Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Condamnarea la ridicol

Nu știu dacă în istoria României, soarta țării a mai depins vreodată în asemenea măsură de o găinărie. De o hotărâre judecătorească în procesul unei găinării.

Adesea, în instituții ale statului nostru se întâmplă ca niște angajate să nu facă nimic, nici măcar să dea pe la serviciu, și totuși să ia leafă. Ceea ce nu se poate decât cu știința șefilor falselor angajate și funcționează pe bază de amantlâc, nepotism, politică, șpagă, în toate combinațiile posibile. 

Două femei au primit salariu din banii Direcției Protecției Copilului Teleorman, ele activând, de fapt, la PSD. Acest lucru s-a făcut cu știrea responsabilei Bombonica Prodana, în acel moment soția cu acte a lui Liviu Dragnea. Ce pretinde numitul Dragnea este că, deși ne aflam în județul Teleorman, deși el era șeful PSD și al Consiliului Județean, deși era soțul zisei Bombonica, nu a avut cunoștință de respectiva găinărie – așa ceva nu poate să creadă nici țața Gica din Orbeasca, lângă Alexandria, sau vreunul dintre nenumărații elevi care au clasat județul primul la note sub 5 în Evaluarea Națională.

Dosarul Bombonica este departe de a fi cea mai gravă problemă penală a lui Liviu Dragnea. În schimb, este cât se poate de clar. Însă asupra magistraților care trebuie să judece, ca și asupra întregii Justiții române, se exercită o presiune enormă. Marșul proinfractori și legile tăvălugite de PSD-ALDE, amenințările explicite la adresa magistraților proferate de echipa Dragnea-Tăriceanu, achitările la nivel înalt din ultima vreme, tind spre crearea unei atmosfere de teamă, resemnare și „orientare” printre oamenii legii: „Ăștia sunt tari, e mai bine să nu te pui cu ei...”.

Dacă Dragnea va fi condamnat, fie și în primă instanță, la închisoare, toată mașinăria distrugătoare de democrație, meșterită de inculpat, se va poticni. Va fi un semnal de neatârnare pentru toți magistrații. Vor înțelege că nu sunt la cheremul partidului. Că dacă nu cedează, nu pot fi îngenuncheați. Lupta va continua, dar de pe alte poziții.

Dacă va fi achitat, mesajul este de supunere. Supunere a judelui față de ștabul politic. Și acest mesaj se duce până la simplul cetățean. Căci paznicii conștiinței unui popor sunt judecătorii. O țară în care ei devin servi și complici ai Puterii nu mai poate fi liberă – fără dreptate, nu există libertate.

Ce vrea Dragnea, după ce ar pune Justiția să-i pupe papucul, o spune limpede maestrul său spiritual, de care se străduiește din răsputeri să fie băgat în seamă, preșpăratul Trump: „E o idee bună ce-a rezolvat Xi Jinping, să fii ales pe viață. Mi-ar plăcea să stea poporul american drepți în fața mea, cum stau coreenii în fața lui Kim Jong-un”. Înaintemergători sunt secretarul general PSD Neacșu și ministrul de Interne Dan, cu zicerile: „Oriunde, i-ar fi luat cu dubele...”, respectiv, „Nu i-au luat pe ăștia?” la adresa câtorva tineri cu pancarte și strigături supărătoare în Parlament – niște șobolani fasciști...

Există și a treia posibilitate: încă o amânare. Asta însă, ar însemna, pe lângă lașitate și oportunism, ceva și mai rău pentru Înalta Curte a Justiției Române: condamnarea la ridicol.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult