Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Câți bani va mai fi în stare România să cheltuiască din PNRR? „Dacă Guvernul se mobilizează după alegeri, maximul ce va putea să facă va fi să absoarbă partea de granturi, adică acea jumătate din cele 28,5 miliarde de euro” - expert european

Consolidarea Podului Grant din București. Foto: Lucian Alecu / Shutterstock Editorial / Profimedia

Foto: Inquam Photos / Alberto Groşescu

România mai are la dispoziţie „mai puţin de doi ani şi jumătate pentru a realiza toate obiectivele asumate prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă” - este avertismentul lansat la București, în luna martie, de Celine Gauer, responsabila Comisiei Europene pentru implementarea PNRR. Aceasta a mai spus că dacă România nu îndeplinește jaloanele asumate, țara noastră ar putea ajunge în situaţia de a returna banii primiţi. Tana Foarfă, expertă în afaceri europene și directoare executivă a Europuls (Centrul de Expertiză Europeană), a declarat într-un interviu pentru Republica că „trebuie să luăm un pic cu sare și piper ce a spus Céline Gauer, în sensul că ea a ridicat această alertă către noi pentru a ne spune că există acest risc”.

„Principiul unui management solid constă în a ști foarte bine cum gestionezi banii respectivi, pentru că dacă nu face acest lucru, înseamnă că nu ai fost suficient de pregătit și n-ai înțeles pe deplin care este rolul acelui program”, a explicat Tana Foarfă.

Tana Foarfă. Foto: Tana Foarfă/Facebook

- Céline Gauer, directoarea general a Grupului operativ pentru recuperare și reziliență din cadrul Comisiei Europene, a venit la București și a spus că există posibilitatea ca România să ajungă în situația în care să returneze banii primiți până acum din PNRR dacă nu se îndeplinesc angajamentele pe care ni le-am asumat. Ce putem să înțelegem din acest avertisment?  

În primul rând, pentru că PNRR-ul este format din fonduri nerambursabile și împrumuturi, toate împrumuturile pe care noi le primim va trebui într-adevăr să le dăm înapoi. Deci ăsta este un lucru general valabil. Apoi, există o prevedere pe care noi am pus-o și care a fost negociată în triloguri la nivel european: Noi nu ne-am dorit ca banii respectivi pur și simplu să fie dați pe proiecte care apoi să nu mai fie finalizate, deci să rămână acolo uitați și să fie cheltuiți degeaba, pentru că, repet, sunt niște împrumuturi foarte mari la nivel european, iar acești bani trebuie restituiți, deci trebuie să ne asigurăm că nu-i restituim noi, cetățenii de rând care plătim taxe.

Trebuie să-i restituim din profitul pe care îl facem. Deci noi, ca țară, în momentul în care primim niște bani, trebuie să ne asigurăm că investițiile pe care le facem cu banii respectivi ne generează un profit din care să putem să acoperim acel împrumut. Dacă nu faci, evident, drumuri care să-ți permită să dezvolți o infrastructură, dacă nu construiești și spitale pe lângă, dacă nu construiești facilități pentru ca românii să aleagă să profite de ele, atunci vorbim de investiții pierdute. Și atunci, noi am spus așa: bun, dacă în 2026, tu, ca țară, ajungi în situația în care ai făcut niște investiții, o parte sunt, să zicem, aproape de finalizare, o parte nu.

Practic, tu în momentul respectiv nu ai îndeplinit obiectivele PNRR, pentru că PNRR-ul avea ca obiectiv, dacă ne uităm la cadrul european, să poți recupera decalajele și să mergi în paralel cu reformele și investițiile. Iar pentru a face asta există acel calendar de ținte și jaloane. Și avem într-adevăr o prevedere că dacă se constată că fondurile nu au fost cheltuite corespunzător și că, nu numai că n-au fost cheltuite corespunzător, dar au fost făcute și utilizate în contradicție cu principiile PNRR, atunci există într-adevăr riscul ca țării respective să i se spună că nu a avut un management bun al fondurilor. Iar ca urmare a acestui verdict, Comisia Europeană poate să vină să spună: „ne trebuie banii înapoi”. Până la urmă, e o situație care se regăsește în viața de zi cu zi a cetățenilor: e duci și faci împrumut la o bancă pentru că vrei să faci o afacere, să te dezvolți. Dar nu-ți ies lucrurile. Cu toate acestea, banii tot trebuie să-i dai înapoi.

Principiul unui management solid constă în a ști foarte bine cum gestionezi banii respectivi, pentru că dacă nu face acest lucru, înseamnă că nu ai fost suficient de pregătit și n-ai înțeles pe deplin care este rolul acelui program.

Trebuie să luăm un pic cu sare și piper ce a spus Céline Gauer, în sensul că ea a ridicat această alertă către noi pentru a ne spune că există acest risc. Adică a vrut să ne facă pe noi ca cetățeni, ca societate civilă și ca mediul de business, să fim foarte vigilenți la ceea ce face Guvernul.

Eu am explicat care este mecanismul prin care am putea ajunge să dăm banii înapoi, dar evident că în momentul în care se vor analiza și se vor constata care au fost țintele, care au fost jaloanele, ce s-a îndeplinit și ce nu, se va ține cont și de care este creșterea economică a țării, care este puterea de cumpărare, pentru că nimeni nu-și va dori la nivel european să se ajungă în situația în care toată presiunea e pusă pe cetățeni pentru că guvernul a făcut cheltuieli proaste și un management neperformant.

La nivelul UE, presiunea oricum este pusă pe cetățeni, dacă ne uităm că sunt 670 de miliarde de euro care au fost împrumutate. Banii aceia în timp vor trebui dați și returnați și vor fi returnați nu doar de noi, deci din de taxele pe care noi le plătim, dar și de copiii noștri și de nepoții noștri, că, na, este o sumă destul de mare care se va întinde pe mai mulți ani, adică trebuie returnați undeva după 2050. Așa că, practic, noi trebuie să ne asigurăm în acest moment că știm unde merg banii aceștia din PNRR, adică să existe o trasabilitate foarte clară a fondurilor și pe baza acestora să ne dăm seama dacă direcția în care se duc este una bună sau cât de bună se poate în contextul managementului nostru. Ca să nu fim ultra ambițioși trebuie să acceptăm că trebuie să lucrăm cu ce avem.

Dacă vedem că sunt semnale clare în care banii se vor pierde, deci ajung într-o gaură neagră, aceste lucruri trebuie sesizate la Comisia Europeană, deci cam așa ar trebui să interpretăm riscul pe care l-a semnalat Céline Gauer.

Imagine cu Celine Gauer la organizează conferinţa anuală privind implementarea PNRR. Foto: Inquam Photos / George Călin


România a beneficiat până în prezent de plăţi în valoare de 9 miliarde de euro, iar o nouă cerere de plată, a treia, este întârziată. Țara noastră are alocate în total fonduri de aproape 29 de miliarde de euro prin PNRR.

„Eu ce cred, pragmatic, este că dacă guvernul se mobilizează după alegeri în a putea să ajungă cu PNRR-ul cât de cât la zi până în 2026, maximul ce va putea să facă va fi să absoarbă partea de granturi, adică aceea jumătate din cele 28,5 miliarde de euro. Pe partea de împrumuturi, eu m-aș bucura din suflet să o putem accesa și pe acesta, dar acest lucru va atrage după sine și o responsabilitate mai mare a guvernului în a înțelege că ne împrumutăm, adică banii respectivi trebuie dați înapoi, și asta înseamnă că în momentul în care investim trebuie să ne gândim că trebuie să scoatem din acele investiții un anumit profit ca să putem să dăm banii respectivi înapoi”, a mai declarat Tana Foarfă pentru Republica.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Celine Gauer ne-a arătat pisica. Cine a avut tangență cu fondurile europene știe foarte bine ce este controlul ex-ante, recte pisica...
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult