Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce face o învățătoare la clasă când „nimeni n-o ascultă”

Elevi plictisiți

Foto: Guliver Getty Images

Încă din copilărie învățăm că reziliența ne ajută să ne gestionăm situațiile dificile și provocările cu care ne confruntăm, lucru care ne ajută să devenim mai încrezători în abilitățile noastre pentru a le utiliza mai târziu, pe parcursul vieții.

Cum putem noi, ca profesori, să dezvoltăm reziliența la copii, în clasele primare și de ce este ea importantă?

Nu toți copiii sunt la fel, cum nici toți adulții nu sunt la fel. Gândindu-ne la asta pare un pic horror. O lume plină de roboței fără personalitate. Această personalitate care este unul dintre elementele prin care ne diferențiem de ceilalți.

De aceea, înainte de a vorbi despre procesul educativ din clasele mici ar trebui sa vorbim despre cât timp alocăm cunoașterii copilului în vederea înțelegerii nevoilor lui, dorințelor lui, personalității lui și raportării lui la lucrurile înconjurătoare. Obișnuiesc să îmi încep activitățile cu un joculeț, pe care îl repet zilnic „Spune-i spiridușului fapta ta bună/ dorința ta/ problema ta.” Copiii adoră asta. Se simt văzuți, importanți.

Pe tot parcursul procesului instructiv-educativ care nu are legătură neapărat cu sala de clasă (des înțeleasă, în mod greșit această legătură) este extrem de important să ne cunoaștem elevii, pentru a-i trata diferențiat. Tratarea diferențiată este văzută de cei mai mulți învățători unilateral, uneori din lipsă de instruire, de înțelegere a fenomenului sau din lipsă de resurse și timp sau de cele mai multe ori fiind asociată cu elevii aflați în situație de risc școlar.

Atunci când facem acest lucru în mod corect și conștient, ca o rutină, nu ca o povară, activitățile devin dinamice, toți elevii fiind valorizați și simțindu-se importanți pentru profesorii lor.

Învățătorul este managerul clasei. El are cheia schimbării. Modul în care îi privește pe elevi în momentul în care pășește pe ușa clasei dimineața, modul în care se raportează la elevii săi poate influența în mod pozitiv sau negativ activitatea didactică din acea zi.

O experiență personală de la începutul acestui an școlar dificil a fost aceea că într-una dintre dimineți am intrat pe poarta școlii obosită. Veneam după o după-amiază și o noapte în care lucrasem destul de mult pentru anumite proiecte în care sunt implicată. Eram obosită, tensionată, agitată și fără chef de lucru. Am intrat în clasă cu gândul la cum să termin orele mai repede. Elevii mei erau fie somnoroși, fie dinamici. Am început lecția de comunicare. Vorbeam despre sunetul „I”, dar parcă mă dedublasem. Nu îi vedeam. Eram concentrată pe starea mea. La un moment dat mi-am dat seama că nimeni nu mă asculta. Ba, din contră, vreo doi erau cu capul pe bancă plictisiți. Nu era vina lor, am înțeles. Eu le transmiteam starea aceasta. Am oprit lecția, i-am încolonat (cu deja celebrul metru între noi) și am ieșit în curtea școlii, unde am făcut fix aceași lecție, dar sărind, aplecându-ne sau ridicând o mână, ambele în funcție de poziția sunetului „I” sau numărul de silabe al cuvântului. Energia creată și zâmbetele lor m-au făcut să îmi dau seama că da, la mine este cheia, dar ei au puterea de a o utiliza în beneficiul lor.

Cercetările arată că cel mai important factor în dezvoltarea rezilienței la copii este relația stabilă, puternică, afectuoasă, cu cel puțin unul dintre parinți (un atasament securizant), dar și cu învățătorul care este o persoană importantă în copilăria lui, definitorie pentru ceea ce va deveni el mai apoi ca adult. Dacă au aceste relații bine conturate, ele funcționează ca un cadru securizant în care copiii învață și își dezvoltă strategii de a face față situațiilor dificile. De aceea, dezvoltarea inteligenței emoționale la copii este în strânsă legătură cu reziliența și dezvoltarea ei, deoarece atunci când se confruntă cu o problemă ei vor ști să își înțeleagă emoțiile spre a le putea gestiona, se vor simți înțeleși și ocrotiți și vor găsi cu sau fără sprijinul adulților o soluție pentru acea problemă.

Adulții au menirea de a-i îndruma spre aceste lucruri, nu a le rezolva problemele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult