Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De la greva regală, la greva prezidențială?

Președintele Iohannis se găsește în situația Regelui Mihai din vara anului 1945. Atunci, șeful statului i-a cerut premierului să demisioneze. Având în spate tancurile sovietice și încălcând Constituția din 1923, aflată în vigoare, Petru Groza s-a făcut că nu aude. Mihai a răspuns cu greva regală – a refuzat să mai semneze hotărârile emise de guvern, care, astfel, rămâneau ilegale.

Acum, președintele Iohannis este și el ultima redută instituțională în fața tentativei de ocupare a României de către detașamentele de asalt ale lui Dragnea și Tăriceanu. Spre deosebire de 1945, ocupanții de astăzi au fost votați de români. Ceea ce lui Dragnea nu-i ajunge, vrea să fie susținut de tancurile americano-israeliene și de dronele Chinei comuniste. 

Klaus Iohannis poate să intre în grevă prezidențială și să nu emită decretul de revocare a procurorului-șef DNA pe care i-l cere Curtea Constituțională. Regele Mihai a fost silit să abdice, Iohannis are șansa referendumului în cazul în care va fi suspendat de majoritatea PSD-ALDE. Consultarea populară ar avea o justificare, morală, logică și de bun-simț, pentru că logica, morala și bunul-simț sunt călcate în picioare prin această sentință de majoritatea politică din CCR: există vreo situație, în tot ce prevede legea că face președintele României, în care acesta să nu aibă dreptul de a decide măcar o dată, fiind redus la condiția de iscălitor? Președintele poate respinge o propunere de prim-ministru și nu poate respinge o propunere de revocare a unui procuror-șef?

În programul prezentat în alegerile din 2016, PSD-ALDE nu au suflat un cuvânt despre acest război împotriva anticorupției și Justiției. Nu știm dacă poporul român este de acord cu acest atac masiv, care a culminat astăzi prin lovitura dată magistraților de către CCR. Prin urmare, la referendum, oamenii pot să se pronunțe: suntem de acord cu ce fac Dragnea și Tăriceanu, deci Iohannis pleacă, sau nu suntem de acord, și președintele rămâne. Kovesi oricum nu ar rămâne, pentru că Tăriceanu, ca președinte interimar, ar demite-o pe loc.

Este posibil însă și ca președintele să se conformeze ordinului CCR. Ce a comis acum majoritatea politică, adică cei 6 judecători anti Justiție, este nedrept, dar să nu uităm că în 2012, tot CCR, având în componență o majoritate politică băsesciană, a pulverizat voturile a 7.400.000 de români, menținându-l încă doi ani în funcție pe T. Băsescu. Și ne-am supus cu toții acelei decizii nedrepte, dar legale. Ar fi un argument să ne supunem și acum. Rămânând însă magistraților și societății civile să continue lupta pentru independența Justiției. 

Coaliția puterii, prin vocea ministrului Toader, se declară satisfăcută în caz că doamna Kovesi și-ar da demisia. Dacă ar face asta, șefa DNA ar trimite la coș avizul CSM și propriile-i apărări, prezentate public și în fața secției de procurori.

O a patra posibilitate, recomandată de barbugiul politic Băsescu, ar fi tergiversarea decretului de revocare de către președinte până anul viitor, când se încheie mandatul dnei Kovesi. Pe lângă faptul că ar fi degradantă utilizarea unui asemenea tertip, este foarte probabil ca toate acțiunile DNA să fie contestate în justiție pe baza hotărârii CCR care o înlătură din funcție pe șefa instituției.

Iată, prin urmare, câte depind de președintele Iohannis. Avem acest sumbru prilej, cei care l-am votat în 2014, să vedem dacă, dincolo de zâmbetele pneumatice și vorbirea sa de robot umanoid, se află, totuși, un om...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Calcule / sursa foto: Profimedia

Un om cu un salariu considerat de unii „normal”, nici mic, nici mare, în jur de 4.500 de lei brut, ajunge să trăiască din puțin peste 2.600 de lei net. Diferența nu dispare într-o gaură neagră abstractă, ci este luată metodic prin contribuții și impozite. Aproape jumătate din munca sa pleacă înainte să ajungă în buzunar. Oficial, pentru pensie și sănătate. Neoficial, pentru a acoperi un stat supradimensionat, ineficient și incapabil să livreze servicii publice pe măsura sacrificiului cerut.

Citește mai mult

Internet / sursa foto: Profimedia

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Platon a fost filosof, dramaturg, poet, analist politic, moralist – nu om de știință. Nu catadicsește să demonstreze niciuna dintre afirmațiile sale. Darmite să facă vreun experiment... Ca, de altfel, și Aristotel. Cei doi titani se bazează mai mereu pe ex cathedra, argumentul autorității. Ce spun e adevărat pentru că o spune Platon sau Aristotel. Majoritatea filosofilor greci nu își probau în niciun fel apoftegmele. De ce?

Citește mai mult

Adolescenti / sursa foto: Profimedia

Dacă te-ai întrebat măcar o dată: „Oare ce i s-ar potrivi cu adevărat copilului meu?” - nu ești singur(ă). Unii copii sunt atrași de știință, alții de creativitate, unii vor rezultate și structură, iar alții sunt motivați de oameni, impact și sens. De multe ori, direcția potrivită nu e despre „ce e la modă”, ci despre cum gândește copilul tău și ce îl motivează cu adevărat. De aceea am creat un quiz simplu și util

Citește mai mult