Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Câți români au fost uciși în realitate aici?

Fiecare carte este o călătorie. Plăcută, tristă sau plină de neprevăzut. Cu fiecare pagină întoarsă cititorul lasă în urmă locuri, oameni și fapte. Uneori însă călătoria îl poartă pe drumuri pline de durere, fără întoarcere și atunci povestea devine istorie.

Romanul scriitorului spaniol Antonio G. Iturbe „Bibliotecara de la Auschwitz”, spune povestea Ditei, o fetiță de numai 14 ani, al cărei destin a purtat-o în cel mai odios lagăr – Lagărul de exterminare de la Auschwitz – Bikernau II. Fabrica morții. Într-o lume care-și pierduse rațiunea, 8 cărți vor da sens vieții unui copil. Un roman ce spune o poveste despre supraviețuire, despre lupta dusă în fiecare clipă cu tine, cu cei din jurul tău, cu frica de moarte, cu întrebările care nu-ți dau pace: de ce sunt aici? De ce se întâmplă toate astea? Se va sfârși vreodată chinul?

Îți recomandăm

O poveste despre vieți și visuri sfărâmate, despre speranță. Despre prețul tăcerii sau al rostirii unui cuvânt. Despre ce ești dispus să faci spre a salva vieți. Viața ta sau viața celor dragi. O poveste despre cărți, despre oameni și alegeri. Despre libertate și despre închisorile din noi, în care fiecare trăim și murim cu fiecare pas pe care îl facem, cu fiecare cuvânt pe care alegem să-l spunem.

O poveste din păcate adevărată căci lagărul familial BIIb de la Auschwitz-Bikernau II a existat și chiar dacă astăzi, în spatele gardului de sârmă ghimpată se întinde doar câmpul, până și în cele mai toride zile simți cum te pătrunde frigul spaimei trăite timp de cinci ani de miile de prizonieri aduși aici.

Citind cartea scriitorului spaniol am retrăit emoțiile ce m-au însoțit în zilele în care am străbătut aleile fostului lagăr astăzi, Complexul muzeal Auschwitz-Bikernau din Oswięcim. Un loc în care demnitatea umană a fost călcată în picioare, un loc în care oamenii au uitat să fie oameni.

La 14 iunie 1940, se decide transferul a 728 de deținuți politici polonezi din lagărul de la Tarnow în barăcile unei vechi cazărmi din Oswięcim. După invadarea Poloniei în 1939, orașului rămas în partea anexată celui de-al Treilea Reich, îi va fi schimbat numele în Auschwitz.

În anul 1941, Heinrich Himler decide ca lagărul din Auschwitz, inițial gândit ca lagăr pentru deținuții politici polonezi, să devină locul în care se va realiza programul de exterminare în masă a evreilor – soluția finală și astfel, acesta se transformă într-un lagăr de exterminare a oamenilor. O eficientă fabrică a morții întinsă pe aproape 200 de ha și înconjurată de 13 km de gard electrificat cu 3600 de posturi de pază. Vina celor aduși aici a fost aceea că s-au născut într-un timp în care oamenii au uitat să fie oameni.

Blocul familial BIIb din Lagărul de exterminare de la Auschwitz-Bikernau II în care au fost deportați evreii din ghetoul de la Terezin, a funcționat din august 1943 până în septembrie 1944 și a fost doar o infimă parte din infernul în care aproape două milioane de oameni din toate țările Europei și-au pierdut viața.

Anul trecut s-au împlinit 70 de ani de când aliații au preluat controlul lagărului la 27 ianuarie 1945, punând astfel capăt calvarului a mii de deținuți. Copii, femei, bărbați, umbre umane, aveau să încerce să trăiască din nou și să-și regăsească drumul spre casă într-o altă lume decât cea din care fuseseră răpiți și care pierise sub șenilele tancurilor.

Potrivit datelor oficiale în lagărul de la Auschwitz au fost înregistrate 23000 de persoane deportate din România din care doar 2000 au supraviețuit, dar să nu uităm că în urma Tratatului de la Viena din 30 august 1940 Transilvania de Nord a fost alipită Ungariei și astfel, este mai mult ca sigur că mulți alți români deportați din această zonă au fost înregistrați ca venind din Ungaria făcând imposibil să știm cu exactitate numărul românilor deportați și care au murit la Auschwitz-Bikernau. În memoria lor și a tuturor celor ce au suferit în aceste locuri a fost ridicat Monumentul Internațional în Memoria Victimelor Fascismului, un loc în care doar tăcerea și lumina candelelor îi poartă în neuitare.

Drumul spre aceste locuri este un drum greu, un drum al cunoașterii, al înțelegerii. Într-o lume sfâșiată de tot mai multe conflicte armate și de atentate sângeroase, într-o lume în care în numele convingerilor politice și religioase, sunt distruse fără milă vieți omenești, este mai mult ca niciodată nevoie să facem astfel de drumuri pentru a reînvăța ce este toleranța, pentru a da din nou valoare vieții. Așa cum am spus odată, nu te naști tolerant, ci devii. Toleranța se naște din cunoaștere, dar numai dacă vrei și dacă dorești cu adevărat acest lucru.

Lagărul de la Auschwitz-Bikernau va rămâne una dintre cele mai negre pagini din istoria omenirii, dar totodată și locul unde mii de anonimi au scris unele dintre cele mai tulburătoare pagini de eroism.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • @Eu Tu
    despre binele general sau binele tuturor mi-am spus părerea aici https://calatorprintaramea.wordpress.com/2013/07/21/psi-luneli-binele-tuturor-dialoguri/
    • Like 0
  • check icon
    Este o manie asta de a judeca doar din cărți: nu vrem sau nu putem să înțelegem că îmbrățișarea unei teorii fără a o studia singur(ă) înseamnă perpetuarea părerilor altora? Da, a fost tragic ce s-a întâmplat în lagăre (cu mulți ani în urmă, fiind turist în Polonia am văzut și Auschwitz-ul și nu vă puteți închipui cât de terifiant este chiar și astăzi), dar asta nu înseamnă că ÎNTOTDEAUNA unii au dreptate, iar nepoții și strănepoții celorlalți trebuie să plătească la nesfârșit! Barbaria stă în firea omului despre care uităm că este tot un animal - cruzimea la fel: dar, pentru numele lui Dumnezeu, voi și alții ca voi vreți să anulați ființei umane tocmai specificitatea care a adus-o în poziția de animal dominant pe această planetă, adică spiritul concurențial! Atâta timp cât omul va fi pe fața pământului în forma lui de astăzi, se va lupta pentru un partener mai frumos, pentru o halcă mai mare, pentru o mașină mai așa și pe dincolo! Ăsta-i OMUL, ăștia suntem noi! Iar acest spirit concurențial vine la pachet cu cel de autoconservare: cineva ne spune că ar trebui să fim albine sau furnici și să ne sacrificaăm binelui general! Este fals, este absurd: omul se va proteja pe sine, apoi pe cei apropiați și abia apoi îl va interesa soarta umanității! Și va face asta în detrimentul altor ființe umane, indiferent de răul sau suferința pe care le produce! Ce am spus nu este valabil pentru persoanele moderne (gen RD, autoarea articolului și altele asemenea) care gândesc „corect politic” pentru că nu au fost în situația de a se lupta pentru propria existență! Atunci când li se va întâmpla asta, vor înțelege proverbul „decât să plângă mama, mai bine să plângă măsa”! Sau „e mai aproape cămașa decât haina”! Vreau să spun că ce s-a întâmplat se va mai întâmpla, că nimeni nu este imun la așa ceva și că dacă nu mă credeți, vă rog să faceți o paralelă între comportamentul germanilor în timpul WWII și al evreilor de astăzi față de palestinieni!
    • Like 0
  • Așa trebuie să facem,dacă suntem trăitori la două generații distanță de făptuitorii,complicii și profitorii Shoah:băgăm capul în nisip,zicem că ce treabă avem noi cu ce s-a petrecut acum 75 de ani...
    Așa se ajunge la a lăsa moșteniri stânjenitoare,ca deportările antonesciene la Bug,masacrul oribil din Odessa,pată de neșters pe blazonul armatei române.
    Am citit vreo două-trei comentarii pe aici...
    Sunt orădeancă,româncă get-beget,dar mă deranjează al naibii faptul că neamul meu se află în rândul co-autorilor la Holocaust.
    Nu,Antonescu nu a trimis nici un vagon la Auschwitz-Birkenau,ori la Majdanek,și așa mai departe,că am o listă lungă de asemenea...destinații.
    În schimb,a trimis convoaie de copiii,femei și bătrâni,evrei și țigani,la Vapniarka,Moghilev,și alte asemenea locuri.
    Am auzit,cunosc motivația(cel puțin cretină)cum că erau represalii contra unor atacuri ale unor evrei bolșevici asupra militarilor români în retragere din Basarabia.
    Nu zău,așa se pedepsește un act,să-zicem terorist,prin trimiterea la moarte a unor copii,femei și bătrâni care n-au nicio legătură cu pusul de bombe ori trasul cu pușca?
    • Like 0
    • @ Maria Rusu
      check icon
      Datele scoase din context își schimbă radical sensul. Chiar dacă în bună măsură aveți dreptate, vă recomand să vă informați în legătură cu un personaj aproape necunoscut - probabil din motive propagandistice - pe nume Gherman Pântea. Merită!
      • Like 0
  • Voi răspunde scurt: NU! Din păcate, nici astăzi, nu cred că s-a înțeles dimensiunea tragediei trăite de milioane de oameni, și aici înțeleg să-i includ pe toți cei afectați de cei șase ani de război, civili și soldați, nu numai pe cei aruncați cu forța în lagăre și pușcării. De aceea consider că trebuie înțelese care au fost urmările, lipsei de toleranță. Despre TOLERANȚĂ, vorbeam de fapt în articolul meu. Spui că astăzi ”nu vrem sa calcam nimanui demnitatea in picioare”. Așa să fie? Despre bullyng-ul din școli despre care se plâng părinții tot mai des, ce spui? De la cele mai mici clase până la liceu? Adică despre acele acțiuni de umilire și denigrare a unor copii de către alți copii? Dar despre mobbing, ai auzit? Atacarea fără motiv a unui coleg, insultarea sau intimidarea acestuia în mod intenționat NU există în societatea noastră?
    Articolul vorbea despre lipsa toleranței și urmările sale. Lecțiile neînvațate se întorc împotriva noastră când nu te aștepți.
    Apropo, nu ai spus ce crezi TU despre toleranță: te naști tolerat sau devii?
    • Like 0
    • @ Roxana Dumitrache
      Valentin check icon
      Cred că ar trebui să punem în ecuaţie şi contextul economic. După primul război mondial Germania fusese silită să plătească despăgubiri uriaşe. O pâine costa milioane şi tabloul social era dezolant. Omenirea trecea prin prima mare criză economică, deci şi situaţia internaţională devenise precară. Monştrii apar foarte uşor pe un asemenea fond. Există o formă de depresie colectivă care se instalează în asemenea perioade şi pe care extremiştii o speculează foarte uşor. Crizele economice pot deveni incubatoare de dictaturi. Nu ştiu dacă ar trebui să legăm asemenea fenomene de bullyingul şcolar. Am putea discuta de modelul crizelor economice - ciclurile lui Kondratiev - care se pot termina cu o dictatură şi cu un război.
      • Like 0
  • Billy Mv Billy Mv check icon
    Oare, daca acum aproape un secol unii - care nici nu mai sunt in viata azi - le calcau altora demnitatea umana in picioare, oare de ce ne este noua astazi calcata in picioare aceiasi demnitate umana zi de zi zi de zi zi de zi, Roxano, mama draga?

    Ce treaba am eu, ce treaba ori legaturi au romanii de azi cu ce s-a întâmplat acum aproape un secol? Niciuna, fato, niciuna.

    Nici cei mai in varsta, cei educati de catre comunistii adusi de sovietici pe tancuri si instalati la putere in Romania si nici cei mai tineri, educati de un sistem de invatamant in perpetua "transformare" si pe baza de manuale alternative nu vrem sa calcam nimanui demnitatea in picioare.

    Ce mama necuratului ii tot dati cu reeducarea asta continua politic-corecta (cunoscuta altfel si ca neo-marxism ori marxism cultural) a lumii si a poporului roman?

    Nu v-ati saturat sa tot repetati meme rasuflate pa peste tot prin media si prin sistemul de educatie?

    Iti spun un secret draga Roxana, tie si mai ales sefului tau ... romanii, ca popor cu cele mai vechi radacini europene, alaturi de bulgari si doar alte cateva natii, suntem printre cele mai "reactionare" popoare. NIMENI pe lumea asta nu ne va putea schimba in spirit si nimeni nu ne va putea abate de pe calea noastra spirituala, cale pe care am pornit de mai mult de zece mii de ani.
    • Like 1
    • @ Billy Mv
      check icon
      Cam multe greșeli istorice, dar în general delicios de „incorect politic” încât să merite un LIKE!
      • Like 0
  • check icon
    articolul dumneavostra ar trebui sa debuteze cu harta romaniei la 1940. respectiv lipseau 11 judete, astazi in componenta romaniei si 3 teritorii din componenta "romaniei mari", basarabia, bucovina si cadrilater. astfel lista "romanilor" evrei trebuie refacuta pe regiuni. aceste mici detalii fac diferenta dintre minciuna si realitatea istorica :)
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult