Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Ce facem când nu mai suntem fericiți și ne dorim o schimbare

Schimbare de macaz

Foto: Guliver Getty Images

Ți-ai pus vreodată întrebarea: ce-ai face dacă nu ți-ar fi teamă? Te-ai gândit vreodată cum ar fi să faci diferite schimbări în viața ta dar ți-e foarte greu să începi datorită multor frici din interior de genul: Oare cum o să fie? Oare m-aș descurca să fac asta? Dacă nu voi reuși? Dacă voi constata că ceea ce am acum a fost mult mai bun decât această schimbare la care nu îi știu finalitatea? Etc.

Avem o viață agitată, cu foarte multe responsabilități, cu multe presiuni și decizii de luat zilnic. Toate acestea își pun amprenta asupra noastră, asupra capacităților interne de a le gestiona, de a le face față. Atunci când e prea mult pentru cât putem gestiona apar diverse simptome, semnale transmise de corp sau stări de anxietate, furie, frustrare sau chiar episoade de depresie. Din păcate, de cele mai multe ori le ignorăm. Credem că vor trece de la sine. Alteori nu știm ce e cu ele, de unde vin sau ce avem de făcut. Vă propun să învățăm să spunem STOP! Să învățăm să recunoaștem aceste semnale. Să învățăm cum să gestionăm ceea ce ni se întâmplă, ca mai apoi să învătăm cum să ne protejăm de ceea ce ne face rău.

Cu toții avem un trecut... dar nu mai trăim acolo. Cu siguranță și-a pus amprenta asupra noastră. Dar trecutul nu ne definește. Trăim în prezent. Putem lua alte decizii și putem alege cum trăim prezentul. În puterea, alegerea și decizia noastră este modul în care construim zi de zi viitorul pe care ni-l dorim! Dacă ne dorim o schimbare, momentele în care ne vom simți inconfortabil vor apărea inevitabil. Inconfortabilul face parte din acceptarea a ceva nou în viața noastră. Momentul în care decidem că suntem mai curioși, mai interesați să fim conștienți de gândurile noastre decât de a ne cufunda în gândurile în sine, este momentul în care deja suntem pregătiți să facem o schimbare.

Ori de câte ori ne simțim inconfortabil, în loc să ne retragem în zona de confort, să luăm o pauză și să ne spunem nouă înșine: "Sunt într-un proces de schimbare, e normal să mă simt inconfortabil!" Și apoi să mergem pe drumul pe care am pornit. Făcând mereu aceleași alegeri în viață, vom face mereu la aceleași greșeli. Cu toții facem greșeli, dar asta nu înseamnă că trebuie să plătim pentru fiecare greșeală pentru tot restul vieții. Totul se transformă. Totul se schimbă. Soarele răsare în fiecare zi. Rănile se vindecă. Sufletul se vindecă. Mintea își schimbă atenția. Fericirea revine inevitabil. Momentele grele nu durează pentru totdeauna. Să luăm fiecare zi așa cum este și să fim recunoscători pentru ce avem. Și dacă nu suntem mulțumiți cu ce avem acum, atunci să fim recunoscători pentru fiecare răsuflare a zilei de azi. Există întotdeauna un motiv pentru care să fim recunoscători. 

Puterea de a schimba lucrurile e în noi, în permanență. E necesară aceeași cantitate de energie atât pentru a ne îngrijora cât și pentru a fi pozitivi. Să folosim atunci energia pentru a gândi pozitiv. Uneori doar să privim un lucru dintr-un unghi diferit poate schimba situația. Viitorul fiecăruia dintre noi începe cu următorul gând.

Autocompasiunea și iubirea de sine poate vindeca și cele mai profunde răni. Atunci când iertăm, ne vindecăm și atunci când alegem să mergem mai departe, creștem! Simțim de multe ori că experiența este cel mai aspru profesor. Îți dă testul prima data și lecția după. Să nu uităm totuși, că avem întotdeauna la îndemână exercițiul iertării chiar și atunci când lecția ce am primit-o a fost dureroasă.

A ierta nu înseamnă că vom uita ceea ce ne-a învățat experiența. Înseamnă că vom fi mai pregătiți pentru ceea ce va avea de adus în viața noastră următoarea experiență. Și atunci, să nu lăsăm experiențele trecute să își pună amprente negative asupra viitorului nostru. Trecutul nu poate fi  modificat și prin urmare viitorul nostru nu merită această pedeapsă. Iertarea este un pas esențial în evoluția noastră. Vă invit așadar, ca parte din procesul schimbării, să iertăm! Să cerem iertare! Să-i iertăm pe ceilalți! Și nu în ultimul rând, să ne iertăm pe noi inșine!

E normal ca uneori să ne simțim triști pentru că am lăsat o parte din noi în ceea ce am trăit, iubit odată. Sunt atât de multe lucruri fragile până la urmă. Relațiile se destramă câteodată foarte ușor, visele se spulberă fără prea mult efort iar inimile își închid porțile din teama ca vor fi rănite din nou. 

De fiecare dată când avem îndoieli, cel mai bun lucru pe care să îl facem este să ne întoarcem privirea către interior, către noi însine. Ascultându-ne, găsim întotdeauna răspunsurile. Iar când simțim că s-a terminat, să avem curajul să plecăm. Căci dacă am rămane e ca și cum am continua să udăm o floare moartă. Unul din cele mai grele lucruri cu care ne confruntăm cu toții cel puțin la un moment dat în viață, este cel în care renunțăm la ceva, dăm drumul cuiva să plece din viața sau sufletul nostru. Poate fi vorba de un job, de o persoană, poate chiar de o emoție sau de un sentiment puternic - furie, iubire, pierdere, vinovăție sau trădare. Schimbările nu sunt ușoare. Luptăm să păstrăm ceva și în aceeași măsură, luptăm să renunțăm la ceva. Sunt momente în viață în care e important să mergem mai departe în drumul nostru. Să avem încredere că zile mai bune urmează să vină, chiar dacă ele nu se întrevăd din locul unde suntem în acest moment.

Să ne permitem să plângem! Nu e nevoie să ne spună specialiștii că plânsul face bine. E suficient să ne amintim doar cât de ușurați ne-am simțit când am facut asta ultima dată! De multe ori, plânsul, e o metodă bună de a elibera hormonii de stres, de a alina durerea (de natură fizică sau emoțională) sau de a scăpa de starea de agitație prin care trecem. Prin urmare, în loc să ne spunem să nu mai plângem, vă invit mai bine să ne spunem: “Poți să plângi, e ok să plângi!" În fond, orice s-ar întâmpla, e important să avem încredere că putem să trecem peste situație!

Gândurile negative au fost poate o normalitate pentru noi ani de zile și viața a fost simțită ca o serie de evenimente greu de trăit, fiind dificil să simțim altceva decât nesiguranță. Atunci când nu ne mai concentrăm pe acele lucruri care ne trag în jos, ne îngrijorează sau ne întristează, facem loc pentru lucrurile care ne pot duce în sus. E un proces care necesită timp, în care mentalitatea e nevoie să se adapteze, dar prin care devine posibil să ne simțim mult mai fericiți. Indiferent de direcția în care se înclină balanța în acest moment, între pozitiv sau negativ, să ne amintim mereu că merităm să fim fericiți.

Câteva lucruri mici pe care dacă le-am face diferit am putea să ne simțim mai fericiți, ar fi:

1. Să NU ne mai judecăm atât de aspru. În schimb, să ne spunem: „Fac tot ce pot. Învăț din greșeli."

2. Să NU mai încercăm să cumpărăm fericirea. Înainte de a cumpăra ceva să ne asigurăm că intenția noastră nu este cea de a umple un vid emoțional.

3. Să NU mai ignorăm micile momente de bucurie deoarece ele ne umplu „paharul interior” cu energie pură. Să ne bucurăm de lucrurile mici, ele fac de multe ori diferența: un zâmbet din partea cuiva, un mulțumesc, un ajutor adordat sau primit.

4. Să NU mai ignorăm propriile vise. Pentru a construi o viață fericită, pozitivă, să avem în minte toate micile și marile lucruri pe care ni le dorim și să ne propunem să le obținem.

5. Să NU mai facem lucruri cu răutate și să nu răspundem unui rău cu rău. Să încercăm să vedem și punctele de vedere ale celorlalti. Dacă nu suntem de acord, să spunem acest lucru respectuos așa cum ne-ar place și nouă să ne vorbească cineva. Când totuși suntem într-un moment în care vrem să criticăm pe cineva, să criticăm ideea și comportamentul, nu persoana și să încercăm să spunem și ceva pozitiv al acelui aspect.

6. Să NU mai căutăm fericirea obținută de la alții sau prin alții. Dacă nu suntem mulțumiți cu cine suntem în interiorul nostru, este greu să fim fericiți cu oricine altcineva. Este un proces de acceptare a noastră așa cum suntem. E nevoie să încercăm să creem stabilitate în propria viață înainte de a putea primi cu adevărat pe altcineva. Acte simple de compasiune pot aduce importante gesturi de auto-iubire.

7. Să NU ne mai concentrăm pe ceea ce nu vrem să se întâmple. Să ne concentrăm în schimb pe ceea ce de dorim să se întâmple. Să canalizăm temerile în afirmații pozitive despre ceea ce ne dorim.

8. Să NU mai fim atât de încruntați. Să începem prin a ne concentra pe zâmbet, chiar dacă este pentru o secundă la o imagine prostească, la copilul drăguț stând lângă noi în autobuz, sau la gândul a ceva minunat din viitor.

Câteodată inima are nevoie de timp pentru a accepta ceea ce mintea deja știe. Câteodată avem nevoie să ne oprim din a mai fi speriați și pur și simplu să mergem spre ceea ce ne dorim. Până la urmă ce se poate întâmpla? Fie va funcționa, fie nu. De cate ori v-ați propus să faceți ceva și în secunda următoare v-ați trezit oprindu-vă din a-l face, gândindu-vă că oricum nu va funcționa? Vă propun astăzi să NU mai facem asta. Să NU ne mai oprim din a îndrăzni să mergem "acolo" unde ne dorim!

Deci ce facem când ne dorim o schimbare în viața noastră și nu știm de unde să o apucăm?

Eu propun să începem cu gândul că ne dorim o schimbare. Gândul se transformă în intenție și chiar de aici începe procesul schimbării. Gândurile pozitive se transformă apoi în cuvinte pozitive către noi înșine. Cuvintele pozitive se transformă în comportamente pozitive. Comportamentele se transformă în obișnuințe. Obișnuințele devin valori.

Valorile ne ghidează viața.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ovidiu check icon
    Articol de umplutura. Bunul simt descris in multe, multe cuvinte.
    • Like 0
  • Articolul este frumos, problemele discutate reale și întâlnite de-a lungul vieții, cele șase puncte cu sfaturi sunt forte bune și unele chiar funcționează dar marea schimbare pe care să o faci când te simți nefericit e aproape imposibilă după o vârstă și după ce ai acumulat o grămadă de consecințe a unor decizii poate prea grăbite, idealiste și mult prea optimiste. Eu mi-aș fi schimbat viața cu destul curaj de multe ori dar de fiecare dată m-au oprit interesele copiiilor care sunt mai presus de orice altceva, responsabilitățile clare de zi cu zi și care ar fi făcut ca dorința mea de a schimba totul din rădăcină să nu pară un act d ecuraj ci unul de lașitate.Ne datorăm mult nouă înșine dar și mai mult celor a căror fericire zilnică și viitoare depine de noi.
    • Like 1
  • check icon
    Cam idealist articolul! Ii propun autoarei urmatoarea "experienta" traita de mine:cum ar face diferit micile lucruri si sa se simta fericita daca ar avea 2 copii de intretinut la scoala(liceu) si ar ajunge sa aiba 7(sapte) salarii lunare restanta? Nici plansul nu e de ajuns! Ma bucur ca raspunsul la titlul articolului l-au gasit copii mei: Canada! Au trecut 9 ani si sunt realizati si fara griji!!
    • Like 1
  • ți-e foarte greu să începi "din cauza" multor frici, iar nu "datorita"
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
text: Bogdan Elena Păcurari / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon