Nepătrunse sunt căile Domnului. Prin urmare, când ajungi față către față cu Satana, poți să ridici ochii la tavan și să zici...(Foto presidency.ro)

Florin și Horia au jucat la Londra un tenis care m-a făcut să răcnesc de nu știu câte ori.

Vasăzică: Selecționerul Cioloș îl alege ca ministru al Sănătății pe un anume Andrei Baciu. Subsemnatul, și sunt gazetar, n-am auzit de vreo performanță ca medic sau manager de spital a respectivului. Dar, îmi zic, o fi știind dl Cioloș de ce-l pune.

Deși a pronunțat „Așa să-mi ajute Dumnezeu”, premierul Cioloș nu a jurat cu mâna pe Biblie și nu și-a făcut cruce.

O largă coaliție militară, America, Europa, Rusia, care să intervină la sol în Siria și Irak și să chiureteze „Matca” ISIS, de unde vine răul. Așa, s-ar rezolva și problema refugiaților, mulți dintre ei ar putea să se întoarcă acasă.

Cu „ură” a jucat Simona împotriva lui Bouchard. N-a uitat semifinala Wimbledon 2014, când și-a dat glezna peste cap, fiind învinsă de, pe cât de tânăra, pe atât de aroganta Eugenie. Nici „măgăria” canadiencei, care a refuzat să dea mâna cu Alexandra Dulgheru, într-un meci de Fed Cup. (Foto: Guliver Getty Images)

Ce mă bucură mult este că, la începutul actului 2, Simona a simțit fără greș deruta japonezei – silită să constate că nu-i merge cu metoda buf!-buf!, a început să joace la întâmplare, la ce vine de dincolo de plasă. Aici, Simona a avut curajul să nu se mai mulțumească cu provocarea greșelilor adversarei, a atacat, Stânca a început să danseze – Rock! – și a strivit-o pe japoneză într-un sfert de oră.

Mă uitam la Simona cum se plimba pe teren ca la ștrand, fiind condusă cu 3-0. Nicio crispare, nicio teamă, doar încredere că poate să întoarcă scorul. Comentatorul Eurosport de limbă engleză a pufnit admirativ când Halep câștigase 9 ghemuri la rând: „She looks like Number One!”.