La Auschwitz este dezintegrată nu numai viața, dar și moartea.

Nimeni nu poate câștiga la Serena Williams. Doar poate să piardă ea, câteodată. Spre deosebire fundamentală de Simona, atunci când are nevoie de un as sau un backhand ucigător, Serena îl scoate de undeva.

Nu face mai mult decât e necesar ca să câștigi – principiu profesionist de bază în tenis. Asta a făcut Simona azi-noapte.

Fumam în neştire ca să mă hârjonesc cool cu moartea, ca să demonstrez că nu mi-e teamă de ea, că nu mă omor după viaţă şi făcusem acelaşi lucru în faţa morţii adevărate, înspăimântătoare, care îl ştersese pentru totdeauna pe Dan.

În sfârșit, după luni de zile în care am zăcut mohorât, Simona mă face să sar din nou de pe scaun. De la Cincinnati și Toronto, acel „Al doilea joc” defensiv-agresiv, care a dus-o în cele două finale, se pierduse pe undeva, prin afara terenului.

„Să mi le șteargă! Să nu se mai spună că am jucat tenis pentru România. Nu mai vreau! Mâine mă duc la Federația Internațională, ca să-mi șteargă toate victoriile pentru România!”. În stilul lui inconfundabil, Ilie e supărat rău. Și are dreptate să fie, chiar dacă România înseamnă indolența și incompetența conducerii ei.

După ce infractorii lirici (pentru că nu-i voi mai numi altfel pe cei care apelează la mila tovarășilor din Parlament) au folosit mirungerea, plânsorile, argumentul că sunt simpatici, iată că numitul Rizea comite abjecția de a pune în față un copil, ca să smulgă niscai mizericordie și niște voturi. Și reușește. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Maria Sharapova nu s-a declarat „lucrată” de către „Binom”. N-a pretins că e victima unei conspirații, că dopajul ei este un dosar „comandat politic”, menit s-o scoată din Topul tenisului mondial.

Nici presa de rahat nu mai e ce-a fost...

Mulți internauți români got butthurt, adică au sărit de fund în sus la zicerea lui Bernie Sanders: „Today, people living în Bucharest, Romania, have access to much faster Internet than most of the US. That`s unacceptable and must change”.