functioneaza pe baza de donatii , cotizatie de membrii si donatiile sunt reglementate si plafonate cumva. La noi partidele
parlamentare (entitati private) sunt sponsorizate de stat si nu se prea inghesuie diferite instituti sa le caute la bani marunti, iar un control se face abia poate daca scapa ceva prin presa, cum a fost aia cu fostul trezorier a psd-ului.
Totuși vă contrazic în privința coanei Veorica:nu este proastă.Este incultă ca o cizmă,însă nu proastă,dimpotrivă,are șmecheria specifică consoartelor de șmenari „alba-neagra” de prin bâlciurile cunoscute.
Apropo de acest post TV de prostire si mai si a populatiei deja prostite, a mentionat unul din 'marii realizatori' de acolo ceva despre acest spital facut din donatii, despre aceste doua femei nemaipomenite care fac mult mai mult decit un spital, de fapt?!
Un „atârnat” de canalele de dejecție media A3 fuge de republica.ro&moderatorii săi ca dracul de tămâie!