Învingând-o clar, în semifinala de la San Jose, pe Elise Mertens, tigroaica lansată în salt spre Top 10 WTA, Mihaela Buzărnescu obține cea mai importantă victorie din cariera ei de până acum.

Râde niște unii ca proștii de domnul Cosmin Butuza, secretar de Stat în guv. Dăncilă, că a spus: „Să punem Centenarul pe tricoaiele noastre”. Cică a inventat un plural eronat pentru tricou. Eronați sunt râzăreții ăștia. Domnul Butuza e unul dintre cei mai profunji români care eu i-am văzut în viața mea.

Există terapii alternative care încearcă să-și facă loc sub umbrela psihoterapiei, ceea ce creează confuzie unde deja există mult prea puțină claritate. Ba mai mult, poate fi și foarte periculos pentru persoanele instabile psihic - adică fix cele care apelează la aceste servicii. (Foto: Guliver/Getty Images)

Ce-a făcut cipăndelul PSD pe nume Laufer este descris de cuvântul ebraic „hutzpa”, cu vechea sa semnificație: neobrăzare, nerușinare, tupeu. Subsemnatul i-aș mai adăuga una în cazul de față: terorism.

Cum a izbutit sârbul să câștige cu 10-8 în setul 5? Ce anume i-a dat calmul și tăria să treacă prin momentele de groază create de catapulta umană Nadal? Am o singură explicație: Novak Djoković a putut să uite că e Novak Djoković.

Să-ți trimiți megafoana să comunice națiunii una dintre cele mai grave și pline de consecințe decizii din ultimii ani, ca și cum era vorba de programul de vizite și mic dejunuri ale președintelui pe luna în curs, înseamnă să-ți bați joc de magistrații acestei țări, de funcția prezidențială și, în primul rând, de cetățeni.

Nici la 5-2 în decisiv, nici la mingea de meci pe care a avut-o la 5-4, nu am crezut în victoria ei. Era vizibil încordată, nu dădea drumul la picioare până la capăt, nu simțea terenul și lovea mai mult din brațe, fără corp.

Timp de o oră, Mihaela Buzărnescu a jucat un tenis aplaudat de pretențioasele tribune ale Wimbledonului.

Mi-au reproșat și pe net, și prin viu grai, oameni care au trăit sub Dunărea Gândirii, că nu este drept să-l compar pe Dragnea cu Ceaușescu, pentru că Ceaușescu, în demența și cruzimea lui, s-a mai gândit, totuși, și la țară. Dragnea nu se gândește decât la el. Au dreptate.