Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce ar trebui să învețe școala românească din lecția oferită de David Popovici

David Popovici - medalie

Foto: Getty Images

Performanțele lui David Popovici au fost interpretate de către unii drept un argument în favoarea menținerii unui sistem de educație axat pe adversitate. De fapt, este exact invers, rezultă chiar din filosofia de pregătire a lui David, pe care a expus-o antrenorul lui, într-un interviu acordat site-ului Federației Romane de Natație.

Mai întăi, câteva observații și explicații despre rezistența la schimbare, aplicabile în multe situații care se lasă cu cu vorbe grele și pulsiuni enorme.

Cei mai vocali contestatari ai schimbării se raportează în mod natural la experiențele pe care le-au avut, bune sau rele, și vor fi tentați mereu să le repete sau să le promoveze pentru că le sunt familiare și le înțeleg. Din acest motiv, pentru ei școala de pe vremuri vă fi mereu mai buna decât școala de mâine.

Discuția s-a concentrat asupra coronițelor și serbărilor, pentru că ele au valoare simbolică și sunt ușor de înțeles. S-a întâmplat ceva obișnuit, elementul inflamant, declanșator de reacții emoționale (coronițele) a eclipsat argumentele metodologice și procesuale.

Acuzațiile pe care și le aduc reciproc combatanții sunt false Cei care pledează pentru reforme și schimbări nu sunt împotriva performanțelor și meritocratiei. Chiar din contră. La fel, combatanții din tabăra cealaltă nu adorm cu coronițele sub pernă, ci mai degrabă se tem că vor rămâne copiii fară motivație, dacă nu mai primesc răsplată ( coronița) sau pedepse ( notele mici). Este modul de educație clasic, pe care mulți îl asimilează, cum spuneam, mai ușor pentru că l-au trăit și le este familiar

Tema coronițelor a lăsat să se înțeleagă în mod eronat că este vorba despre o alegere intre premianți și nepremianți. În realitate, este vorba despre toți. Toți copiii sunt victime azi, pentru că nu au posibilitatea să se formeze și să performeze într-un mediu educațional care să le ofere cadrul corect pentru dezvoltare personala. Toți au nevoie de un model de învățământ orientat spre progres individual, în care scopul să nu fie nota, ci satisfacția interioara.

O să exemplific cu ceea ce a spus antrenorul lui David Popovici, echivalentul profesorului în raport cu elevul sau sportiv. Aceasta este paralela care trebuie făcută, dacă vrem să extragem ceva folositor în privința educației, din victoriile copilului minune al României.

Adrian Rădulescu: „Așa cum a zis David, focusul principal a fost să facem cursa așa cum ne-am planificat, nu neapărat să fim atenți la ce fac ceilalți. David are obiectivele lui și se pregătește în fiecare zi ca să le atingă. Dacă petreci timp fiind preocupat de ce fac alții, nu îți mai rămâne timp să te concentrezi pe ce ai de făcut”.

Tot Rădulescu mai spune poate cel mai important lucru despre raportarea corectă în pregătirea unui elev: "M-am așteptat să fie competitiv, dar ne-am focusat pe obiectivele de timp. Dacă le îndeplineam fără medalie, noi eram încântați."

Campionul mondial și-a fixat ca obiectiv anumiți timpi ( îmbunătățirea performanțelor personale, în raport cu ceea ce făcuse el, nu ceilalți) nu medalii (coronițe). Și, deloc surprinzător, prin aceasta metodă a reușit să obțină și rezultate, dar mai important decât medaliile rămâne parcursul sănătos prin care a ajuns la ele. Nu pentru a obține note (timpi, în cazul lui) superioare altora, ci ca un proces de întrecere cu propriile standarde. Acest lucru îl face să vorbească singur în apă, să strige că iubește ceea ce face, nu validarea externă și surclasarea celorlalți. Satisfacția lui vine din faptul că a realizat tot ce a depins de el, să fie cea mai buna versiune a lui, nu să demonstreze altora, ci să fie bine/fericit cu el însuși.

În final, un ultim fapt că ceva nu merge cum trebuie de mult în învățământul nostru, lucru cu care țoață lumea este de acord, până când apare spectrul necunoscut al schimbării.

Rata analfabetismului funcțional în Romania depășește deja 50 la sută. Aceasta cifră este nota învățământului românesc actual. Scoală noastră nu doar că nu are coroniță, ci este direct corigentă. Inclusiv pentru că în locul progresului individual, alege adversitatea colectivă.

Cine crede că se salvează dacă propriii copii sunt ok cu îndrumarea părintească sau cu școli mai bune se înșală.

La vot vor veni și analfabeții funcțional de azi. Și au deja majoritatea.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lasati aberatiile! David Popovici nu are nicio legatura cu scoala, sistemul de educatie etc. Pavid Popovic este pur si simplu o exceptie a vietii. Se intampla in multe natii astfel de exceptii, independent de nivelul sau sistemul de ducatie. Dar, ca orice exceptie, ele nu reprezinta regula de succes a sistemului educational al unei tari. Franta, Olanda, Belgia, Germania etc. au sisteme educationale net superioare si, totusi, nu au un David Popovici. Repet, sunt exceptii care apar in randul unor societati, fie ele si cu sisteme educationale inferioare. Si am tot avut astfel de exceptii in varii ramuri sportive, inclusiv in natatie, Diana Mocanu fiind chiar dubla campiona olimpica, nu doar mondiala ca Popovici, la o varsta mai frageda, 16 ani.
    • Like 3
  • Bravo lui!
    Cat despre scoala... copii stau priponiti in scaune 5-6 ore pentru ca gura profesorilor trebuie sa mance si ea ceva, programa scolara e supraincarcata, dublu chiar pentru ca... nimeni nu mai stie cum s-a ajuns aici. Ca sa cresti niste elevi performanti ca acest sportiv ai nevoie in primul rand de un bazin cu apa curata. Iar bazinul scolar e murdar rau de tot. Injumatatiti programa, scadeti orele de stat pe scaun si eliminati profesorii toxici. Dupa aceea se poate inota.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Alt articol din ciclul ce ar trebuie sa ne invete David Popovici. Astazi despre scoala. Asteptam cu interes si alte domenii: afaceri, "beauty". televiziune, nutritie, agricultura, etc.
    • Like 3
    • @ Nume
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Analfabetism_func%C8%9Bional
      • Like 0
    • @ Nume
      Chiar mă gândeam când încep hater-ii de profesie să-l ia în primire și pe David.
      Cu Simona s-au mai muiat....
      De ce să nu învățăm nimic, noi sau "școala" în general din povestea (aflată incă la început) David Popovici? Numai de curiozitate, ați văzut cât de firesc poate să formuleze David fraze cu idei, visuri, dorințe, nemulțumiri, argumente, toate în limbajul natural al unui tânăr de 17 ani ?
      • Like 0
    • @ razvan.novac@gmail.com
      Nume check icon
      Complet gresit stimate Domn. Nu am nimic cu acest tanar talentat si muncitor. Dimpotriva. Ii urez sa castige tot ce viseaza in termen de performanta sportiva. Am ceva totusi cu cei care gasesc in astfel de rezultate exceptionale "lectii" prin care TOATA lumea sa ajunga la fel ca el. Nu este cazul tarilor mult mai avansate si mai educate decat noi, prin urmare pentru noi nici atat. Baiatul are talent cu siguranta. Baiatul are vointa cu siguranta. Dar fara ajutorul parintilor nu ar fi reusit atat dpdv moral, dar mai ales material. Prin urmare, ce legatura are scoala cu realizarile acestui baiat deosebit?
      • Like 1
    • @ razvan.novac@gmail.com
      Nume check icon
      Si daca dorim sa mai discutam despre acest subiect, nu numai scoala este de vina. Parintii sunt de vina in pincipal pentru ca odraslele lor drage nu fac performanta. Daca parintii se implica se vad si rezultate. Dar cu parinti ca sau toate ziua in ZOOM-uri si isi trimit copiii la karate, actorie, inteligenta emotionala, vioara, pian, after school cu invatatoarea, engleza, franceza, japoneza, goana dupa note mari iar singura activitate sportiva este cu bicicleta 30 min prin parc de ce ne miram? Iar competitiile sportive sunt de fapt numai intalniri in care toti se ne simtim bine in "pelea noastra".
      • Like 1
    • @ Nume
      Ce e greșit în ce-am scris eu, stimate fără nume ?
      Ați inteles ceva ?
      Mă refeream mai ales la modul cum se exprimă un tânar de 17 ani și, da, la acest capitol avem de învățat și noi, parinții, și profesorii.
      • Like 0
    • @ razvan.novac@gmail.com
      Nume check icon
      Ma refeream la faptul ca ati scris ca am ceva cu David Popovici.
      • Like 1


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult