sursa foto: Profimedia
Când un copil comite o faptă penală precum furtul, tâlhăria, violul sau omorul, statul reacționează diferit în funcție de vârsta copilului:
A. Dacă a împlinit 14 ani, minorul poate fi încătușat de către poliție, anchetat de procuror și sancționat de către judecători (art. 113 C.pen). Dacă este găsit vinovat, el este declarat infractor și va fi sancționat printr-o măsură educativă (art. 115):
- pentru fapte mai ușoare: stagiul de formare civică 1-4 luni; supravegherea 2-6 luni; consemnarea la sfârșit de săptămână 4-12 săptămâni; asistarea zilnică 3-6 luni;
- pentru fapte mai grave (infracțiuni sancționate peste 7 ani închisoare) sau minorul are antecedente: internarea într-un centru educativ 1-3 ani; internarea într-un centru de detenție 2-5 ani sau 5-15 ani.
B. Dacă nu răspunde penal (adică are sub 14 ani, deci nu are discernământ în nicio situație când comite fapte penale, respectiv dacă are 14-18 ani, dar expertiza stabilește că a comis acea faptă fără discernământ), el beneficiază de măsuri de protecție specială (art. 60 lit. e), art. 59 lit. a) și c) și art. 84 alin. (1) din Legea 272/2004).
Se dispun la propunerea DGASPC (art. 84) de către: Comisia pentru Protecția Copilului, în situația în care există acordul părinților, respectiv instanța de judecată, dacă nu există acest acord (art. 65 și art. 71 alin. 1). Aceste măsuri sunt:
1. supravegherea specială (art. 71 și art. 85): copilul rămâne în familia sa, sub condiția respectării de către acesta a unor obligații, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor școlare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
Copiilor li se pot oferi servicii în cadrul Centrului de zi pentru orientarea, supravegherea și sprijinirea reintegrării sociale a copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal (art. 5 din HG 1439/2004), care funcționează după regulamentul aprobat prin HG 867/2015 și și îndeplinește standardele minime din Ordinul M.Muncii 27/2019.
2. plasamentul (art. 62): copilul, va fi încredințat temporar, în ordine, către:
- o persoană sau familie (art. 122 alin. 1 și 2);
- un asistent maternal (art. 122 alin. 3 și OG nr. 27/2024);
- case de tip familial: maximum 12 copii;
- apartamente: maximum 6 copii;
- centre de primire în regim de urgență: maximum 30 copii, pentru cel mult 6 luni.
Acest serviciu de tip rezidențial este denumit Centru de orientare, supraveghere și sprijinire a reintegrării sociale a copilului care săvârșește fapte penale și nu răspunde penal (art. 6 din HG 1439/2004), care funcționează după regulamentul aprobat prin HG 867/2015 și îndeplinește standardele minime din Ordinul M.Muncii 25/2019.
În România, nu există centre dedicate minorilor delincvenți decât în trei județe: un centru rezidențial în Brașov și două centre de zi în Brăila și Dâmbovița. În restul județelor, copiii făptuitori sunt găzduiți în centre împreună cu copiii victimă (notele de subsol nr. 199-201 din Strategia națională pentru protecția și promovarea Drepturilor copilului "Copii protejați, România sigură" 2023 - 2027).
Cât este sub puterea măsurii:
- copilul și părinții participă la programe de consiliere psihologică (art. 84 alin. 3 si 4);
- copilul beneficiază de servicii specializate pentru reintegrare în societate (art. 88), prevăzute în HG 1439/2004;
- copilul merge la școala din zona centrului, însoțit de un angajat al centrului rezidențial (art. 8 din HG 1439/2004);
- nu se dau publicității date despre copil (art. 87);
- părintele este obligat la plata unei sume lunare sau la muncă în folosul comunității locale (art. 67).
Activitățile desfășurate (art 4 alin. 2 din HG 1439/2004):
- organizarea de şedinţe periodice de consiliere psihocomportamentală sau psihoterapie individuală;
- derularea de programe de consiliere individuală şi de grup cu beneficiarii: copilul, familia naturală, extinsă ori substitutivă, alt reprezentant legal al copilului, comunitatea locală din care face parte
Obiectivele acestor activităţi (art 4 alin 1 din HG 1439/2004):
a) prevenirea şi combaterea acţiunilor sau comportamentelor deviante ale copiilor;
b) educarea copiilor în spiritul respectului faţă de lege şi faţă de valorile morale, în spiritul toleranţei, demnităţii şi solidarităţii;
c) încurajarea şi sprijinirea copiilor în evoluţia spre o viaţă responsabilă şi corectă;
d) responsabilizarea şi conştientizarea copiilor faţă de factorii ce le-ar putea periclita dezvoltarea fizică şi morală;
e) reintegrarea şcolară, familială ori socială a copilului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- măsurile care cuprind programe de consiliere, şedinţe de psihoterapie, consilierea părinţilor, etc, nu mai au nici un efect în momentul în care copilul a ajuns în custodia poliţiei/este judecat pt fapte penale grave. Aceşti copii prezintă semne de inadecvare încă de mici, din grădiniţă. De cele mai multe ori sunt ignorate de către părinţi,....de, sunt copiii cu personalitate..., deşi ei prezintă simptomatologie clară de ADHD, tulburări emoţionale/comportamentale, întârzieri în dezvoltare, etc. Ajung în ciclul primar unde problemele comportamentale se agravează ca frecvenţă şi intensitate, creează multe probleme, pe care şcoala nu ştie/nu poate să le gestioneze. În multe situaţii, când problemele sunt deja cu risc de explozie, sunt exmatriculaţi şi înscrişi la altă şcoală.......normal, luând problemele cu ei. Şi uite aşa, după două, trei şcoli ajung la şcoala cel mai rău famată din oraş. În mediul rural de cele mai multe ori ei abandonează şcoala. S-a ajuns aici din mai multe cauze, iresponsabilitatea părinţilor şi neputinţa sistemului educaţional/medical de a se ocupa de aceste probleme. Aici este vorba şi de legislaţia românească care nu face nimic pentru ei. Cu excepţia cazurilor grave de abuz fizic sau neglijenţă (copii abandonaţi, exploataţi, etc) nu am auzit de situaţii în care părinţii să fie decăzuţi din drepturi. Aceşti copii ajung să nu mai recunoască autoritatea părinţilor şi profesorilor şi ajung în faza în care râd şi de poliţiştii care sunt chemaţi în situaţii mai grave. Sunt mii de situaţii în care înainte de a avea vreun dosar penal pt furt, tâlhărie sau alte infracţiuni, au săvârşit deja o paletă largă de fapte penale neconsemnate în vreun document.
- restul măsurilor sunt total inadecvate. Internarea într-o casă de tip familial în care sunt copiii cu probleme sociale, asociate cu probleme medicale, înseamnă de fapt să-i pedepseşti pe restul copiilor din acel centru şi să-i supui unei traume continue. Nici nu vă imaginaţi ce poate face un copil comportamental într-un astfel de centru, ajungând să-i abuzeze pe ceilalţi copii şi chiar personalul angajat De altfel, standardele de calitate după care funcţionează aceste centre şi în general sistemul de plasament de la noi, fie că vorbim de plasament rezidenţial sau familial, fac imposibilă recuperarea comportamentală. Subliniez, vorbesc de copiii cu tulburări comportamentale grave care au deja un istoric de infracţiuni la activ. Aceste măsuri ar putea avea rezultate dacă sunt aplicate încă din grădiniţă, de la primele semne şi s-ar interveni interdisciplinar, medic, psiholog, cadre didactice.
În concluzie, trebuie schimbată legislaţia, nu neapărat în sensul reducerii vârstei la care copilul poate fi condamnat penal. Trebuie gândită astfel încât să se asigure:
- identificarea de la vârsta preşcolară a problemelor medicale/comportamentale,
- asigurarea de către stat a unor servicii specifice: centre de zi, consiliere, psihoterapie, suport şcolar, etc, absolut necesare pt recuperarea lor,
- obligativitatea părinţilor de a respecta recomandările specialiştilor, sub ameninţarea decăderii din drepturile părinteşti şi chiar scoaterea copilului dintr-un mediu indiferent nevoilor sale.
In ceea ce priveste cazurile grave, aici trebuie regândit tot. Şcolile de reeducare actuale nu sunt o soluţie, din contră, mulţi intră acolo novici în ale infracţiunilor şi ies infractori cu doctorat.
Dar aste este deja un alt subiect,