Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ce este cacofonia?

Florin Negrutiu poza noua 2026

Am lăsat o cacofonie în textul de ieri. Inițial, am vrut să o „corectez“, după ce am văzut-o la recitire, înainte să public articolul. N-am șters-o, gândindu-mă că va sări imediat în ochi și va fi un bun pretext pentru discuția de azi.

Într-adevăr, în câteva secunde, un comentator a observat-o și mi-a semnalat-o. „Ce este cacofonia?“ l-am întrebat. S-a născut imediat o dezbatere. Asta m-a bucurat. Mulți cititori au spus că cacofonia (sic!) nu e o greșeală. Alții au zis că e o greșeală impardonabilă, mai ales la o persoană care pretinde că i-a învățat gramatică pe copiii de liceu.

Am avut discuția asta de nenumărate ori, inclusiv cu profesorii și cu elevii mei. Cacofonia „sună urât”, dar nu este o greșeală propriu-zisă, nici de gramatică, nici de lexic. Încercați să o evitați, dar nu vă străduiți prea mult! De pildă, nu spuneți niciodată „ca și coleg” sau - perseverând diabolic! - „ca virgulă coleg”. La un examen, nu vă depunctează dacă scrieți preacinstita cacofonie „ca coleg”, în schimb orice examinator cu carte vă va sancționa pentru „ca și”-ul ăla barbar. Sigur, există formule elegante de evitare a cacofoniei („eu, în calitate de coleg…”), dar nu faceți o obsesie din asta. Mult mai gravă e virgula între subiect și predicat.

Doamna profesoară Rodica Zafiu ne spunea - mai în glumă, mai în serios - că ar înființa „o ligă pentru apărarea cacofoniei în limba română”, după ce a constatat „spaima absurdă” a oamenilor față de cacofonie. În realitate, ea nu are nimic de-a face nici cu cuvintele vulgare, nici cu cele tabu. Doar românii au această ureche sensibilă, în alte limbi n-o să găsiți asemenea panici. „N-o să găsiți niciodată în cărțile serioase de lingvistică vreo vorbă împotriva cacofoniei”, adăuga Rodica Zafiu. (Aici, un excelent interviu cu doamna profesoară).

Și încă ceva: acele „excepții acceptate“ (Ion Luca Caragiale, Biserica catolică) fac parte doar dintr-un folclor școlar.

Eu folosesc uneori cacofonia, la televizor sau la radio, apăsând emfatic pe sunetele „urâte”, în special atunci când comentez politică.

Prin urmare, cacofonia nu e altceva decât o gogoașă înfuriată. Apropo: de unde cumpărăm gogoașa - de la gogoșerie sau de la gogoșărie?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O bună discuție! Pentru a evita o așa zisă cacofonie limba română este maltratată de nenorocitul ca și. A devenit o obsesie! Din păcate mulțt cplegi de-ai Dvs folosesc frecvent acest barbarism Ce dracu de cacofonie poate fi ca profesor, ca priete, ca coleg. Dpă ca și avem amșrătul de numeral 12. Nic i din greșeală nu mai acordă numerul cu substantivul. În proasta vorbire românească ave doisprezece case, doisprezecă femei,doisprezece legi et, etc, Nu este doar o necunoaștere a gramaticii limbii române dar este și o totală degradare a limbii române ca și folosirea excesivă a limbii enleze- aceasta chiar de mulți intelectuali. Am constatat că un singur ziarist are curajul să-i admonesteze pe policienii care nu folosesc corect limba româă - este dl Zamfir de la „Bună România”!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Telegondola Mamaia, între demolare și autostradă prin aer. Ce ar trebui făcut, de fapt, cu simbolul stațiunii?

În mai puțin de doi ani, Telegondola din Mamaia a trecut - cel puțin în declarațiile publice - prin toate scenariile posibile. Mai întâi, arhitecții care lucrau la noul Plan Urbanistic Zonal al stațiunii au propus eliminarea instalației, considerând că stâlpii și cablurile afectează imaginea urbană și zonele istorice din Mamaia. Apoi, primarul Constanței a spus răspicat că telegondola nu va fi desființată. Acum, președintele Consiliului Județean Constanța anunță că instituția ar putea prelua instalația și că, în viziunea sa, traseul ar putea fi extins spre Năvodari, spre Delfinariu și chiar către sudul litoralului.

Citește mai mult

Telegrame din taberele copilăriei. De la „Bobiță” și biscuitul în ochi, la autocarul pentru copiii căzuți pe Vulcanii Noroioși

Recent, am devenit nostalgic după taberele copilăriei - nu știu exact motivul, dar poate o să-l deslușesc până la finalul articolului. Șase veri la rând, din 1998 până în 2003, adică de la 9 ani până am intrat la liceu, am fost în taberele de creație literară „Tinere condeie” de la Tismana (județul Gorj), apoi Poiana Pinului și Arbănași (ambele din județul Buzău).

Citește mai mult