Foto: Getty Images
Performanțele lui David Popovici au fost interpretate de către unii drept un argument în favoarea menținerii unui sistem de educație axat pe adversitate. De fapt, este exact invers, rezultă chiar din filosofia de pregătire a lui David, pe care a expus-o antrenorul lui, într-un interviu acordat site-ului Federației Romane de Natație.
Mai întăi, câteva observații și explicații despre rezistența la schimbare, aplicabile în multe situații care se lasă cu cu vorbe grele și pulsiuni enorme.
Cei mai vocali contestatari ai schimbării se raportează în mod natural la experiențele pe care le-au avut, bune sau rele, și vor fi tentați mereu să le repete sau să le promoveze pentru că le sunt familiare și le înțeleg. Din acest motiv, pentru ei școala de pe vremuri vă fi mereu mai buna decât școala de mâine.
Discuția s-a concentrat asupra coronițelor și serbărilor, pentru că ele au valoare simbolică și sunt ușor de înțeles. S-a întâmplat ceva obișnuit, elementul inflamant, declanșator de reacții emoționale (coronițele) a eclipsat argumentele metodologice și procesuale.
Acuzațiile pe care și le aduc reciproc combatanții sunt false Cei care pledează pentru reforme și schimbări nu sunt împotriva performanțelor și meritocratiei. Chiar din contră. La fel, combatanții din tabăra cealaltă nu adorm cu coronițele sub pernă, ci mai degrabă se tem că vor rămâne copiii fară motivație, dacă nu mai primesc răsplată ( coronița) sau pedepse ( notele mici). Este modul de educație clasic, pe care mulți îl asimilează, cum spuneam, mai ușor pentru că l-au trăit și le este familiar
Tema coronițelor a lăsat să se înțeleagă în mod eronat că este vorba despre o alegere intre premianți și nepremianți. În realitate, este vorba despre toți. Toți copiii sunt victime azi, pentru că nu au posibilitatea să se formeze și să performeze într-un mediu educațional care să le ofere cadrul corect pentru dezvoltare personala. Toți au nevoie de un model de învățământ orientat spre progres individual, în care scopul să nu fie nota, ci satisfacția interioara.
O să exemplific cu ceea ce a spus antrenorul lui David Popovici, echivalentul profesorului în raport cu elevul sau sportiv. Aceasta este paralela care trebuie făcută, dacă vrem să extragem ceva folositor în privința educației, din victoriile copilului minune al României.
Adrian Rădulescu: „Așa cum a zis David, focusul principal a fost să facem cursa așa cum ne-am planificat, nu neapărat să fim atenți la ce fac ceilalți. David are obiectivele lui și se pregătește în fiecare zi ca să le atingă. Dacă petreci timp fiind preocupat de ce fac alții, nu îți mai rămâne timp să te concentrezi pe ce ai de făcut”.
Tot Rădulescu mai spune poate cel mai important lucru despre raportarea corectă în pregătirea unui elev: "M-am așteptat să fie competitiv, dar ne-am focusat pe obiectivele de timp. Dacă le îndeplineam fără medalie, noi eram încântați."
Campionul mondial și-a fixat ca obiectiv anumiți timpi ( îmbunătățirea performanțelor personale, în raport cu ceea ce făcuse el, nu ceilalți) nu medalii (coronițe). Și, deloc surprinzător, prin aceasta metodă a reușit să obțină și rezultate, dar mai important decât medaliile rămâne parcursul sănătos prin care a ajuns la ele. Nu pentru a obține note (timpi, în cazul lui) superioare altora, ci ca un proces de întrecere cu propriile standarde. Acest lucru îl face să vorbească singur în apă, să strige că iubește ceea ce face, nu validarea externă și surclasarea celorlalți. Satisfacția lui vine din faptul că a realizat tot ce a depins de el, să fie cea mai buna versiune a lui, nu să demonstreze altora, ci să fie bine/fericit cu el însuși.
În final, un ultim fapt că ceva nu merge cum trebuie de mult în învățământul nostru, lucru cu care țoață lumea este de acord, până când apare spectrul necunoscut al schimbării.
Rata analfabetismului funcțional în Romania depășește deja 50 la sută. Aceasta cifră este nota învățământului românesc actual. Scoală noastră nu doar că nu are coroniță, ci este direct corigentă. Inclusiv pentru că în locul progresului individual, alege adversitatea colectivă.
Cine crede că se salvează dacă propriii copii sunt ok cu îndrumarea părintească sau cu școli mai bune se înșală.
La vot vor veni și analfabeții funcțional de azi. Și au deja majoritatea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cat despre scoala... copii stau priponiti in scaune 5-6 ore pentru ca gura profesorilor trebuie sa mance si ea ceva, programa scolara e supraincarcata, dublu chiar pentru ca... nimeni nu mai stie cum s-a ajuns aici. Ca sa cresti niste elevi performanti ca acest sportiv ai nevoie in primul rand de un bazin cu apa curata. Iar bazinul scolar e murdar rau de tot. Injumatatiti programa, scadeti orele de stat pe scaun si eliminati profesorii toxici. Dupa aceea se poate inota.
Cu Simona s-au mai muiat....
De ce să nu învățăm nimic, noi sau "școala" în general din povestea (aflată incă la început) David Popovici? Numai de curiozitate, ați văzut cât de firesc poate să formuleze David fraze cu idei, visuri, dorințe, nemulțumiri, argumente, toate în limbajul natural al unui tânăr de 17 ani ?
Ați inteles ceva ?
Mă refeream mai ales la modul cum se exprimă un tânar de 17 ani și, da, la acest capitol avem de învățat și noi, parinții, și profesorii.