Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Ce-i lipsește Clujului să fie Silicon Valley-ul României? Despre boom-ul IT-ului românesc și saltul mult așteptat

Clujeni IT

Foto: Facebook Emil Boc

Cu mai mulți ingineri IT pe cap de locuitor decât SUA, India, China sau Rusia, România pare să fie locul de unde va apărea următorul Facebook. Ca locuitoare a Clujului am văzut boom-ul industriei IT în zonă și am întâlnit deseori sintagma patriotic-optimistă „Cluj - un Silicon Valley românesc”.

Cu toate că pentru specialiștii cu experiență în domeniu diferența intre Silicon Valley și Cluj este evidentă, sintagma rezistă în presa românească. Nu e vorba doar de patriotism local sau de entuziasmul de a arăta că „și noi, românii, putem”. „Cluj, un Silicon Valley românesc” poate funcționa și ca o metaforă inspiratoare si încurajatoare, pentru că mulți se așteaptă ca acesta să fie următorul salt.

Dincolo de diferențele evidente, ce are Silicon Valley fundamental diferit și n-are Clujul? O tradiție în inovare, multe companii mari, renumite, adunate la un loc, mult capital, o mulțime de incubatoare și acceleratoare, educație antreprenorială dinamică și solidă.

Ce au cele două în comun? O diversitate mare a forței de muncă și câteva universități de renume.

Ce are Clujul și n-are Silicon Valley? Asta e frumos de descoperit. 

Cu toate că sectorul IT din Romania înregistrează o creștere puternică si constantă în ultimii ani, cu un pol de dezvoltare remarcabil la Cluj, lipsesc inovatorii și managerii de produs buni – cei care știu să transforme o problemă într-un produs de succes.

Una dintre cauze este aversiunea la risc (teama de a face greșeli majore, ireversibile) la care se adaugă frica de a fi furat, de a ți se fura ideile, și teama de ridicol, de a te face râs. Pe lângă aceste temeri culturale, cu profunde rădăcini istorice, mai există o cauză, mai generală, care nu e prezentă doar la noi: incapacitatea de a recunoaște și de a încuraja creativitatea atunci când ea se manifestă. În dezvoltarea de produs și în marketarea lui, ai nevoie de multă gândire critică și laterală, de creativitate în varii forme.

„A scrie cod” înseamnă a construi, a crea. Codul conține cărămizile din care e construit viitorul. Permiți minții tale să dezvolte instrumente incredibile, noi, nemaivăzute. Asta presupune un nivel de creativitate care nu se mai regăsește în alt domeniu, oricum nu într-o formă similară.

Creativitatea este abilitatea de a pune ideile imaginate în practică. Ea se caracterizează prin capacitatea de a percepe lumea în feluri noi, de a identifica pattern-uri ascunse, de a face conexiuni între fenomene care aparent nu au nicio legătură, și nu în cele din urmă, de a rezolva probleme generând și implementând soluții.

Creativitatea merge mână în mână cu inovarea. Ambele necesită imaginație, dar și disciplină. Tot ce a fost vreodată creat in jurul nostru a existat mai întâi în imaginația cuiva.

Creativitatea ar trebui văzută și tratată ca o nouă alfabetizare. Sugestia este una globală și îi aparține lui Sir Ken Robinson, expert în științele educației și reputat lider internațional în domeniul dezvoltării creativității, inovației și resurselor umane, care spunea în faimosul TED Talk din 2006: „Creativity now is as important in education as literacy, and we should treat it with the same status.”

Nu există inovare fără creativitate. Inovarea este în fapt implementarea unui produs, serviciu sau proces nou, sau mult îmbunătățit, care aduce valoare afacerii, instituțiilor sau societății. Măsura cheie, atât pentru creativitate, cât și pentru inovare, este valoarea creată.

Cercetătorii din domeniile științelor comportamentale vorbesc chiar despre un „ADN al inovatorilor”. Abilitatea de a genera idei inovatoare nu e doar o funcție a minții; ea depinde de cinci comportamente cheie care optimizează creierul pentru a face descoperiri. În cartea sa, intitulată chiar așa - „The Innovator’s DNA”, Clayton M. Christensen descrie aceste comportamente, enumerate aici pe scurt:

Asocierea: a face conexiuni între întrebări, probleme sau idei din domenii diferite, aparent nerelaționate.

Chestionarea: formularea de întrebări care provoacă înțelegerea/cunoașterea comună.

Observarea: examinarea comportamentului clienților, furnizorilor și competitorilor pentru a identifica noi moduri de a face lucrurile.

Relaționarea: a interacționa cu oameni care au idei și perspective diferite. 

Experimentarea: a construi experiențe interactive și a provoca răspunsuri neortodoxe pentru a vedea ce înțelegeri noi apar.

Creativitatea nu este un talent, este un mod de a opera. Nu este un hobby, este un mod de viață. Un mod de a face conexiuni noi și a găsi soluții. Cu toate acestea descurajarea creativității este foarte răspândită.

A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.

Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea.

E bine să ştim despre creativitate pentru a ne înţelege pe noi şi pe ceilalţi, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim şi lucrăm.

În primul rând, a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, povestind cât îmi place să lucrez cu oameni creativi, să mi se spună: „A, da, deci cu artişti.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artişti. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenţi la un sondaj fulger pe Facebook, doar 5 au menţionat altceva decât artist/ pictor/ scriitor/ actor ca răspuns la întrebarea „Ce ocupaţie/ meserie/ job îţi vine în minte când spui creativitate?”.

Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile şi în toate domeniile vieţii (profesional, relaţional, de mediu etc.). În domeniile tehnice, o regăsim ca sursă a inovării. În economie distrugerea creatoare este unul dintre modelele dezvoltării economice.

Oamenii creativi găsesc soluţii graţie capacităţii lor de a face asocieri neaşteptate între concepte, cuvinte, instrumente, tehnologii, metode, domenii, situaţii. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente şi altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. Putem astfel bănui dificultăţile cu care se confruntă un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, lent, superficial, diletant, unul care doar îşi dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, şi pus în valoare.

Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă îşi mai face şi obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi şi creţe, va reuşi, într-o primă instanţă, să îi deruteze şi să îi irite pe cei care fac lucrurile după metodologii bine puse la punct, în feluri bine stabilite. Creativii mai au şi bunul obicei de a fi preocupaţi de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicaţi în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din această cauză unii îi etichetează ca neserioşi, nehotărâţi sau neprofesionişti. Alţii le admiră cu suspiciune dinamismul şi dezinvoltura.

Oamenii care își manifestă creativitatea muncesc mult mai intens, pentru simplul fapt că sunt pasionaţi de ceea ce fac.

Iată de ce devine importantă o cultură organizaţională curajoasă, care înțelege şi recunoaște creativitatea, oamenii creativi şi rolul lor în funcționarea echipelor, departamentelor, organizațiilor, comunității si societății în ansamblul său.

Pentru a avea succes si a fi competitivi in acest nou mileniu (în era post-revoluție informațională) este necesar să acordăm creativității aceeași importanță pe care o acordăm alfabetizării.

Același lucru este exprimat in diverse feluri de manageri ai unor companii de succes: creativitatea este factorul crucial pentru reușită în contextul actual și în viitor.

În 2012 Adobe a publicat un studiu global despre creativitate. 5000 de adulți au fost intervievați în Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Franța și Japonia. Cercetarea arată că 8 din 10 oameni sunt de părere că deblocarea creativității este esențială pentru creșterea economică. Aproape două treimi dintre respondenți văd creativitatea ca fiind valoroasă pentru societate. Si totuși, doar unul din 4 consideră că își trăiește potențialul creativ.

Tu ți-l trăiești?

O variantă a acestui articol a fost publicată în numărul 57 al Today Software Magazine

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Răspunsul la întrebarea din titlu este: multe! De pildă, să nu mai folosim în întrebare, pleonastic, formele reflexive ale verbelor și să întrebăm curat: "Ce lipsește Clujului... ?"
    • Like 0
  • Silicon Valley are printre cele mai bune universitati din lume Stanford (locul 2) si Berkeley (locul 4). Pe ce loc e universitatea din Cluj? E retorica intrebarea, desigur.
    • Like 1
    • @ Sorin Neacsu
      De acord cu universitatile. Ma intreb totusi cum ar fi daca nu le-am avea nici pe astea pe care le avem ... chiar daca nu sunt "de renume".
      • Like 0
  • Tibi_R check icon
    Eu nu sunt de acord ca avem universitati de renume. Ei au MIT, Berkley, CalTech etc.. Babes nu e o universitate de renume. Actual se folosesc 3 clasamente/ranking-uri. Babes-ul apare doar in unul din ele si e pe la coada clasamentului. Acum cativa ani nu figura in nici una. Nu e in top 10 cum sunt acele universitati din SUA. Alea da, sunt de renume. Ale noastre de abia apar pe radar. Hai sa fim corecti.

    Cat despre diversitate mare a fortei de munca, aici iarasi nu inteleg. Sunt cam acelasi gen de oameni pregatiti de aceiasi profesori din cele 2 universitati. Si ca absolvent al Politehnicii din Cluj, sunt in masura sa spun ca doar o mana de profesori sunt chiar buni. In rest sunt mediocri, iar unii sunt de-a dreptul impostori.

    Oamenii din IT sunt ok, isi fac treaba bine, dar nu gasesti acel grad de inovatie care il gasesti in SUA, Israel, UK etc.. Noi putem sa mai peticim, intretinem niste aplicatii deja scrise. Se mai fac proiecte noi, dar nu din cale afara de inovatoare.
    Sa nu se inteleaga ca oamenii din Romania sunt pe langa. Sunt ok. Dar nu genii ca in alte, putine, locuri. Noi suntem esalonul 2. Care totusi ii ceva.

    Si da, merita incurajat spiritul antreprenorial, sa-ti asumi niste riscuri calculate s.a.m.d.
    • Like 2
    • @ Tibi_R
      De acord. Pastrand proportiile (da, stim,Babes nu e Berkley si Poli nu e MIT), n-am putut ignora totusi prezenta si importanta prezentei universitatilor in Cluj. Din pacate si cu impostura ai dreptate, dar asta e o poveste mai lunga.
      My point: nevoia de a recunoaste rolul vital al creativitatii si incurajarea ei pentru a produce inovarea (care acum lipseste).
      • Like 0
  • Cred că principala temă a IT -ului românesc nu e capacitatea de a scrie cod sau frica de a nu-ți fura cineva ideile. Principala problemă e lipsa capitalului. De altfel bursa de valori (fundamentul capitalismului) e la genunchiul broaștei în România. Poveștile de succes în Silicon Valley provin din posibilitatea ieșirii pe bursă a start-upurilor de succes prin finanțarea acestora prin emitere de acțiuni. Azi nu mai poți asigura dezvoltarea unei afaceri virtuale ca un one man show indiferent cât de talentat ești. Trebuie atrași mulți dezvoltatori și infrastructura de programare sau stocare și asta necesita capital. În California se rezolvă ușor prin transformarea unui SRL în companie publică prin atragerea de capitaluri de genul venture capital sau emitere de acțiuni. La noi întreprinzătorul nu are șanse decât sa-și pună casa gaj la bancă după care sa înceapă cu dobânzile de a doua zi chiar dacă afacerea e de viitor iar apoi strivit de datorii sa o vândă ca aplicație unei firme străine pe un preț de nimic. Diferența mare rezultă nu numai intre România și California ci și între Europa și SUA , deși economiile sunt comparabile, capitalizarea bursieră e de 5 ori mai mare în SUA față de Europa. În România chiar dacă ar avea succes o afacere de acest gen se va găsi repede un baron local/județean sa vina cu o impozitare serioasă pentru ca banii trebuie distribuiți de ei sau cu controlarea periodică a firmei până exasperat întreprinzătorul o vinde. Se va găsi un inițiator de lege de bine sa o pună cu botul pe labe pentru ca status qvo -ul actual trebuie protejat. Singurii întreprinzători de succes sunt cei cu spate asigurat de genul Ghita.
    • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      In UE nu s-au cristalizat cele 4 libertăți de circulație, a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor. Atâta vreme cât persoanele nu au libertatea de circulație a celorlalte trei, avem de a face cu griparea "per se" a pieței, iar de aici a capitalizării unui business inclusiv prin capital de risc: prin asociere, business angel, consortium, bursa. Băncile nu cresc afaceri! Ideile Românești nu beneficiază de aceste oportunități evolutive de capital pentru că nu beneficiază de o piață care să le genereze!
      • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Ce lipseste? Lipseste industria din Romania. Lipseste o preocupare generala, romaneasca, de a rezolva probleme. IT este un instrument ce nu poate exista si dezvolta de sine statator fara un scop practic. Are nevoie de provocare. E matematica aplicata. Are nevoie ca problemele sa fie recunoscute si sa existe dorinta de rezolvare a acestora. Romania nu are un scop si aceasta se vede si la IT-ul din Romania care tureaza in gol. Sa exporti solutii presupune sa le experimentezi intai pe la tine prin ograda. Autoritatile romane nici macar nu sunt capabile sa speculeze aceasta nevoie de experimentare a companiilor de IT, nevoie care ar oferi statului roman SW cu pret redus.
    Natiuni precum Germania, UK, Japonia, SUA, au o doctrina expansionista. Expansiunea prin ea insasi genereaza probleme care cauta solutii. Progresul technologic nu poate fi, din aceasta cauza, total independent de preocuparile expansioniste. Aspiratia de a fi mai bun si mai pouternic decat celalat intr-un domeniu. Aceasta aspiratie o avea Romania socialista materializata in sport. Vedem azi ca Rusia, China, Coreea de sud, si alte natiuni cu aspiratii expansioniste sunt in topul tarilor cu preocupari progresiste. Fiecare in felul ei e interesata de aceasta.
    Romania lucreaza la banda solutii informatice. In marea majoritate a situatiilor rezolva probleme primite de la altii. Uneori primeste chiar si solutia, IT-ul romanesc realizand doar implementarea.
    Sa nu cadem in pacat si sa devenim snobi. Informatica e mai mult decat a scrie cod. Inseamna conceptie, arhitectura, gestionarea de resurse, optimizare, multa stiinta, logica, experienta si intuitie. Daca a romanii ar da pe afara de atatea calitati Romania nu ar arata asa cum arata azi. Desi perosnal cred ca IT-ul romanesc a schimbat mult fata Romaniei. A introdus in societate un model de gandire analitic, bazat pe fapte, orientat spre solutii. Daca Romania a avut un progres technologic autentic se datoreaza in buna parte acestui mod de gandire dobandit prin practica in IT sau prin contactul cu cei din IT. Prin natura meseriei, programatorul nu poate face presupuneri, are nevoie de informatii clare si precise, trebuie sa cunoasca in detaliu problema si abia apoi sa programeze masina. Spre deosebire de cei ce lucreaza cu oameni - oamenii aduc ei insisi o contributie la rezolvarea problemei (daca aduc) - masina nu o face. Asadar responsabilitatea unei solutii functionale cade in sarcina programatorului. Nu de putine ori am avut parte de persoane care isi doreau o aplicatie informatica fara sa stie care este problema ce trebuie rezolvata. Cautau o solutie minune care sa gandeasca in locul lor. Nu exista asa ceva.
    Va mai trece ceva timp in Romania pana cand oamenii, majoritatea, vor deveni cu adevarat profesionisti si vor putea formula o problema la care cauta o solutie.
    Pana atunci IT-ul romanesc tureaza in gol si alearga cu disperare sa tina pasul cu occidentul. Am mai fost pe locul I in informatica prin anii 1970. Si am cazut fiindca nu am fost capabili sa tinem pasul cu industria de dezvoltare a computerelor personale. Acum ramane de vazut daca vom putea tine pasul cu dezvoltarea inteligentei artificiale. Ce vedem public, zi de zi, e doar varful unui iceberg. Ce nu se vede e mai spectaculos.
    • Like 1
    • @ Mr.Oh
      check icon
      Totul e corect până aici:
      "Autoritatile romane nici macar nu sunt capabile sa speculeze aceasta nevoie de experimentare a companiilor de IT, nevoie care ar oferi statului roman SW cu pret redus."
      Contrazice ce ai scris în general.
      Dacă nu e industrie, nu sunt nici servicii.
      Dacă nu e cerere, degeaba vii cu oferta.
      Iar cererea nu trebuie să vină de la "autorități" și de la "stat". Trebuie să vină din economia care crează plusvaloarea ce rămâne aici. Economie ce nu prea există, pentru că industria autohtonă nu prea mai există - excluzând corporațiile cu capital străin, dar nu vreau să mai luăm la puricat chestia asta.
      Și uite așa creezi un cerc vicios, cu un potențial ce rămâne nevalorificat. - "Pana atunci IT-ul romanesc tureaza in gol".

      • Like 1
    • @
      Mr.Oh check icon
      Exista parteneriate si parteneriate. Eu am o problema de rezolvat. Tu ai mai multa experienta decat mine insa nu ai competente in domeniul problemei mele ca sa vinzi solutia de unul singur.
      Asadar facem o afacere. Eu risc si imi bat capul cu tine, iar tu renunti la profit pe acest proiect. Tu castigi experienta si cunostinte, iar eu imi rezolv problema. E un program tipic de cercetare dezvoltare intre parteneri chinezi si europeni. O multime de prototipuri se testeaza in China. Costurile sunt mai mici. Chinezii se aleg cu produsul, il fabrica, invata, si la urma il si folosesc. Companiile dezvoltate isi gasesc un cobai pe care isi testeaza teoriile.
      Ca tot veni vorba de traficul groaznic din bucuresti, introducerea CI electronice, ce ii impiedica pe guvernanti sa gandeasca o solutie de optimizare a functionarii unui oras romanesc care sa includa informatizarea administratiei locale, fiscale, precum si interactiunea cu cetatenii.. O tema generoasa de cercetare. Pe langa ca ne-ar apropia de rezolvarea problemelor urbane poate conduce chiar la patente care ulterior ar putea fi vandute (sa zicem). Un succes in acest domeniu ar arde o buna parte din "Karma" romanilor. Problematica ar aborda foarte multe aspecte, de la securitatea datelor, pobleme de gestionare a resurselor si a datelor, optimizari, modele matematice de oragnizare si control al traficului. O asemenea problema obliga ca solutiile sa fie testate succesiv incepand cu un nr. mic de locuitori si gradual crescand pana la a gasi o solutie generalizata ( mai mult sau mai putin) pentru marea majoritate a localitailor. Daca am incerca sa platim compniilor straine nu ne-ar ajunge banii sa rezolvam problema. Evident ca cu resurse locale ar fi mult mai ieftin. Dar noi ne pricepem la tepe. Probabil ca un asemenea proiect ar fi sortit esecului fiindca s-ar frauda o buna parte din bani.
      • Like 1
    • @ Mr.Oh
      Din nou sunt de acord cu Mr.Oh.
      IT-ul romanesc in general a explodat in ultimii ani datorita unor factori externi; din pacate restul economiei nu tine pasul, din contra. Economia romaneasca nu poate genera cerere de IT, nici din sectorul privat, nici din cel de stat - motivele sunt prea multe de insirat aici.
      Practic noi doar exportam soft si expertize conexe; si asta datorita unei conjuncturi externe, care nu stiu cat va mai dura. Conjunctura a derivat din criza economica, atunci cand Europa si-a dat seama ca, pe termen lung nearshore e mai eficient decat offshore. De aici s-au dezvoltat 2 paliere in IT-ul din Romania: call center si dezvoltarea de soft. Niciuna nu aduce o mare plusvaloare societatii romanesti pentru ca rezolva problemele altora. Beneficiile sunt in schimb individuale, punctuale, ceea ce tot e ceva. Adica la nivel de persoane asigura un venit decent, acumularea de cunostiinte, deschidere spre inovatie. La nivel mai mare ajuta formarea unei clase de mijloc, locuri de munca (deocamdata), in general dezvoltareaa unor zone geografice.
      • Like 0
    • @ Mr.Oh
      Lipseste industria. Perfect raspuns. Revad in minte platforma Pipera, IPRS, FCE, ROMCONTROLDATA, ELECTRONICA alaturi de ITC. Anii 70 ,80, IBM 360 il aveam doar noi in CAER. FELIX 256, 1054, baze de date, limbaje grafice. Ingineri rebeli absolventi de automatica si electronica. Cred ca acolo avem radacinile si cred ca ne recuperam incet, incet , pozitia de leader. Ne lipseste o vointa politica capabila sa sprijine efortul . O gandire progresista. Ne lipsesc cei 30% dintre angajatii Microsoft care sunt romani de-ai nostri.
      • Like 0
    • @ Vlad Popescu
      Adi check icon
      La nivel mediu creeaza inegalitati intre oameni si intre regiuni. Aceste inegalitati sunt contrate foarte random de autoritati. La nivel mare creeaza dispute imense. Care se rasfrant ciclic inapoi asupra individului. Explozia IT-ului a adus doar entropie la nivel de sistem si i-a promovat la mojlocul ierarhiei pe cei mai putin merituousi. Solutia este taxarea progresiva, prin care ii readuci pe cei cu adevarat buni la locul meritat. Si pe cei mai defavorizati ii ajuti cu tot efortul.
      • Like 0
    • @ Adi
      Aici nu ne intelegem de loc. Tu pornesti de la premise egalitariste, comuniste (nu intelege gresit, e un sistem politic, social, economic, si nu o eticheta); eu pornesc de la individualism. Oamenii nu sunt egali si nu vor fi niciodata. A incerca sa-i uniformizezi are rezultate catastrofale, cum s-a vazut. Taxarea progresiva ti-o poti permite doar atunci cand ai o clasa de mijloc consistenta si stabila, ceea ce nu e cazul la noi.
      Iar despre diferenta intre regiuni, chiar nu are rost sa vorbim, exista peste tot nu ai cum sa egalizezi asa ceva.
      • Like 0


Îți recomandăm

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult