Simona a câștigat la Madrid al doilea titlu mare al carierei, alături de Indian Wells, dar cred că mai important e felul în care l-a câștigat.

La dublu, câștigătorii sunt deciși de 2-3 mingi, în câteva clipe.

De-acum, mi se pare cât se poate de necesar ca Horia și Florin să înceapă curând să joace împreună, în pregătirea Olimpiadei de la Rio.

Formula sfertului Simonei cu Irina a fost aproape matematică: Irina e mai puternică, lovește tare, dar din așezare, Simona e mai iute, dă bine din mișcare.

Aseară mi-am dat seama ce mult e de când n-am mai văzut-o pe Simona Halep la nivelul maxim de concentrare și de încredere în sine! Și de când n-am mai numit-o Mangusta!

Ce uriașă inimă de luptătoare are Irina! Meciul cu Christina McHale a fost al treilea de trei seturi în trei zile, fiecare de peste 150 min. Și a avut în față o adversară de fier: parcă am văzut înfruntarea dintre doi cavaleri medievali schimbând lovituri de paloș ținut cu două mâini.

Madison Keys nu-i fiștecine. Nr. 21 mondial, americanca e o lupoaică tânără care vine. În meciul de azi-noapte, oricât de mare ar fi bucuria, să rămânem lucizi: Keys a jucat prost, ca trezită din somn, cu momente rare în care a arătat ceva din ce poate, alternând cu multele în care a zâmbit aerian după greșeli.

Bine că n-am prea mult de scris la meciul Simonei Halep cu Karin Knapp, 6-1, 6-1. Simplu spus, Simona a fost din altă ligă. Cu o treaptă de viteză în plus peste italiancă, a băgat-o constant în criză de timp, forțând-o să greșească.

Că Irina Begu a învins-o pe nr. 4 mondial, Garbine Muguruza, cap de serie nr. 3 la Madrid, e o mare surpriză, dar felul în care a făcut-o e și mai mare!

Simona și Sorana învingând simultan: n-am mai văzut asta de ani de zile. După o lungă și dureroasă eclipsă, Sorana Cîrstea câștigă la Madrid primul meci cu o jucătoare de top, sârboaica Jelena Janković.