Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

La ce bun #rezist?! Iată la ce

Rezist pe zăpadă

(Foto: Ciprian Muntele)

Sunt în Sala Voievozilor din Palatul Culturii de la Iași, stană de piatră la geam. Copiii se odihnesc pe scaune și se întreabă de ce Mihai Viteazul are o pană albă „la pălărie”. La intrare, pe coridor, ne-am lovit de expoziția foto-documentară „comunismul în România”. Panouri întregi despre ideologie, cucerirea puterii, abdicarea Regelui, metodele Securității, colectivizarea, toate crimele și ororile într-un rezumat atât de viu, încât simți nodul care îți explodează în gât și negura care îți întunecă ochii. Vizitatorii se opresc și cad cu toții în momente de șoc și reculegere. Copiii întreabă de ce sunt oameni bătuți și oameni încruntați, în timp ce aerul devine parcă tot mai rece, sub privirile sinistre ale lui Lenin, Stalin și Gheorghiu-Dej.

„Încă n-am scăpat de nenorociți!”, aud parcă prin vis. Încerc să mă adun și zbor cu gândul în timp, la masa lui Creangă și Eminescu din beciul de la Bolta Rece.

La întoarcere, Facebook-ul îmi amintește cum am început anul de #rezist.

Când protestele sunt „în țară", nu „în provincie". Când bucureștenii nu mai sunt „mitici" pentru ardeleni. Când te simți mai aproape ca niciodată de colegi din generală pe care nu i-ai mai văzut de 25 de ani. Când împarți mandarine la masa de fructe din Piața Victoriei. Când ești denigrat în mod abject pentru simplul motiv că ai altă părere. Când înțelegi că ai dormit un somn lung din care te-au trezit hoții la miezul nopții. Când conștientizezi încă o dată că avem cel mai savuros și hâtru popor. Când străzile și piețele sunt pline de copywriteri de o sută de ori mai buni ca tine. Când treci alături de familie, prieteni, colegi, cunoștințe, necunoscuți, de toate vârstele, de pe toate meridianele, printr-un sublim catharsis național. Când speri că și mama cântă alături de îngeri „Deșteaptă-te, române!”... Atunci rămâi fără cuvinte!

Mă gândesc la avântul romantic al începutului și la întrebarea care ne obsedează tot mai mult: „La ce bun?!”. Mă gândesc la toate momentele și replicile care ne-au lăsat „fără cuvinte” de atunci. Și mintea îmi fuge iar la agenda comunistă: decimarea elitei intelectuale, falsificarea sentimentului național, îngenuncherea gândirii libere, generalizarea fricii, impunerea abuzivă a unei alte scări de valori.

Am intrat atât de mutilați în libertate, încât abia în ultimul an am început să ne reinventăm cu adevărat sentimentul acela românesc al ființei care să ne reunească într-un sens. Să ne definim valorile și aspirațiile comune și să prindem curajul de a le exprima, tot mai mulți. Noica, un domn atât de inspirat născut în Teleorman, spunea că noi, românii, trebuie să ființăm „întru" ceva și acest „ceva” am început să-l simțim împreună în acest an de #rezist. Pe străzile și în piețele orașelor din România, în locuri unde nici la Revoluție n-au ieșit oameni, s-a născut o nouă generație de români.

Schimbarea nu poate veni într-un an, dar vreau să cred că nu mai există cale de întoarcere. Iar când ne întrebăm data viitoare „la ce bun?!”, vă invit să facem un drum la Memorialul de la Sighet, să vedem de unde am plecat, goliți de istorie, de identitate și de orice valori. Este imposibil să-ți recuperezi țara într-un an, mai ales după ani în care a fost târâtă printr-o tranziție chinuită, lipsită de coerență și de strategie pe termen lung. Dar e posibil să-i faci o campanie de imagine de Cannes și să lansezi alături de sute de mii de oameni cel mai clar brief de țară pentru viitoarea clasă politică.

După un an, nu mai vreau să #rezist în propria țară, cum încercau odinioară țăranii care se opuneau colectivizării prin munți. Dar vreau să ajung să #trăiesc normalitatea de a fi român.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mike Teo Mike Teo check icon
    Ar trebui poate ca zeci de mii de oameni sa ramana constant in strada in fiecare zi, iar noaptea sa mai iasa cateva sute de mii in strada. Insa cine mai face asta, cine mai are vreo speranta, cand toate amenintarile venite inclusiv de la Bruxelles, nu reusesc sa-i "miste" pe domnii din PSD? De un an incoace oamenii ies in strada insa nu se schimba nimic. Poate doar guvernele se schimba si sunt inlocuite de altele mai rele. Ieri in PE la Strasbourg unii euro deputati n-au avut nici o jena in a -si apara coruptii in fata comisarului pentru justitie. Parca se aflau in Parlamentul Romaniei, nu in cel European. Aceste lepre din PSD sunt doar o unealta prin care statul de drept si proiectul european sunt destabilizate.
    • Like 2
  • Eu tot n-am inteles "la ce bun?" Si sincer, de vreo 11 luni nu mai inteleg. Toata miscarea #rezist bate pasul pe loc intr-un stil hipsteresc care nu are cum sa duca vreodata la rezultate concrete. "Cainii latra, caravanta trece". De te intrebi in momente de paranoia daca nu e cumva chiar ghidata de PSD, ca sa isi tina oponentii ocupati pana ei isi termina de facut treburile.
    Ca sa poata functiona e nevoie de obiective concrete, masurabile si orientate pe termen scurt, mediu si lung. Cele pe termen scurt sunt deosebit de importante, pentru a da curaj oamenilor sa continue, odata ce le vad atinse.
    • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Pentru că, pentru că poporul român după 22 Decembrie 1989, așa cum spune acel cioban din clipul publicitar cu Cabral, românii după lovitura de stat au început maratonul după ”cașcaval”. Pe cât e de simplu spus tot pe atât e dureros de adevărat. De ce dureros ? Această cursă după ”cașcaval” a dezbinat total poporul român. Și în această situație săraca ”capră” a noastră sau a vecinului a suferit și continuă să sufere cele mai mari torturi în toate sensurile. Trăiesc de foarte mulți ani printre străini și pe unde am fost am găsit aceeași situație : românii sunt singura națiune dezbinată, care nu se ajută, care se exploatează între ei dacă au ocazia, care profită de alți români dacă sunt în dificultate. Mai urât de atât nu cred că poate fi. E un adevăr dureros dar din păcate îl întâlnim peste tot inclusiv în România. Dacă eram uniți cum am fost în Decembrie 1989, nemernicii ăștia erau de mult timp la zdup sau fugari pe unde apucau.
      • Like 0
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Imi pare rau sa iti distrug iluziile, dar nici in decembrie 1989 romanii n-au fost uniti. Si atunci o minoritate era in strada, iar majoritatea stateau speriati acasa la televizor si nu s-au linistit decat atunci cand l-au vazut pe Iliescu promitand "socialism cu fata umana".
      Daca vrei sa dai vina pentru ceva, nu o face pe situatia post-revolutionara, ci pe un complex de motive culturale, religioase, sociale, educative etc.
      Iar daca vrei ca oamenii sa fie uniti, ceea ce trebuie sa ii uneasca ar fi o cauza pozitiva, nu una negativa. Si #rezist nu are o cauza pozitiva predictibila si cuantificabila.
      • Like 1
    • @ Nicu Buculei
      Eu nu sunt nici orb și nici nu inventez. În acele zile locuiam la Galați și am asistat la purtarea în basculantă a secretarului PCR pe Combinatul Siderurgic de la Galați. După 1 zi am plecat la București cu alți colegi de serviciu să ducem medicamente, pansamente și alte materiale la București. Am urmărit și la televizor când am trecut pe acasă, ceea ce se întâmpla în țară. Aveam 34 de ani și am mai văzut securiști care fugeau să se ascundă de furia mulțimii. Nu vă dau dreptate de loc.
      • Like 0
    • @ Dorel Romica Palenciucc
      Si cu ce ma contrazici? Da, au fost goniti activisti de partid si securisti, dar dintre oamenii care au facut-o unii voiau cu adevarat libertate insa cei mai multi doar ceva mai multa mancare. Sunt nostalgicii de acum.
      Lipsa de unitate a fost vizibila puternic incepand de la 12 ianuarie 1990, prima incercare (esuata) de a scapa de Iliescu, asta ca sa nu ma duc pana la mineriade.
      Cat despre orbire, nu suntem orbi dar tindem sa vedem mai mult "bula" din jurul nostru.
      • Like 0
    • @ Nicu Buculei
      ”romanii n-au fost uniti. Si atunci o minoritate era in strada, iar majoritatea stateau speriati acasa la televizor”. Cuvintele acestea sunt scrise de dvs. Deci comentariul meu a fost la obiect. Dacă în ultimul comentariu ați cotit-o în altă direcție este altceva. Dar mie nu-mi place să mă joc ”mijoarca” decât cu nepoțica mea. Așa că să o lăsăm baltă.
      • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult