Foto: Facebook Emil Boc
Cu mai mulți ingineri IT pe cap de locuitor decât SUA, India, China sau Rusia, România pare să fie locul de unde va apărea următorul Facebook. Ca locuitoare a Clujului am văzut boom-ul industriei IT în zonă și am întâlnit deseori sintagma patriotic-optimistă „Cluj - un Silicon Valley românesc”.
Cu toate că pentru specialiștii cu experiență în domeniu diferența intre Silicon Valley și Cluj este evidentă, sintagma rezistă în presa românească. Nu e vorba doar de patriotism local sau de entuziasmul de a arăta că „și noi, românii, putem”. „Cluj, un Silicon Valley românesc” poate funcționa și ca o metaforă inspiratoare si încurajatoare, pentru că mulți se așteaptă ca acesta să fie următorul salt.
Dincolo de diferențele evidente, ce are Silicon Valley fundamental diferit și n-are Clujul? O tradiție în inovare, multe companii mari, renumite, adunate la un loc, mult capital, o mulțime de incubatoare și acceleratoare, educație antreprenorială dinamică și solidă.
Ce au cele două în comun? O diversitate mare a forței de muncă și câteva universități de renume.
Ce are Clujul și n-are Silicon Valley? Asta e frumos de descoperit.
Cu toate că sectorul IT din Romania înregistrează o creștere puternică si constantă în ultimii ani, cu un pol de dezvoltare remarcabil la Cluj, lipsesc inovatorii și managerii de produs buni – cei care știu să transforme o problemă într-un produs de succes.
Una dintre cauze este aversiunea la risc (teama de a face greșeli majore, ireversibile) la care se adaugă frica de a fi furat, de a ți se fura ideile, și teama de ridicol, de a te face râs. Pe lângă aceste temeri culturale, cu profunde rădăcini istorice, mai există o cauză, mai generală, care nu e prezentă doar la noi: incapacitatea de a recunoaște și de a încuraja creativitatea atunci când ea se manifestă. În dezvoltarea de produs și în marketarea lui, ai nevoie de multă gândire critică și laterală, de creativitate în varii forme.
„A scrie cod” înseamnă a construi, a crea. Codul conține cărămizile din care e construit viitorul. Permiți minții tale să dezvolte instrumente incredibile, noi, nemaivăzute. Asta presupune un nivel de creativitate care nu se mai regăsește în alt domeniu, oricum nu într-o formă similară.
Creativitatea este abilitatea de a pune ideile imaginate în practică. Ea se caracterizează prin capacitatea de a percepe lumea în feluri noi, de a identifica pattern-uri ascunse, de a face conexiuni între fenomene care aparent nu au nicio legătură, și nu în cele din urmă, de a rezolva probleme generând și implementând soluții.
Creativitatea merge mână în mână cu inovarea. Ambele necesită imaginație, dar și disciplină. Tot ce a fost vreodată creat in jurul nostru a existat mai întâi în imaginația cuiva.
Creativitatea ar trebui văzută și tratată ca o nouă alfabetizare. Sugestia este una globală și îi aparține lui Sir Ken Robinson, expert în științele educației și reputat lider internațional în domeniul dezvoltării creativității, inovației și resurselor umane, care spunea în faimosul TED Talk din 2006: „Creativity now is as important in education as literacy, and we should treat it with the same status.”
Nu există inovare fără creativitate. Inovarea este în fapt implementarea unui produs, serviciu sau proces nou, sau mult îmbunătățit, care aduce valoare afacerii, instituțiilor sau societății. Măsura cheie, atât pentru creativitate, cât și pentru inovare, este valoarea creată.
Cercetătorii din domeniile științelor comportamentale vorbesc chiar despre un „ADN al inovatorilor”. Abilitatea de a genera idei inovatoare nu e doar o funcție a minții; ea depinde de cinci comportamente cheie care optimizează creierul pentru a face descoperiri. În cartea sa, intitulată chiar așa - „The Innovator’s DNA”, Clayton M. Christensen descrie aceste comportamente, enumerate aici pe scurt:
Asocierea: a face conexiuni între întrebări, probleme sau idei din domenii diferite, aparent nerelaționate.
Chestionarea: formularea de întrebări care provoacă înțelegerea/cunoașterea comună.
Observarea: examinarea comportamentului clienților, furnizorilor și competitorilor pentru a identifica noi moduri de a face lucrurile.
Relaționarea: a interacționa cu oameni care au idei și perspective diferite.
Experimentarea: a construi experiențe interactive și a provoca răspunsuri neortodoxe pentru a vedea ce înțelegeri noi apar.
Creativitatea nu este un talent, este un mod de a opera. Nu este un hobby, este un mod de viață. Un mod de a face conexiuni noi și a găsi soluții. Cu toate acestea descurajarea creativității este foarte răspândită.
A trăi creativ înseamnă a trăi curajos. Curajul de a te exprima în forme nestandard, curajul de a explora, de a te arăta aşa cum eşti, de a fi vulnerabil, uneori confuz, de a nu fi înţeles, de a fi contestat, bârfit, curajul de a continua, de a asculta şi de a exprima ce doar unii înţeleg; curajul de a greşi şi de a o lua de la capăt, de a transforma, de a schimba, curajul de a străluci. Privită prin această prismă, creativitatea este o formă de rezilienţă.
Ridicăm în slăvi creativitatea, o căutăm peste tot, însă arareori o recunoaştem. Creativitatea, atât de râvnită și de elogiată, ne sperie adesea când se manifestă, la noi sau la alţii, pentru că aduce cu sine haos și incertitudine. E nevoie de curaj, claritate și asumare pentru a-ți trăi creativitatea.
E bine să ştim despre creativitate pentru a ne înţelege pe noi şi pe ceilalţi, pe creativii din jurul nostru, cei cu care trăim şi lucrăm.
În primul rând, a fi creativ nu înseamnă, neapărat, a fi artist. Mi s-a întâmplat de câteva ori, povestind cât îmi place să lucrez cu oameni creativi, să mi se spună: „A, da, deci cu artişti.” Nu neapărat. Chiar foarte rar cu artişti. Mai degrabă cu ingineri, programatori, medici, profesori, kinetoterapeuți, antreprenori. Din 45 de respondenţi la un sondaj fulger pe Facebook, doar 5 au menţionat altceva decât artist/ pictor/ scriitor/ actor ca răspuns la întrebarea „Ce ocupaţie/ meserie/ job îţi vine în minte când spui creativitate?”.
Creativitatea este prezentă la oameni din toate domeniile şi în toate domeniile vieţii (profesional, relaţional, de mediu etc.). În domeniile tehnice, o regăsim ca sursă a inovării. În economie distrugerea creatoare este unul dintre modelele dezvoltării economice.
Oamenii creativi găsesc soluţii graţie capacităţii lor de a face asocieri neaşteptate între concepte, cuvinte, instrumente, tehnologii, metode, domenii, situaţii. Adesea aceste asocieri nu le apar ca evidente şi altora, iar, dintre ele, una poate fi genială, salvatoare, iar altele pot fi fără sens, irelevante. Putem astfel bănui dificultăţile cu care se confruntă un creativ. El poate fi perceput ca aerian, neserios, ciudat, incoerent, nearticulat, lent, superficial, diletant, unul care doar îşi dă cu părerea, lipsit de rigurozitate. Asta dacă nu e recunoscut ca atare, drept creativ, şi pus în valoare.
Cum creativitatea cere adesea solitudine, un creativ poate fi perceput ca retras, neimplicat, arogant, nesociabil. Dacă îşi mai face şi obiceiul să apară, din când în când, cu idei noi şi creţe, va reuşi, într-o primă instanţă, să îi deruteze şi să îi irite pe cei care fac lucrurile după metodologii bine puse la punct, în feluri bine stabilite. Creativii mai au şi bunul obicei de a fi preocupaţi de mai multe lucruri deodată, adesea din domenii diferite. Sunt implicaţi în mai multe proiecte sau au mai multe joburi. Din această cauză unii îi etichetează ca neserioşi, nehotărâţi sau neprofesionişti. Alţii le admiră cu suspiciune dinamismul şi dezinvoltura.
Oamenii care își manifestă creativitatea muncesc mult mai intens, pentru simplul fapt că sunt pasionaţi de ceea ce fac.
Iată de ce devine importantă o cultură organizaţională curajoasă, care înțelege şi recunoaște creativitatea, oamenii creativi şi rolul lor în funcționarea echipelor, departamentelor, organizațiilor, comunității si societății în ansamblul său.
Pentru a avea succes si a fi competitivi in acest nou mileniu (în era post-revoluție informațională) este necesar să acordăm creativității aceeași importanță pe care o acordăm alfabetizării.
Același lucru este exprimat in diverse feluri de manageri ai unor companii de succes: creativitatea este factorul crucial pentru reușită în contextul actual și în viitor.
În 2012 Adobe a publicat un studiu global despre creativitate. 5000 de adulți au fost intervievați în Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Franța și Japonia. Cercetarea arată că 8 din 10 oameni sunt de părere că deblocarea creativității este esențială pentru creșterea economică. Aproape două treimi dintre respondenți văd creativitatea ca fiind valoroasă pentru societate. Si totuși, doar unul din 4 consideră că își trăiește potențialul creativ.
Tu ți-l trăiești?
O variantă a acestui articol a fost publicată în numărul 57 al Today Software Magazine
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cat despre diversitate mare a fortei de munca, aici iarasi nu inteleg. Sunt cam acelasi gen de oameni pregatiti de aceiasi profesori din cele 2 universitati. Si ca absolvent al Politehnicii din Cluj, sunt in masura sa spun ca doar o mana de profesori sunt chiar buni. In rest sunt mediocri, iar unii sunt de-a dreptul impostori.
Oamenii din IT sunt ok, isi fac treaba bine, dar nu gasesti acel grad de inovatie care il gasesti in SUA, Israel, UK etc.. Noi putem sa mai peticim, intretinem niste aplicatii deja scrise. Se mai fac proiecte noi, dar nu din cale afara de inovatoare.
Sa nu se inteleaga ca oamenii din Romania sunt pe langa. Sunt ok. Dar nu genii ca in alte, putine, locuri. Noi suntem esalonul 2. Care totusi ii ceva.
Si da, merita incurajat spiritul antreprenorial, sa-ti asumi niste riscuri calculate s.a.m.d.
My point: nevoia de a recunoaste rolul vital al creativitatii si incurajarea ei pentru a produce inovarea (care acum lipseste).