Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce face o învățătoare la clasă când „nimeni n-o ascultă”

Elevi plictisiți

Foto: Guliver Getty Images

Încă din copilărie învățăm că reziliența ne ajută să ne gestionăm situațiile dificile și provocările cu care ne confruntăm, lucru care ne ajută să devenim mai încrezători în abilitățile noastre pentru a le utiliza mai târziu, pe parcursul vieții.

Cum putem noi, ca profesori, să dezvoltăm reziliența la copii, în clasele primare și de ce este ea importantă?

Nu toți copiii sunt la fel, cum nici toți adulții nu sunt la fel. Gândindu-ne la asta pare un pic horror. O lume plină de roboței fără personalitate. Această personalitate care este unul dintre elementele prin care ne diferențiem de ceilalți.

De aceea, înainte de a vorbi despre procesul educativ din clasele mici ar trebui sa vorbim despre cât timp alocăm cunoașterii copilului în vederea înțelegerii nevoilor lui, dorințelor lui, personalității lui și raportării lui la lucrurile înconjurătoare. Obișnuiesc să îmi încep activitățile cu un joculeț, pe care îl repet zilnic „Spune-i spiridușului fapta ta bună/ dorința ta/ problema ta.” Copiii adoră asta. Se simt văzuți, importanți.

Pe tot parcursul procesului instructiv-educativ care nu are legătură neapărat cu sala de clasă (des înțeleasă, în mod greșit această legătură) este extrem de important să ne cunoaștem elevii, pentru a-i trata diferențiat. Tratarea diferențiată este văzută de cei mai mulți învățători unilateral, uneori din lipsă de instruire, de înțelegere a fenomenului sau din lipsă de resurse și timp sau de cele mai multe ori fiind asociată cu elevii aflați în situație de risc școlar.

Atunci când facem acest lucru în mod corect și conștient, ca o rutină, nu ca o povară, activitățile devin dinamice, toți elevii fiind valorizați și simțindu-se importanți pentru profesorii lor.

Învățătorul este managerul clasei. El are cheia schimbării. Modul în care îi privește pe elevi în momentul în care pășește pe ușa clasei dimineața, modul în care se raportează la elevii săi poate influența în mod pozitiv sau negativ activitatea didactică din acea zi.

O experiență personală de la începutul acestui an școlar dificil a fost aceea că într-una dintre dimineți am intrat pe poarta școlii obosită. Veneam după o după-amiază și o noapte în care lucrasem destul de mult pentru anumite proiecte în care sunt implicată. Eram obosită, tensionată, agitată și fără chef de lucru. Am intrat în clasă cu gândul la cum să termin orele mai repede. Elevii mei erau fie somnoroși, fie dinamici. Am început lecția de comunicare. Vorbeam despre sunetul „I”, dar parcă mă dedublasem. Nu îi vedeam. Eram concentrată pe starea mea. La un moment dat mi-am dat seama că nimeni nu mă asculta. Ba, din contră, vreo doi erau cu capul pe bancă plictisiți. Nu era vina lor, am înțeles. Eu le transmiteam starea aceasta. Am oprit lecția, i-am încolonat (cu deja celebrul metru între noi) și am ieșit în curtea școlii, unde am făcut fix aceași lecție, dar sărind, aplecându-ne sau ridicând o mână, ambele în funcție de poziția sunetului „I” sau numărul de silabe al cuvântului. Energia creată și zâmbetele lor m-au făcut să îmi dau seama că da, la mine este cheia, dar ei au puterea de a o utiliza în beneficiul lor.

Cercetările arată că cel mai important factor în dezvoltarea rezilienței la copii este relația stabilă, puternică, afectuoasă, cu cel puțin unul dintre parinți (un atasament securizant), dar și cu învățătorul care este o persoană importantă în copilăria lui, definitorie pentru ceea ce va deveni el mai apoi ca adult. Dacă au aceste relații bine conturate, ele funcționează ca un cadru securizant în care copiii învață și își dezvoltă strategii de a face față situațiilor dificile. De aceea, dezvoltarea inteligenței emoționale la copii este în strânsă legătură cu reziliența și dezvoltarea ei, deoarece atunci când se confruntă cu o problemă ei vor ști să își înțeleagă emoțiile spre a le putea gestiona, se vor simți înțeleși și ocrotiți și vor găsi cu sau fără sprijinul adulților o soluție pentru acea problemă.

Adulții au menirea de a-i îndruma spre aceste lucruri, nu a le rezolva problemele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CTP--

Un exemplu admirabil de logică matematică dat de președintele Dan în legătură cu alegerile anticipate: „Toate sondajele ne spun că vom fi cam tot acolo, fără posibilitatea de a forma o majoritate. Nu ar avea niciun fel de logică. Plus încă 3-4 luni de alegeri, în care partidele, în mod logic, legitim, se vor ataca unele pe altele.

Citește mai mult

Călătorim, dar rămânem prizonieri în normalul nostru. Degeaba vezi lumea, dacă o judeci mereu cu aceiași ochi

Nu știu exact când mi-am dat seama de asta. Probabil undeva între o masă luată într-un loc în care nimeni nu se grăbea, o stradă pe care oamenii păreau să meargă mai încet decât eram eu obișnuit și momentul în care am realizat că mă enervez, în tăcere, pentru că lucrurile nu se întâmplau „cum trebuie”. Doar că acel „cum trebuie” era, de fapt, „cum știu eu”.

Citește mai mult

Delta Dunării – vecina discretă a războiului din Ucraina

Mulți ani la rând, am ales să îmi petrec primele zile de vară acasă, la Tulcea, locul unde începe Delta Dunării, cu plaja de la Sulina sau cea de la Sf. Gheorghe, destinații de defulare în natură si mai ales de liniște. De patru ani, de când a început războiul din Ucraina, am ajuns din ce în ce mai rar pentru relaxare și din ce în ce mai des pentru muncă: Delta Dunării a devenit un loc de interes pentru jurnaliștii străini, mai ales în contextul războiului.

Citește mai mult