Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic?

Dacă mâine am face un referendum cu o singură întrebare: Doriți să se legalizeze obligativitatea ca toți cetățenii acestei țări să fie sănătoși tun până la moarte? Care credeți că ar fi rezultatele? 

Îmi pare că în ciuda absurdității întrebării, electoratul ar clămpăni din ștampilă inexorabil: Îhî! Îhî!

Caragiale are în „Conu Leonida față cu reacțiunea” o replică celebră. La nedumerirea femeiască legată de rațiunea de a fi a republicii, Conu Leonida perorează:

Leonida (minunat de-așa întrebare): Ei! bravos! Ș-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ți mai trebuie? Apoi, închipuiește-ți dumneata numai un condei, stai să-ți spui: mai întâi și-întâi că dacă e republică, nu mai plătește niminea bir...

Eftimita: Zău?

Leonida: Zău... Al doilea că fieștecare cetățean ia câte o leafă bună pe lună, toți într-o egalitate.

Eftimita: Parol?

Leonida: Parol... Par egzamplu, eu...

Eftimita: Pe lângă pensie ?

Leonida: Vezi bine; pensia e bașca, o am după legea veche, e dreptul meu; mai ales când e republică, dreptul e sfânt: republica este garantiunea tuturor drepturilor.

Eftimita (cu toată aprobarea): Așa da.

Leonida: și al treilea, că se face și lege de murături.

Eftimita: Cum lege de murături ?

Leonida: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să-și plătească datoriile.

Sfânta Treime a crezului politic românesc: pensii, salarii și neplata datoriilor, adică bani degeaba. Vi se pare că s-au schimbat multe din 1880 până azi? 136 de ani…

Românul crede nesmintit și azi de orice parte a spectrului politic, că treaba statului este să plătească salarii, pensii, alocații, indemnizații și că treaba cetățeanului este să le ceară mai mult sau mai puțin agresiv. De aia e statul, să aibă grijă de cetățeni ca un părinte bun față de copiii săi.

Foto: Guliver Getty Images

Nici nu mai contează că banii ăia vin de undeva, nu ne interesează, nu e treaba noastră, e treaba statului că d-aia este stat. Noi vrem doar sa avem dreptul nostru!

Dar românul nu mai face figură solitară. Elvețienii sunt chemați la vot intr-un referendum în care sunt întrebați dacă doresc să se introducă venitul universal garantat. Mănânci calule ovăz? Dar jăratic? Fieștece helvet va primi echivalentul a circa 30,000 de franci elvețieni pe an dacă propunerea se aprobă (later: nu s-a aprobat). Finlandezii fac un experiment cu 8,000 de cetățeni aleși să primească pomana statului. Orașul Utrecht și alte municipalități din Scandinavia investighează ipoteza.

Nu este încă foarte clar cum și de unde vor veni banii aceștia, dar propunerea e irezistibilă să o recunoaștem.

Venitul universal de bază garantat nu e salariul minim, pentru acela trebuie să muncești, e un venit, mai mare decât salariul minim pe economie pe care îl primești doar fiindcă exiști. Ideea de bază este profund umanistă: nimeni n-ar trebui să se zbată în sărăcie și să nu-și poată acoperi nevoile de bază: hrană, casă, transport, școală. E misiunea statului să „implementeze” umanismul.

Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat circa 6,000 de euro pe an, fără să faceți nimic pentru asta? Ați mai lucra sau vă veți strădui să vă împliniți potențialul uman? Ați fi artiști, scriitori, călători prin lume?

Ideea pare-se s-a născut în Silicon Valley unde s-a instalat oroarea singularității, ziua în care computerele vor fi mai inteligente și mai bune decât oamenii la „orice” și, prin urmare, ne vor înlocui din orice. Revoluția inteligenței artificiale și a roboților ne va oblitera din istorie dacă nu facem ceva. Acest ceva este venitul universal garantat. Munca este pentru roboți, viața pentru oameni! Numai că revoluția inteligenței artificiale încă nu s-a întâmplat și, după cum prea bine știm, nimic nu e sigur până când nu s-a terminat.

Realitatea are însă un fel aparte de a se pune mai mereu în calea dorinței arzătoare, a ceea ce anglo-saxonii numesc „wishful thinking”. Faptul de a crede cu toată tăria și ființa în existența extratereștrilor nu îi face reali în lipsa unor dovezi materiale. Speranța că am putea trăi veșnic este în sine irelevantă și indiferentă universului material.

Analog, visul nobil al unei lumi degrevate de suferință, sărăcie, boală și moarte, nu poate fi singur pretextul unui decret plebiscitar, sau poate, cu enormul cost al amăgirii de sine și a suferinței subsecvente.

Să zicem că nu ai făcut economie la școală, ceea ce e probabil adevărat pentru majoritatea noastră covârșitoare. Cum ai putea aborda ipoteza venitului universal? Ai putea de exemplu să înmulțești 20 de milioane (câți suntem), cu să zicem 6,000 de euro (500 de euro x 12 luni), adică 120 de miliarde de euro pe an. Mult, puțin? Produsul intern brut al României este de aproximativ 162 de miliarde de euro pe an, iar nivelul taxelor și impozitelor colectate de stat acum este de circa 53 miliarde de euro.

Dacă vrei să distribui 120 de miliarde de euro, poți fie să tipărești bani (echivalentul în euro), dar asta știm că va genera inflație și puterea de cumpărare nominală va scădea dramatic, ceea ce zădărnicește efortul, fie, păstrând masa monetară, să crești nivelul taxelor și impozitelor. Până la 120 de miliarde, taxarea generală ar trebui să se mai mult decât dubleze, presupunând că gradul de colectare va fi aproape perfect. În afară de asta, nicio altă cheltuială publică n-ar mai fi posibilă: sănătate, apărare, învățământ.

Vă las să judecați singuri. Eu unul știu un lucru, am întâlnit în viață mult prea mulți oameni care se plictisesc, lehămisiți fetid, ca să am iluzia că vor ști ce să fac cu darul unei eliberări miraculoase de sub presiunea „zilei de mâine”. Chiar și așa, mașina hedonică a creierului transformă invariabil cea mai mare plăcere și fericire într-o placă veche și hodorogită din care, după o vreme, nu iese decât dezacordul nefericirii.

Numai că creșterea taxelor și impozitelor are oriunde două efecte perverse: creșterea riscului de evaziune fiscală, indivizi și companii care se străduiesc nu să producă ceva în plus, ci să ascundă diferențele contabilicești sau oricum altcumva, și nu în ultimul rând reducerea activităților economice, fiindcă scade proporțional dorința indivizilor, a companiilor de a munci, de a se strădui, de a se întrebuința pentru a genera valoare.

Așa încât, reducerea activităților economice pe fondul creșterii taxării, cuplate cu evaziune mai mare, scade baza de impozitare, de unde un cerc vicios al cărui colaps final e doar o chestiune de timp (și nu vorbim se secole sau decenii, ci de ani).

Dar susținătorii venitului universal garantat au ideea naivă sau genială că mai puțini oameni care lucrează vor genera valoare economică și socială mai mare fiindcă vor fi făcând ce le place, fiind astfel mai fericiți și mult mai productivi. Argumentul spune că de fapt asta va supracompensa și va echilibra pierderile cauzate de creșterea fiscalității ca să se poată introduce venitul universal garantat.

Vă las să judecați singuri. Eu unul știu un lucru, am întâlnit în viață mult prea mulți oameni care se plictisesc, lehămisiți fetid, ca să am iluzia că vor ști ce să facă cu darul unei eliberări miraculoase de sub presiunea „zilei de mâine”. Chiar și așa, mașina hedonică a creierului transformă invariabil cea mai mare plăcere și fericire într-o placă veche și hodorogită din care, după o vreme, nu iese decât dezacordul nefericirii.

Mi-e sincer teamă de o lume plictisită. Umanitatea pare înclinată, poate mă înșel, la harță și sfadă decât către beatitudine, contemplare și autoîmplinire.

Mi-aș lua însă inima în dinți și, la un ipotetic referendum românesc pentru introducerea rentei viagere pentru tot neamul, aș vota și eu: Îhî, însă numai dacă mă luminează și pe mine cineva înainte cum facem asta fără să ne scăpăm în pantaloni.

Pe vremea când alergam maratoane, am cunoscut un italian, care la 50 de ani alerga maratonul în sub 3 ore, ceea ce e fabulos. Italianul zicea: „Dacă nu vrei să pierzi vremea, trebuie să te piși pe tine dacă îți vine. E plăcut la început că e cald și bine, după o vreme începe să pută și te ustură. Și atunci să vezi cât te costă la timpul pe care îl scoți. Așa că, mai bine mă opresc în boschet un minut.”

Eu cred că și ideile au miros câteodată, mai ales dacă sunt emise cu incontinență.

Pentru ca venitul universal garantat să funcționeze și să-și îndeplinească obiectivul, ar fi nevoie de o altă specie pe o altă planetă sau să se reformeze homo sapiens sapiens de azi în sensul unei universal distribuite compasiuni necondiționate. Noroc bun!

P.S.

Între timp, elvețienii au respins propunerea venitului universal de bază (2,500 franci pe lună, sau cca 1755 de euro pe lună) cu o majoritate de 77% împotrivă. Motivul principal al acestei respingeri pare a fi teama unui diluviu de imigrație: „Dacă Elveția ar fi o insulă, teoretic răspunsul ar fi da, dar când ai granițe deschise este imposibil. Miliarde de oameni ar vrea să se mute în Elveția.” 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Raspuns: m-as duce in continuare la munca si cu banii aia as vedea lumea! Sa fie primit!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Am un leu si vreau sa-l beu...
    • Like 0
  • adevarul este ca deja se "printeaza" acesti bani si se introduc in "sistem" insa de ei beneficeaza tot aceia privilegiati
    actualul sistem monetar la nivel mondial este o prostie fara margini la care toti au aderat orbeste ...
    doua intrebari:
    1. cata incredere aveti in banci?
    2. cata incredere aveti in bani/ banknote [ note/hartii emise de banci ]
    multumesc : )
    studiati acest site
    http://positivemoney.org/issues/
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Nu inteleg ce i-ar determina pe acesti oameni sa munceasca daca li se garanteaza venitul. Pe de alta parte poate ca ar trebui pusa in discutie diferenta dintre 'venitul garantat' si 'venitul MINIM garantat'. Exista o diferenta intre a merge in Tenerife cu venitul garantat si a-ti plati lumina ca sa nu ti-o taie cu venitul MINIM garantat. Stiu ca s-a pus si problema venitului MINIM garantat, care e un pic mai logic si mai atractiv. Adica statul sa te tina cumva in viata cat sa nu mori de foame, iar daca vrei mai mult atunci lupti pentru mai mult. E tot o forma de comunism si aici, pentru ca ti se va garanta un acoperis, o portie de hrana si ceva bani de imbracat. Daca vrei mobil/net/laptop/masina etc. etc. ti le castigi singur prin munca, dar macar n-ai teama unei cutii de carton acoperita cu plastic in care sa dormi daca te evacueaza. E si asta o discutie.
    • Like 2
    • @ Valentin
      De ex Ești proprietarul unui imobil intr-un bloc si in mod normal ar trebui sa dormi liniștit cu gândul ca ești proprietar dar daca deținătorul terenului pe care se afla imobilul tau creste impozitul pentru acel teren si tu nu ai bani să-l plătești te scoate sau nu in strada? Mna.. Ce zic..doar in ziua de azi se aproba legi si pentru schimbarea tipului de hârtie de toaleta pe care o folosești. In Romania totul e posibil. Tara nimănui.
      • Like 0
    • @ Razvan Vincentiu
      Valentin check icon
      Da, stabilitatea legislativa e o alta buba a sistemului nostru. Americanii folosesc unele legi si cazuistica de pe la 1800 si considera ca o lege este cu atat mai buna cu cat este mai veche. La noi legile apar si se schimba ca ciupercile dupa ploaie.
      • Like 0
  • Deci "Hodor" vine din hodorogit, nu din "hold the door"! :) Ideea de mai sus imi aduce aminte de cuvintele unuia dintre putinii oameni care dupa parerea mea aveau o viziune sanatoasa asupra economiei unei tari, Milton Friedman: “A society that puts equality before freedom will get neither. A society that puts freedom before equality will get a high degree of both.” Cat mai putin stat si cat mai multa libertate pentru oameni, angajati sau antreprenori. Statul te sufoca pana ajungi sa ai un venit minim garantat.
    O alta idee: daca oamenii vor fi mai fericiti si mai sanatosi toata viata, vor trai mai mult, si statul va trebui sa plateasca pensii nu timp de 5-15 ani ca acum, ci poate timp de 25-30 de ani. Care iarasi e o gaura pe sacul de bani. Stiu, suna nasol, dar este adevarat.
    Iar ca raspuns la intrebare, as munci la negru, ca mie nu-mi ajung 500 de euro pe luna :)) (daca muncesti legal, n-ai cum sa primesti toata suma de 500 euro, poate doar diferenta pana atingi aceasta suma. Sau asta-i doar la negative income tax?).
    • Like 0
  • Valentin check icon
    E un subiect sensibil si familiar noua. Parerea mea e ca acest venit duce spre o forma de comunism. Explicatia e simpla. Cu totii traim cu impresia ca inainte de '89 eram o tara comunista. In realiate nu eram. Dupa transformarea fortata in republica incepusem ca republica populara. Pe urma, prin industrializare prost facuta am avut acces la faza de socialism, devenind republica socialista. Ultimul pas urma sa fie cel de comunism. Socul vine cand vedem ca nici tarile centrate pe comunism nu sunt in realitate comuniste. China este inca republica populara. Putini stiu ca principala trasatura a sistemului comunist este ABSENTA SISTEMULUI MONETAR. In comunism nu exista... bani! Totul se aduna si se imparte. Nu exista bani, in concluzie nu exista ierarhizare datorata banilor. Din cauza asta eram inca republica socialista, pentru ca aveam inca sistem monetar. Urma sa nu mai avem. Problema e ca venitul universal garantat va duce la devalorizare si in final tot la o forma de comunism. Ideea ca eliberat de presiunea banului omul isi va creste potentialul creativ este una marxista. Fantoma comunismului bantuie inca lumea sub forme din cele mai ciudate, si cred ca acest tip de venit este una din ele.
    • Like 2
  • genial, un articol de filosofie/psihologie economica scris pe intelesul meu. am cateva idei care cer raspuns :

    1. pai venitul minim garantat nu se intoarce in sistem cand lumea cumpara produsele?
    2. nu ar fi mai ok decat ca in loc de acest venit minim sa li se asigure gratuit casa, utilitati + 3 mese pe zi ( ca asta e limita supravetuirii in conditii decente ) si care vrea mai mult ( bautura, suc, tigari, calatorii, etc. ) sa munceasca pe un salariu care sa fie evident mai mare de cat venitul minim.
    3. de ce nu se incearca gasirea unei cai legale pentru oprirea inmultirii excesive si inutile a populatiei ?
    4. daca propun desfiintarea banilor si fiecare sa faca ce isi doreste ( poate mie imi place sa cresc albine si altuia sa construiasca televizoare, se poate introduce o versiune moderna a trocului ) cat de utopic suna ?
    • Like 0
    • @ Dumitrescu Bogdan
      1) banii sunt doar hartie, produsele trebuie cineva sa le creeze (munca). Deci cand cumperi produse hartia se intoarce in sistem, dar produsele (munca cuiva) dispar in burta ta. 2) in Ferentari toti au un venit minim garantat - si este cel mai prost loc din Romania fiindca nimeni nu vrea sa munceasca - asa va ajunge orice oras unde va fi venit minim garantat. 4) daca fiecare face ce ii place, cine va curata canalizari, cui ii place sa lucreze in fecale ? Si cui ii place sa lucreze intens, 16 ore pe zi pana isi da sufletul ? Sau sa lucreze unde viata ii este in pericol mereu ? Sau sa studieze asiduu 30 ani de tinerete, fara pic de timp liber, ca sa poata intelege vre-un domeniu stiintific ? - sunt si meserii care necesita efort !
      • Like 0
    • @ Dumitrescu Bogdan
      Taticu, esti tare, asta e perpetuum mobile economic: "1. pai venitul minim garantat nu se intoarce in sistem cand lumea cumpara produsele? " Iti dai seama ce prostie ai debitat?
      • Like 0
  • Valentin check icon
    I-as bea :)
    • Like 0
  • Alex check icon
    Intrebarea de la inceput, daca incercam sa o scoatem din sfera viselor sau a divinitatii (cum altfel ai putea sa ai garantata sanatatea?), devine cel putin perversa. Un fel de model spartan. Daca te imbolnavesti, mori. Au drept sa traiasca doar cei care sunt sanatosi tun. Cine ar vota da? Bineinteles ca e retorica intrebarea, aproape toata lumea ar vota da fara sa se gandeasca la implicatii.
    Elvetienii isi iau leafa in fraci elvetieni, nu franci francezi. Iar 2500 CHF inseamna cam 2250 de EUR. Acum sper ca la restul supozitiilor n-ati mai gresit.
    • Like 0
    • @ Alex
      check icon
      Exista o mica povestire SF in care fiecare om are celula sa de crestere; Este monitorizat de o entitate cibernetica si toti parametrii sunt raportati la 'starea de bine" care fusese definita candva, probabil de Marx sau alt "geniu" al societatii utopice comuniste;
      Povestea spune ca, in conformitate cu perceptele starii de bine, omul traieste la 22,5 grade; Mananca exact ce-i aduce un aport benefic organismului si e pus sa munceasca, daca vrea, ce-i place; Si, tocmai d-aia, tipul din poveste, in moementul in care, din cauza unui curent razlet, a stranutat, ciber-entitatea a decis ca nu mai e conform , ca omul ala se chinuie si e departe de a fi fericit; Drept pentru care a fost eutanasiat;
      Deci...succes...
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult