Ce le spune profesorul Daniel David tinerilor atrași de comunism: Dacă i-ai pune să trăiască 3 săptămâni într-un mediu simulat de acel tip, cred că și-ar schimba rapid atitudinile

Societatea în care trăim astăzi nu este nici pe departe perfectă. Dar a fi nostalgic după acele vremuri în care am trăit un sfert de secol nu este pentru mine o opțiune. Cine glorifică "binefacerile" epocii comuniste, în cunoștința de cauză sau nu, poate să experimenteze acel regim în stare pură care supraviețuiește în Coreea de Nord. Singura problemă ar fi că, dacă nu se acomodează, nu se mai poate întoarce. Comunismul este ceva frumos în teorie, dar inaplicabil. Egalitarismul, în opoziție cu meritocrația, nu poate asigura progresul societății în niciun domeniu.

Probabil că tinerii atrași de comunism sunt tot ăia atrași și de frații Tate. Sunt o tristă masă de manevră, predispusă de ingerarea oricărui bullshit.
Iar bătrânii care regretă comunismul au, probabil, motivele lor, mai ales dacă au ajuns la bătrânețe cu venituri extrem de mici. Pe vremea comuniștilor nu aveau de nici unele, pentru că asta era politica ceaușistă (pentru returnarea împrumuturilor externe) dar poate își mai permiteau unele mici extravaganțe (cum ar fi fost o vacanță pe litoral sau vizionarea unui film în oraș). Acum se găsesc de toate, dar nu au bani nici pentru strictul necesar. Per total, pentru ei balanța poate înclina foarte repede spre trecutul comunist.
Pericolul cel mare este că foarte mulți români în ziua de azi trăiesc sub pragul sărăciei iar pentru ei orice poveste ar fi bună, inclusiv egalitatea între clasele sociale.
Tema asta, a regretului perioadei comuniste, nu se rezolvă nici cu povești, nici cu lecturi sau mai știu eu cu ce alte vrăjeli. Numai bunăstarea reală a indivizilor ar valida o formă socială față de alta.

Slugile globalismului te crucifica daca vorbesti de rase... Dar nici unul nu se muta intr-un cartier tiganesc. Nici nu umbla cu galbeni la gat si fuste colorate... In sandale cu ciorapi.
Si n-o sa-mi spuneti ca tiganii sunt slavi, goti sau celti.
Unii chiar sunt in stare s-o spuna.
Vara, ma plimb seara pe bulevard, la Braila. Obicei de mos plictisit de nevasta prea cicalitoare.
Trec masini si masini, cu sticlele lasate si cu putori vopsite, botoxate, cu unghii de acvila, dar dispretuitor asezate pe scaunul din dreapta. Si care te privesc gandaceste, adica la nivelul ala.
Urla sufletul in mine, nu pentru ca ei exista. Ci pentru ca sunt majoritari.
Astia sunt noua rasa. Care cred ca daca asculti un tigan mugind despre masa el este boss, el hare putere... Bai omule, atata prostie pe metru patrat de creier este imposibil sa se poata aduna. Ma rog, tre sa te duci la un concert de Guta ca sa aduni un metru patrat de creier.
Pardon, m-a luat valul ...
Sa auzim numai de bine.

Mocofan dintr-o zona super bogata a tarii (Cluj) le explica ruptilor in fund ce norocoși sunt ca sunt la fel de saraci sau mai saraci ca inainte.

Comedie de articol.

Nu cred ca aplicarea unei etichete de proști sau analfabeți funcțional pe un procent de peste 48 % populație care consideră perioada comunista ca o perioadă în care se trăia mai bine reprezintă o concluzie viabilă mai ales că e venită din partea unui profesor universitar și rector. Daca mergem pe acest principiu ar trebui să considerăm că iobăgia era un lucru bun deoarece țăranii iobagi munceau pe gratis erau legați de pământ deci nu exista problema migrației forței de muncă și ei erau proști și analfabeți funcțional deoarece nu înțelegeau virtuțile iobăgiei și a binefacerilor regimului burghezo-moșieresc care avea doar avantaje. Referitor la generațiile de analfabeți funcțional acestea sunt preponderent postrevolutionare deoarece cea mai bine pregătită generație a fost cea din anii '80 adică cea din plin comunism. Evident că nimeni nu regretă lipsa căldurii și a apei calde care venea ocazional sau cozile la alimente și nici povestea cu tinerețea pierdută ci stabilitatea economică, stabilitatea locurilor de muncă , lipsa șomajului a datoriilor la bănci sau prețurile decente ale utilităților. Atunci nu aveam căldură deși era ieftină iar acum o oprim noi ca nu o putem plăti. Apă caldă exista ocazional în București la fel ca înainte de '89 dar din alte motive și dacă am elimina importurile de alimente cele autohtone ar trebui rationalizate deoarece nu producem nici 30 % din necesar. Problema a că importurile se fac pe datorie care la un moment dat se va plafona că spre deosebire de Grecia noi nu avem nici flota de vânzare nici companii de telecom nici insule. Referitor la analfabeții funcțional de azi e și rezultatul muncii profesorilor de azi printre care și domnul rector dar mai ales că spre deosebire de comunism școală nu mai oferă un loc de muncă asigurat și bine plătit. Rezultatele învățământului de azi îl vedem la politicienii de azi. Evident că pentru privilegiații de azi e mult mai bine acum la fel cum pentru ștabii comuniști era bine atunci că ei nu stăteau la cozi nici nu plăteau utilități că de asta se ocupa gospodăria de partid. Să nu uităm că în Muntenia și Moldova Ceaușescu a scos țăranii săraci din case de chirpici acoperite cu stuf și care dormeau pe rogojini și i-a mutat la confort 1 cu apă curentă,canalizare și încălzire centrală. Pe copiii lor i-a trimis la școli și facultăți pe gratis singura condiție era sa învețe. Săracii n-aveau nici o șansă în capitalism să ajungă la facultate. Pe urmă să nu uităm că industrializarea și electrificarea țării s-a făcut în comunism. În perioada interbelică România era o țară agrară subdezvoltată.

Una e atracția față de comunism și alta nostalgia față de dictatura lui Ceaușescu. Dacă e s-o luăm pe bune, comunismul e o poveste frumoasă. Problema e că orice basm se transformă în tragedie dacă este pus în practică.

E un fenomen firesc care apare după fiecare dictatură. Se va stinge în câteva generații.

Multi varstnici confunda starea de bine a tineretii cu regimul politic opresiv de atunci. Un spaniol batran: pe timpul lui Franco se facea sex mai bine. Un rsu batran: pe timpul lui Stalin eram potent, etc.

La noi nu se povesteste istoria traita recent. Dramele, tragediile si tot ce a insemnat comunismul. La noi nu exista respect pentru cei care au suferit in inchisori, pentru cei care au murit la canal, torturati de securitate, aruncati in beciuri, dupa care toata familia era oprimata si persecutata.

Nu se intelege nenorocirea de a-ti pierde viata incercand sa treci Dunarea inot in mijlocul noptii dupa ce ai facut planuri peste planuri, ca in final sa fii prins de militia de la frontiera. Nu se intelege clar ce inseamna sa nu gasesti mancare, sa te umilesti pentru cateva tacamuri la alimentara din coltul strazii. Acea alimentara jegarita, murdara, cu galantarele goale, cu lumina rece de neon sub care stai si astepti cu buletinul in mana sa-ti vina randul la portia lunara de zahar si ulei. Sa stai la coada de la 4 dimineata la hartie igienica, sa nu ai medicamente, sa nu ai caldura, sa se opreasca lumina ore in sir zilnic si tot ce faci sa fie cu bacsis si pile. Sa nu ai carti, sa spui si sa faci doar ce-ti spune partidul. Sa nu existe Craciun (erau sarbatorile de iarna), sa nu existe Mos Craciun (era Mos Gerila). Sa nu stii ce a insemnat URSS-ul pentru Romania. Arestarile, epurarile, nationalizarea, colectivizarea.

Cate persoane tinere, adolescenti au citit despre drama copiilor din orfelinate, ghetourile lui Ceausescu, dupa cum erau numite. Cati elevi pot numi trei oameni care au luptat impotriva comunismului sacrificand totul: familie, integritatea fizica si psihica. Educatia in Romania e facuta pe genunchi, de inculti. Nu sunt cunoscuti cei care merita un loc important in muzeul lumii anticomuniste romanesti.

Noi nu avem constiinta a ce s-a intamplat cu tara noastra si de ce acum ne zbatem in coruptie, minciuna si manipulare. Capitolul „comunism” in cartea de istorie e tratat ca oricare altul. Elevii nu sunt invatati sa pretuiasca libertatea, democratia, adevarul, integritatea morala, bunul-simt. Se invata mecanic, se preda in graba, se trece in viteza.

La noi, pentru ca am traversat societatea comunista, lectiile de istorie pe tema asta trebuie sa fie profunde, emotionante, trebuie sa ramana in sufletul copiilor si in mintea lor. Tema celor doua razboaie mondiale, modul in care omenirea s-a urat si s-a luptat dincolo de orice ratiune. Milioanele de morti, Europa in ruine, traumele fizice, psihice, durerea lasata de aceste tragedii, daca ele nu sunt intelese bine atunci sigur vor fi repetate, iar un pusti de 15 ani, cazut la testul PISA, nu o sa dea doi bani pe valorile ce ar trebui sa ne defineasca.

• Teodor Șușman, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
• Maior Nicolae Dabija, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
• Colonel Ioan sau Ion Uță, rezistența în Banat.
• Gogu Puiu, Luptător anticomunist în Dobrogea.
• Ion Gavrilă Ogoranu, rețea Carpatin Făgărășan, Munții Făgăraș (versantul de nord).
Sunt cateva nume in lupta impotriva comunismului.

Acestia sunt eroii adevarati, necunoscuti de elevi, nepomeniti de nimeni. Intr-un decembrie (ca fiecare decembrie) marcat de moartea a 1166 de romani, se vor da niste stiri grabite la TV-uri, niste jurnalisti si politicieni definiti de coruptie si prostie vor spune vorbe mestesugite, iar la Universitate se vor depune niste coroane de flori in sunetul asurzitor al bolizilor din trafic.

Nu e exclus sa-i vedem si pe nostalgicii comunismului, pe sustinatorii simionilor si sosoacelor cum isi mai bat putin joc de aspiratiile si visele societatii romanesti.

Si daca societatea romaneasca nu poate privi spre viitor, atunci se uita catre un trecut ce i se pare normal si bun si frumos (bine, pe unii nici nu-i prea duce capul). Credeti ca daca testele PISA se dadeau si in anii 1970-1980, am fi ocupat un loc in fata? Eu nu cred si asta se vede cu ochiul liber. 41% analfabeti functionali au fost mereu in Romania de pana si de dupa 1989.

"...noi sunt printre ultimele generații care își amintesc ce a fost și ce vremuri au fost -, oamenii nu învață de la sine ce înseamnă comunismul”, a spus Daniel David."
Aveam 5 ani si 8 luni in decembrie 1989, dar asta nu inseamna ca nu stiu si nu inteleg despre ce este vorba.
Nu inseamna sa nu citesti, nu e o scuza ca nu erai sau erai prea mic la acel moment. Am crescut urand din rasputeri comunismul si iubindu-l pe Rege. Asa m-au invatat parintii mei pe care mi amintesc cum stateau cu antena de la radio legata cu sarma de calorifer pentru a auzi Europa Libera si fiecare mesaj transmis de Rege.
L-au asteptat in zadar, apoi ei nu au mai fost. Tata a participat la Revolutia din 1989 in Bucuresti cu gandul ca el se va intoarce. N-a fost sa fie.

Asa ca nu sunt de acord ca varsta constituie o scuza.

Faptul ca cei cu educatie scazuta au astfel de opinii nu ar trebui sa mire pe nimeni.