Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Ce facem cu ghiolbanul?

- Fă’, proasto, urcă, fă‘, că proastă mai ești!

Un bărbat își încurajează „tandru” jumătatea să urce în autobuz. Replica mă scoate din romantismul de februarie și mă aruncă direct în cotidianul de asfalt.

Nu că aș fi vreo ureche sensibilă, sunt totuși din Ardeal, unde lentoarea vorbei este compensată de iuțeala spurcatului. Ne urnim greu, dar când ne împiedicăm de prag luăm la rând ceapa, capra, soarele, grădina într-o alăturare halucinantă de mame și sfinți menită să potolească orice năduf.

Oamenii își ascund privirile și sudează mai abitir telefoanele, cu speranța că ghiolbanul va coborî cât mai repede, ca să scăpăm cu toții de senzația bruscă de disconfort.

- Ce te uiți?! Vrei să te fur io mai bine la buzunare?

Un călător a îndrăznit să ridice privirea fără să poată disimula stropul de superioritate combinat cu nițel dispreț. Pus cu botul pe labe, se ascunde după peretele clădit de Facebook, unde poți da mult mai ușor „ignore”. Stăm cu capul plecat și nu zicem nimic, legănați de timpul care trece greu, scârțâind din toate băierile autobuzului. „Fă’ proasta” care-l însoțește râde zgomotos, încadrându-ne în personajul colectiv „fraieri”, ușor „de făcut”.

Da, suntem „fraierii” pe care jmecherii „i-au făcut” pentru că, după Revoluție, ei au devenit mai vocali, mai prieteni cu agresivitatea și tupeul, lansând deșănțat replici gen „ciocu' mic, acum suntem noi la putere”.

Coborând, mă enervez și mă gândesc de ce am tăcut. De ce ignorăm mârlănia care ne înconjoară, cu speranța că toate aceste specimene se vor autoeduca, așa, ca prin minune, izbindu-i într-o dimineață revelația că e mult mai cool să fii civilizat. Cum să iasă din starea de inepție socială dacă noi le întărim dreptul de a vocifera, jigni, ataca și împroșca invective, erijându-se în stăpânii absoluți ai străzilor și ai întâmplărilor noastre de zi cu zi?! Dincolo de faptul că n-avem chef de scandal, considerându-ne firi pașnice și elevate, uneori această lipsă de reacție legitimează comportamente care, nefiind sancționate, devin acceptabile și firești. Transformăm astfel anomalii în norme și în timp ce ei sporesc în mojicie, noi suntem îngropați sub cojile de semințe din parcuri, le acoperim copiilor urechile în transportul în comun, adunăm gunoaiele lor de prin păduri și înghițim în silă toate metehnele de care ne-am săturat și care au ajuns să ne alunge din țară.

Da, sunt mulți cei care au plecat inclusiv ca să scape de melteanul de zi cu zi, de care dai pe plajă la Mamaia, la cascada Urlătoarea, la coadă la telescaun sau la ședința cu părinții de la școală. Plecând, au descoperit că civilizația înseamnă să ai o societate care și-a păstrat rolul de Cor din teatrul antic, care aprobă sau sancționează comportamente și atitudini, modelând astfel socialul și pe om, supremul lui produs.

Îmi amintesc la Londra cum șoferul autobuzului roșu intervenea la microfon cu o autoritate calmă și o politețe fermă ori de câte ori tonul discuției era mai ridicat sau muzica era prea tare în căști, deranjându-i pe cei din jur. Sau cum, la o plimbare prin pădurile Scoției în căutare de hobbiți, ne-am oprit să ne tragem sufletul pe o bancă și doi bătrânei au trecut pe lângă noi, ne-au salutat amabil și ne-au atras atenția că sticla goală de apă nu se lasă pe bancă, în cazul în care ne-ar fi trecut prin cap să o „uităm” acolo. Născută pe Someș, dar călită pe Dâmbovița, prima replică care mi-a venit instant avea de-a face cu „vezi-ți de treaba ta, babă nebună!”. Însă după ce am trecut și de paranoia discriminării („clar, m-au văzut mai brunetă și ce s-au gândit?!”), mi-am dat seama la rece că ei, de fapt, își protejau glia, râul și ramul, cu firescul ființelor evoluate care știu că orice comportament se educă în timp și că respectul este cărămida care clădește o conviețuire armonioasă, indiferent de unde vii sau al cui ești.

Evident că au și ei mârlanii lor, chiar din mai multe colțuri ale lumii. Dar parcă trăiești cu senzația reconfortantă că sunt în minoritate, iar când ies în lume sunt obligați să-și înfrâneze din mitocănie pentru că știu că vor fi sancționați. Societatea le impune niște standarde, care la noi au scăzut până sub nivelul mării. Și atunci, rămâne întrebarea: ce facem cu ghiolbanul?! 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vecinii din apartamentul de sub apartamentul meu, care ma injura constant de ani de zile , spun ca cica ei primesc telefon de la sefii lor pesedisti. Cred ca ei dorm prin rotatie ziua, astfel ca noaptea sa fie in forma si sa ma informeze din apartamentul lor ce noutati au mai invatat in materie de injurii si obscenitati.
    • Like 0
  • Mike Teo Mike Teo check icon
    Putem sa le spunem cum dorim- melteni, primitivi, ghiolbani, etc, insa daca legislatia nu se schimba, nimic nu se schimba. Daca legislatie nu e, nimic nu e :)
    Trebuie sa luam exemplul statului Singapore, unde guma de mestecat este interzisa, iar daca arunci o hartiuta pe jos intr-un parc, gardienii vin direct cu POS-ul la tine ca sa platesti. Deci merge si cu cardul. Amenda porneste de la cateva sute de dolari...
    • Like 0
  • Desigur, întrebarea „ ce facem cu ghiolbanul?” rămâne, și mai ales ideea educării ÎN TIMP a comportamentelor, însă nu uitați că în România problema stă foarte diferit față de Occident!
    Ardeleancă simpatică și talentată cum se vede că sunteți, știți că nici „meltean”, nici „ghiolban”, cu care ați definit nuanțat acest tip de om imposibil, grosolan, prostovan etc. nu apar deocamdată în Dicționarul de argou al Rodicăi Zafiu? Sau că „meltean” este inclus doar sumar în Dicționarul de argou Niculescu?
    Sau știți că argoul, această fidelă manifestare în limba vorbită a misoginismului, imoralității, vicleniei, miștoului atoatecuprinzătoretc., etc. a fost ignorat în anii comunismului, ca și cum comportamentele despre care vorbim nu ar fi existat?
    De curând , într-un mare magazin brașovean, în apropierea unei toalete publice, am auzit :„ bă, la ăștia trebe să plătești dacă vrei să te piși, în străinătate nu-i așa”!
    • Like 0
  • Mike Teo Mike Teo check icon
    Sigur ca si aceste societati vestice au marlanii lor, din alte colturi ale lumii, dupa cum ati spus. Mai rar vezi un danez sau german blond vorbind in halul asta sau facand mizerie in jur, insa si societatile vestice au problemele lor. Uneori oamenii sunt nevoiti sa accepte tupeul, aroganta, agresivitatea si primitivismul unor emigranti din tari musulmane. Si nu vorbesc de migrantii care au luat cu asalt Europa de cativa ani. Nu, sunt cei care traiesc de zeci de ani in diverse tari si care au devenit cetateni ai acelor tari (Belgia, Franta, Germania). Problema lor este ca noi ceilalti educati suntem majoritari si suntem mai puternici. De asemenea, autoritatile isi fac treaba exemplar aici si iti ofera o siguranta, iar acesti oameni se tem de autoritati si nu-si permit sa faca magarii. Tin minte ca, intr-una din diminetile in care ma duceam la serviciu, in statia de autobuz era un om al strazii drogat probabil, care a vrut sa urce in autobuz. Soferul s-a dus la el si la rugat frumos sa coboare. A coborat imediat pentru ca a realizat ca, in urmatoarea clipa soferul ar fi chemat politia. In acest fel, oamenii din autobuz imbracati la 4 ace, erau protejati. Treaba se intampla in Luxembourg, un oras in care principala "problema" pe care o aveam dimineata era cum sa ma asortez mai bine si ce parfum sa folosesc. Insa vorbim de lumi total diferite, iar Romania este la ani lumina distanta de statele astea.
    • Like 0
  • Fabula cu mârlanul reproduce la scară redusă tendința societății românești de a nu (mai) reacționa la nesimțire. În comunitățile tradiționale, mârlănia era sancționată (prin strigături sau versuri bine tocmite) în gura mare, astfel încât mârlanul să fie cunoscut de întreaga comunitate și acestuia să-i fie rușine de comportamentul lui și, în cele din urmă, să se îndrepte. Crucile de la Săpânța și folclorul nunților stau mărturie pentru acest tip de comportament. Cu umor, ironie, haz de necaz, strămoșii sancționau mârlănia. De ce nu avem și noi curajul să ne asumăm că facem parte dintr-o comunitate în care TREBUIE să existe reguli de bun simț și, în cazul încălcării lor, să reacționăm? Poate dacă azi începe unul, mâine vom fi doi și poimâine alți doi. Așa ne vom regla comportamentele și vom redeveni o societate a bunului simț. Tăcând, îndurând sau plecând din țară nu vom schimba nimic și ne vom reproșa (peste ani) că urmașii noștri au uitat cum e să fii civilizat în România. Eu personal, cred că (încă) se poate. Haideți să punem umărul împreună!
    • Like 1
    • @ Lavinia Filip
      FILPET check icon
      Nu exista solutie pe termen scurt. Nici ghiolbanul cu dintii in palma si privire nelamurita, nici atletul bunei cuviinte acoperit de flegma si invective suburbane, nu pot fi solutii reale.
      De ghiolban scapi doar umbland la reglajul fin al mecanismului social. Un proces de durata si cu rata de succes mult subunitara. Da, asa pare ca este... Educatia este unica, imperfecta si dureros de consumatoare de timp solutie. Raportata la speranta de viata a unei generatii, se poate usor vedea ca este o solutie nerationala, de asemenea. Dar nu pare sa existe alternativa. Pe tarmul mediteranian este o vorba care zice ca nimeni nu apuca sa manance fructe dintr-un maslin plantat cu propriile maini. Si totusi oamenii continua sa planteze maslini.
      • Like 2
  • Zilele trecute 2 Tir-uri s-au gandit sa blocheze o curba din seria de serpentine aprpape de Paraul rece, unul si-a pierdut remorca iar celalalt cand a vrut sa-l depaseasca a ramas bolcat exact in dreptul lui. Agitatie mare , nervi coloana se maraea de ambele parti, evident nu aveai unde sa mergi decat daca erai ghiolban si chiar credeai ca poate gasesti vreo zona pe unde sa te strecori.
    Plecasem perpedes sa vad daca pot fi de ajutor la solutionarea problemei cu lanterne sfaturi etc, cand m-am intors langa masina noastra se pozitionasera un ghiolban cu BMW de MS si un Jeep de Bucaresti :) ..... evident au ingreunat cobarearea primului Tir . Culmea ghiolbanii au inceput tot ei sa injure tiristul, enervat la culme am plecat la locul unde s-a intamplat accidentul caci erau doua masini de politie sa ii denunt pe nemernici . La prima benznarie de pe traseu am oprit si am remarcat ca bucuresteanul nu a fost oprit fiind chiar in urma noastra unde a facut si el o escala . L-am abordat politicos si i-am prezentat indignarea fata de comportamentul sau dar bineinteles au venit si scuzele si regretul pentru situatie precizand ca acasa era copilul bolnav si tocmai deasta se grabea .Ne-am salutat amiabil si am plecat spre masina unde ma asteptau patru falnici mureseni plini de nervi pentru ca i-am ''sifonat''. Gata de confruntare cu privirea taioasa si justitara am luat in vizor soferul care avea gura plina de injurii cum ca as fi "sifonat" fara motiv si ca am noroc ca sunt cu copii in masina caci altfel ce mi-ar fi facut ......cam asa stau lucrurile ..... oricum nici data viitoare nu voi sta degeaba !

    • Like 1
  • Ce rost ar fi avut intervenția cuiva in acel mijloc de transport? Se poate face educație intre statiile de masină? Sa fim serioși! Au existat și vor exista întotdeauna asemenea oameni care își ascund inferioritatea, lipsa de educație și de speranță în violența de limbaj și cea fizică. Nu poți face nimic decât să-i ignori și dacă din nefericire intri obligat în contact cu ei să le vorbești cât mai amabil posibil. Mulțumesc, te rog, mă scuzi pot face minuni și cu asemenea oameni. Să nu-i privim de sus și nici să nu le vorbim pe limba lor. Abia atunci societatea nu ar mai avea nici o speranță! Pentru că mă deprimă cu adevărat când aud vorbind la fel de colorat oameni de altă factură. Când aud și văd violență de limbaj și nu numai, la oameni de la care ai alte așteptări. Abia atunci trebuie să ne speriem!
    • Like 2
  • nicu check icon
    Cine ar avea autoritate in fata ghiolbanului din autobuz? Ceilalti calatori? Nu prea. Soferul. Da, dar ar trebui sa ii pese de conditiile de calatorie, ca sa intervina. Si nu intervine fiindca ia acelasi salariu de la regia municipala, ca intervine sau nu. Autobuzul e tara nimanui. Si metroul era tara nimanui, dar de cativa ani nu mai este. In fiecare tren e un individ platit sa aiba autoritate in fata ghiolbanilor. Probabil din pretul biletului. Civismul a-toate-rezolvator este doar o iluzie. Igiena sociala se face cu efort si costa bani.
    • Like 4
  • FILPET check icon
    Ce ne facem cu ghiolbanul?!
    Nimic. Cand il zariti- in variatele sale intruchipari de gen, varsta, nivel aparent de educatie, etc- cel mai bine ar fi sa va faceti disparuti cat mai repede, inainte sa va «faca» el pe voi.
    Nu este vorba ca la noi ar fi ghiolbanii ceva mai numerosi ca in tarile civilizate; ii sanctionam cu civism prompt si ei se retrag umili in subteranele societatii. Nu, dragii mei republicani si monarhisti, nu!! La noi ghiolbanul a atins masa critica, la noi ghiolbanul rules.
    Asa ca, tu stomac sensibil, ai o singura sansa reala: fugi cat te tin picioarele inainte de a te trezi insecta zbatanda in «chihlimbarul» scuipatului ghiolbanesc. Intelegi ce zic?!...
    • Like 1
  • check icon
    "Născută pe Someș, dar călită pe Dâmbovița"
    Și te mai întrebi ce ”facem” cu ghiolbanii?
    În primul rînd, ar trebui să renunțăm la fala asta de om născut unde-a-nțărcat dracu' bălaia. Asta, ca să putem judeca limpede.
    În al doilea rînd, să luam atitudine. Cuviincios, dar ferm.
    În al treilea rînd, să folosim mijloacele legale avute la dispoziție. S-a auzit pe Someș de 112?!
    • Like 1
    • @
      Victor66 check icon
      Numai provincialii sunt mândrii de locul din care provin.
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult