Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ce ar fi gândit străbunicul meu despre România de azi?

Dumitru Gușu

Dumitru Guşu s-a născut în 1914 şi a murit în 2016, la puţin timp după ce a împlinit 102 ani. România de azi e mai tânără decât era el atunci. România, cea care împlineşte azi 100 de ani, e cea care îmi aduce aminte de Dumitru Guşu. Dumitru Guşu a fost străbunicul meu. Poza îl arată în momentul în care primeşte diploma de cetăţean de onoare al comunei Havârna, din Botoşani, locul unde şi-a trăit viaţa, unde şi-a crescut copiii şi unde şi-a cunoscut nepoţii şi strănepoţii. N-am fost de faţă când a primit diploma, n-am fost nici când a trecut în lumea celor drepţi. Dumitru Guşu a rămas însă un reper pentru mine, chiar şi după moarte, aşa cum a fost şi pe timpul vieţii. Centenarul, pentru mine, se regăseşte în imaginea cu el care mi-a rămas în minte, chiar şi după atâţia ani. Bunic sfătos şi vesel, cu un dar al povestirii cum rar se mai găseşte acum. Cel mai drag îi era să aibă pe cineva aproape căruia să-i povestească şi marele meu regret e că n-am apucat să profit de asta cât mi-aş fi dorit. Pe vremea când eram copil şi mergeam în Havârna nu erau telefoane, facebook sau altele asemenea, aşa că nu l-am înregistrat, să rămână peste ani şi pentru cei care n-au reuşit să-l cunoască. La 100 de ani, Dumitru Guşu povestea evenimente din timpul războiului de parcă s-ar fi întâmplat ieri, evenimente din care trăgea învăţăminte, îşi amintea cele mai mici detalii. Imaginaţi-vă numai cât şi ce ar fi putut povesti dacă mai trăia acum. 

A văzut România încă de pe vremea când era cu mult mai mică decât e acum şi sunt sigură că şi-ar fi dorit să o vadă întreagă. România încă nu e România Mare. Sunt încă bucăţi rupte din ea, fie că vorbim de teritorii, fie că vorbim de oameni. România Centenarului ne găseşte parcă şi mai divizaţi decât eram înainte de 1918. Nu mai e vorba doar de graniţe desenate pe o hartă. Milioane de români au luat calea străinătăţii, căutând un trai mai bun decât îl aveau aici. Milioane de români care au trimis bani acasă, şi-au construit aici case, pereţi rămaşi goi, pentru că nimeni nu se mai întoarce. Centenarul e şi despre ei, despre cei care şi-au luat copiii cu ei în lume, despre cei care s-au văzut obligaţi să-şi lase bătrânii să pună lacătul pe poartă. Centenarul e şi despre rămaşii acasă, bătrânii care au învăţat să folosească skype sau facebook doar ca să-şi mai vadă copiii sau să-şi cunoască nepoţii născuţi în ţări de care poate nici nu auziseră vreodată.

Centenarul e şi despre cei care n-au plecat, cei care au ales să mai încerce aici, cei care încă mai cred că se poate, cei care mai speră că va fi mai bine de fiecare dată când pun ştampila pe buletinul de vot. Centenarul e şi despre cei care se pişă pe el de vot. E şi despre cei care nu mai cred că va răsări soarele şi pe strada noastră. Buni şi răi, tineri şi bătrâni, cinstiţi sau mai puţin cinstiţi, Centenarul e despre noi toţi. Nu vom mai prinde o astfel de sărbătoare, poate copiii născuţi azi vor avea această şansă şi poate ei vor avea mai multe motive de mândrie decât avem noi azi.

Eu n-o să mai apuc să văd aşa ceva, iar regretul meu e că, pentru motive de mândrie, trebuie să mă întorc prea mult în trecut, prezentul nu ajută. Nu ştiu ce-ar crezut străbunicul meu despre România de azi. A apucat să trăiască şi în România monarhistă, şi în cea comunistă, şi în cea de după Revoluţie. Şi-a păstrat mereu zâmbetul. De dragul lui, aleg ca, măcar azi, să sper că vor veni şi zile mai bune, zile în care să nu fie nevoie să scotocesc prin istorie ca să găsesc motive de mândrie că trăiesc în ţara asta. La mulţi ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult