Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Câțiva pași care te pot ajuta să navighezi mai bine prin torentul informațional

Principala caracteristică a epocii în care trăim este democratizarea informației. Oricine are o conexiune la internet este expus informației de masă active, spre deosebire de mediile tradiționale - presă tipărită și televiziunile - care te expuneau unei informații pasive. Informația pasivă a fost și este încă mediul preferat de lucru al regimurilor închise, dictaturilor sau statelor autoritare, acolo unde media TV și presa scrisă pot fi controlate relativ ușor și populația este expusă pasiv unei informații atent selecționate.

În societățile deschise actuale însă, informația de masă este activă, prin intermediul internetului și rețelelor sociale. Cu puține excepții, accesul la informație nu este restricționat. Dimpotrivă, asistăm la un fluviu informațional, ușor accesibil, deși dezorganizat, fără reguli și ghiduri, eterogen și spontan. Informația devine un bun global, democratizat însă miza principală rămâne aceeași care a existat încă de la organizarea în societate a omului: căutarea și exercitarea puterii de grupuri organizate, în detrimentul altora. Cum în societățile deschise exercitarea abuzurilor nu se mai poate face explicit, datorită diferitelor grade de control câștigate de-a lungul istoriei, câmpul de bătaie este modul în care informația de masă accesibilă este asimilată de oameni și posibilitatea ca aceștia să fie influențați într-o direcție sau alta. 

Din păcate, democratizarea informației nu a însemnat și că informația asimilată este de cea mai bună calitate. Dimpotrivă, majoritatea oamenilor continuă să sufere de diferite bias-uri de gândire care nu le permit să fie conștienți sau responsabili de ce fel de informație consumă. La fel cum nu sunt conștienți și responsabili de ce fel de mâncare consumă în farfurie. Ca să continuăm paralela, deși nu mai suferim acum în România de sărăcia și lipsa de alimente din epoca comunistă, deși rafturile magazinelor sunt pline, iar alegerile multiple, modul de alimentare este majoritar unul greșit, cu consecințe grave pentru sănătatea publică.

Oamenii au acces la orice tip de informație, însă continuă să se comporte ca și cum aceasta ar fi limitată și aleg de foarte multe ori să asculte intermediari care îi influențează într-un subiect sau altul. Așa s-au născut formatorii de opinie, influencerii etc, plecând de la concepte simple de marketing și ajungând, iată, până la modelarea gândirii maselor în chestiuni importante precum alegeri de președinți, guverne, politici economice etc. Democrația modernă, de masă, seamănă foarte mult cu consumul modern, de masă, care are la bază influențarea consumatorului, ale cărui alegeri decid cote de piață. În politică, consumatorul este cetățeanul, iar alegerile lui decid Puterea. Lucru foarte important, pe care strategii îl au în vedere.

Cătălin Bizdadea

La fel se întâmplă și cu informația. Oamenii au acces la orice tip de informație, însă continuă să se comporte ca și cum aceasta ar fi limitată și aleg de foarte multe ori să asculte intermediari care îi influențează într-un subiect sau altul. Așa s-au născut formatorii de opinie, influencerii etc, plecând de la concepte simple de marketing și ajungând, iată, până la modelarea gândirii maselor în chestiuni importante precum alegeri de președinți, guverne, politici economice etc. Democrația modernă, de masă, seamănă foarte mult cu consumul modern, de masă, care are la bază influențarea consumatorului, ale cărui alegeri decid cote de piață. În politică, consumatorul este cetățeanul, iar alegerile lui decid Puterea. Lucru foarte important, pe care strategii îl au în vedere.

Noul joc al manipulării însă nu mai seamănă cu cel vechi, al dictaturilor explicite. Acum trăim în epoca libertății și a liberului arbitru: decidem pentru noi fiecare. Iar asta e esențial. Nu ne obligă nimeni să citim știrea X sau să privim emisiunea Y. Responsabilitatea este 100% a noastră. Suntem liberi să ne expunem oricărui tip de informație vrem. Fiecare după posibilități, după educație, după capacitatea de dezvoltarea a unei gândiri critice. Suntem noi, prejudecățile noastre de gândire și informația amorfă pe care o accesăm. Informația este filtrată de propriile prejudecăți și ajunge să ne definească.

Așa că nu suntem imuni la influențare și control, doar că acum controlul este mult mai subtil. Articolele pe care le citim, blogurile, forumurile, comentariile, cărțile, filmulețele, reclamele, toate pot ascunde o încercare a unor oameni de a ne convinge de ceva. Dar în final, în marele final, noi înșine suntem cei care luăm decizia: credem sau nu. Acceptăm sau nu. Judecăm sau nu. Cercetăm sau nu. Nimeni altcineva.

Și putem face acest lucru în primul rând exersând un pic de atenție și discernământ, calități pe care le are orice om:

- pentru orice sursă de informație la care suntem expuși, încercăm să decidem dacă cineva încearcă să ne convingă de ceva. Să cumpărăm ceva, să promovăm ceva, să share-uim ceva, să culpabilizăm pe cineva, să iubim pe cineva, să compătimim pe cineva, să ne fie frică de ceva sau de cineva.

- încercam să aflăm dacă am căutat acea sursă de informație sau acea sursă ne-a căutat pe noi. Am ajuns să citesc articolul X pentru că am decis eu că vreau să cunosc mai multe despre subiect, sau a apărut în feed-ul când mă plictiseam și l-am deschis să văd despre ce e vorba?

- exercitarea gândirii critice: este o opinie acea informație, sau un fapt? este prezentată ca o opinie sau ca un fapt? dacă este un fapt, este real? este raportat de alte surse independente și credibile? dacă este o opinie, este argumentată? argumentele sunt solide sau șubrede? Chiar dacă argumentele sunt de o calitate bună, seducătoare, este concluzia asemenea? Este informația respectivă în așa fel construită încât să te facă să treci la o acțiune? (să iei o poziție, să cumperi ceva, să ajuți pe cineva sau ceva etc). Este această poziție în concordanță cu principiile tale și este rezonabilă?

- este sursa de informație un partizanat? dacă da, pentru cine? de ce? sau pentru ce? profită cineva dacă mult mai mulți oameni ca mine cred sursa de informație respectivă sau o propagă?

- delimitarea cârligelor emoționale de faptele raționale: apelează informația respectivă la emoțiile mele primitive? la disprețul meu, la ura mea, la exaltarea mea, la scandalizarea mea? sau la capacitatea mea de a raționa la rece?

Aceștia sunt doar câțiva pași care pot ajuta pe oricine să navigheze mai bine prin torentul informațional. Efectul pozitiv este pentru fiecare, dar responsabilizarea are o bătaie mult mai lungă, pentru societate ca ansamblu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • poate ar merita mai multa atentie nu doar cititorii/beneficiarii ci si cei care compun texte (postacii, in sens peiorativ) - incadrati si ei in categorii, de la niste unii de buna credinta, care isi astern ideile sincer (dar poate incorecte ori nu indeajuns verificate, nu toata lumea are vocatie de cercetator, decent) pana la cei care injura in slujba unor idei (uneori remunerati concret alteori recompensati in varii moduri) dar si, cei mai importanti, cei care activeaz/lucreaza pentru a impanzi controlat netul si a capta (a ocupa o nishe) un spatiu/o pozitie, din vreme, in vederea a cine stie cand va fi nevoie.
    au exista ziare pe hartie care au aparut in 10 exemplare pana in ziua/zilele cand a fost nevoie de ele
    (o amintire din 1964 - a existat o polemica cu un savant sau politolog sovietic, cred ca "Valev", ceva despre o reasezare a granitelor din lagarul socialist, ; in polemica asta romania a intervenit cu o publicatie, nr2, al unei reviste careia nimeni nu i-a putut gasi nr1; - pt lamuriri, atunci a fost despartirea gheorghiu dej de uniunea sovietica)

    gasesc/gasim pe net f multe compozitii elaborate, care presupun niste ore sau sute de ore de activitate, total neutre/benigne (poate cu ceva subliminal, dar doar poate) la care au muncit unii, si te intrebi de ce?
    • Like 0
  • check icon
    Ce-i, ăla: bias?
    • Like 1
    • @
      check icon
      Articolul e foarte bun.
      Bias. Adică înclinare spre ceva, oarecum cu sens de părtinitor.

      De exemplu, cei care care cred că psd e "ciuma roșie", cred că-s comuniști și că țin cu Rusia.
      La fel cum, în anii 90, cei ce votau pdsr vedeau pe cei din partidele istorice sau pe simpatizanți, agenți străini, care voiau să vândă țara străinilor.

      Eu aș mai adăuga ceva:
      - atunci când ne formăm o opinie, trebuie s-o evaluăm tot timpul, în funcție de evoluția lucrurilor.
      - dacă apar FAPTE care ne infirmă opinia trebuie ajustată ca atare, fără să ținem de ea cu dinții, mai ales că putem să avem o opinie validă, construită pe argumente ce se dovedesc, după foarte mult timp, false.
      • Like 3
    • @
      check icon
      Dar pe românește tușește? Sau nu s-a focusat pe targhetul pentru care a aplicat în drum spre ofis că mânca ciocolăți între stății?
      Cine va pricepe primul că păsăreasca asta mai mult încurcă și îndepărtează, mult va avea de câștigat!
      • Like 0
    • @
      check icon
      Mulțumesc. De acum o să fiu nevoit să verific unele cuvinte și cu google translate.
      Eu, mai mult cu biaxurile, deși nici cuvântul ăsta nu figurează în dex.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult