Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Slujitorul lui Dumnezeu pe moșia lu tac-su

Păltiniș, Ialomița. Oameni de la țară, cu chipurile săpate de muncă și de pâraiele timpului. Oameni făcuți din lutul câmpiei, trăind lipiți pământului și cu frică de Dumnezeu.

Dar nu și de omul lui Dumnezeu.

Ca un patron de cârciumă care-și dă afară toți mușteriii, că e supărat, sunt, Doamne, supărat și vrea să bea singur, ÎnaltPreaSfințitul Vincențiu, episcopul Sloboziei și Călărașilor, le-a interzis sătenilor din Păltiniș să treacă prin altar la sfârșitul slujbei de sfințire a bisericii. De ce? Pentru că, a decretat ÎnaltPreaNesimțitul, e „doliu și suferință” după referendum. Ca să le dea pedeapsă că n-a ieșit.

 „Credeam că a murit vreun popă, și de-aia ține doliu, da văd că-l ține după referendu ăsta... Ce treabă avem noi cu referendu? ”. Scoși din fire în fața abuzului de putere și nedreptății strigătoare la cer, enoriașii vorbesc fără să se sfiască de camera de luat vederi, că biserica a fost renovată vreme de 10 ani cu banii lor, ai credincioșilor: „Cum să nu ne lase în altar?!...”.

Când a murit Stalin, activiștii de partid împărțeau panglici negre să și le pună oamenii muncii în piept. Taică-meu a fost printre cei care au refuzat să poarte doliu după așa-numitul Părinte al Popoarelor. Politrucul i-a mârâit printre dinți: „Las că mai vorbim noi, toarșu!...”.

După ce i-a amenințat cu toate flăcările gheenei în caz că nu votează, după ce a încercat să-i bage în sperieți că vine dracu de la balta verde să le ia copiii din bătătură, Don Vincenzo le vâră păltinișenilor pe gât doliul lui personal, că nu i-a reușit vrăjeala.

Acest înalt popă pârât s-a proțăpit pur și simplu între credincioși și Dumnezeu, cu gândul că Cel de Sus e proprietatea lui particulară, că e un mare animal exotic de grădină zoologică, ce poate fi văzut numai când are Vincențiu chef.

Or, oamenii îl plătesc pe ipochimen din sudoarea muncii lor ca să-i ducă mai aproape de Dumnezeu, nu să-i arunce în uliță. Altarul nu-i al celui ce slujește, e al lui Dumnezeu și al oamenilor...

Sunt tare curios: BOR va cuvânta ceva în legătură cu fapta vlădicii față de opincă?

Și dacă tot îi roade pe mulți sfinți părinți cum de s-a putut să nu le treacă referendumul și fac atât de urât din pricina asta, le spun eu: 

Dumnezeu n-a fost la vot.

***

Aflați mai mult:


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult