Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce le spune profesorul Daniel David tinerilor atrași de comunism: Dacă i-ai pune să trăiască 3 săptămâni într-un mediu simulat de acel tip, cred că și-ar schimba rapid atitudinile

Viața în comunism

Foto - Nicolas Jose/ Sipa Press/ Profimedia

Peste 48% dintre români cred că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, procentul fiind mai mare decât în urmă cu 10 ani, relevă un sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro. De asemenea, peste 46% dintre români cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situaţia din prezent. „Cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situaţia din prezent mai ales: persoanele cu educaţie primară, cei inactivi potenţial activi, locuitorii din rural şi din regiunile sudice sau estice, cei cu un venit mai redus”, arată analiza socio-demografică.

Daniel David, profesor de ştiinţe cognitive clinice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca și rectorul UBB, a comentat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24 rezultatele cercetării. 

„Există o tendință generală despre care am vorbit și eu, de modificare a profilului nostru psiho-cultural, prin care societatea noastră devine tot mai interesată de trecut. Deci, altfel spus, când te uiți la o societate, sigur că totdeauna ești focalizat pe prezent, pe ceea ce ți se întâmplă, dar, după aceea, începi să faci anumite prioritizări între trecut, prezent și viitor. Unele societăți prioritizează viitorul, fără să ignore, desigur, prezentul și trecutul. Dar totuși prioritatea este viitorul. Așa era în 2015, când am scris Psihologia Românilor. Societatea noastră avea un scor pe scala psihologului olandez Hofstede de aproximativ 52. Nu foarte mare, dar totuși era peste valoarea medie. Astăzi, când ne uităm pe scala psihologul lui olandez Hofstede, observăm că acest scor s-a modificat dramatic din 2015, deși nu mă așteptam la schimbări atât de mari. De la 52 am ajuns la 32, 32 mie îmi spune că suntem o societate care ne focalizăm pe prezent. Vrem beneficii rapide și pe termen scurt și ne uităm cu interes și cu valorizare mare spre trecut. Dar recunosc că nu mă așteptam ca trecutul să fie valorizat în perioada comunistă. Mă așteptam să fie un trecut un pic mai îndepărtat. Deci trebuie văzut ce înseamnă acest studiu, dacă se confirmă ce s-a înțeles prin comunism, dar intră în logica generală, în care românii încep să fie orientați spre trecut și să îl valorizeze, să îl transforme, într-un fel, într-o variantă de asta de standard la care ne raportăm - cum a fost și cum mai reușim cândva să ajungem acolo”, a spus Daniel David.

Profesorul a făcut o legătură între nivelul analfabetismului funcțional și procentul celor care cred că pentru România comunismul a însemnat un lucru bun, acestea fiind aproape identice. „Analfabetismul funcțional se referă la faptul că efectiv nu înțelegi lumea în care trăiești, nu numai la faptul că nu înțelegi ce citești sau operațiile matematice, nu înțelegi lumea”.

La nivel internațional, există o atracție a noilor generații față de ceea ce înseamnă comunism, dată de iluzia unei societăți în care nu există diferențe între oameni. Acest lucru se întâmplă și în România unde sistemul de educație a eșuat să le explice tinerelor generații cât de opresiv a fost sistemul comunist.

„Generațiile care știu ce înseamnă comunismul, ce s-a întâmplat atunci au mizat pe faptul că învățarea vine de la sine. În pozițiile de putere au fost mereu oameni care au cunoscut într-o formă sau alta comunismul și nu s-au gândit la copiii lor. Dacă nu le povestești despre acele lucruri, dacă nu prezinți comunismul în imaginea negativă pe care a avut-o - noi sunt printre ultimele generații care își amintesc ce a fost și ce vremuri au fost -, oamenii nu învață de la sine ce înseamnă comunismul”, a spus Daniel David. 

Potrivit lui, manualele de istorie din România nu descriu suficient de bine acea perioadă. „Drepturile care ți-au fost limitate în vremurile respective, efectiv că nu aveai căldură, n-aveai apă caldă constant… Dacă pe tinerii care acum se declară așa, cu simpatii mari față de perioada comunistă, i-ai pune să trăiască 3 săptămâni într-un mediu simulat de acel tip, cred că și-ar schimba rapid atitudinile. Uite, ăsta poate fi un experiment care se poate face în școală, sigur, cu participare voluntară. Să experimentăm vremurile din perioada comunismului, să vedem după aceea dacă crezi că e o perioadă bună”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Societatea în care trăim astăzi nu este nici pe departe perfectă. Dar a fi nostalgic după acele vremuri în care am trăit un sfert de secol nu este pentru mine o opțiune. Cine glorifică "binefacerile" epocii comuniste, în cunoștința de cauză sau nu, poate să experimenteze acel regim în stare pură care supraviețuiește în Coreea de Nord. Singura problemă ar fi că, dacă nu se acomodează, nu se mai poate întoarce. Comunismul este ceva frumos în teorie, dar inaplicabil. Egalitarismul, în opoziție cu meritocrația, nu poate asigura progresul societății în niciun domeniu.
    • Like 0
  • Probabil că tinerii atrași de comunism sunt tot ăia atrași și de frații Tate. Sunt o tristă masă de manevră, predispusă de ingerarea oricărui bullshit.
    Iar bătrânii care regretă comunismul au, probabil, motivele lor, mai ales dacă au ajuns la bătrânețe cu venituri extrem de mici. Pe vremea comuniștilor nu aveau de nici unele, pentru că asta era politica ceaușistă (pentru returnarea împrumuturilor externe) dar poate își mai permiteau unele mici extravaganțe (cum ar fi fost o vacanță pe litoral sau vizionarea unui film în oraș). Acum se găsesc de toate, dar nu au bani nici pentru strictul necesar. Per total, pentru ei balanța poate înclina foarte repede spre trecutul comunist.
    Pericolul cel mare este că foarte mulți români în ziua de azi trăiesc sub pragul sărăciei iar pentru ei orice poveste ar fi bună, inclusiv egalitatea între clasele sociale.
    Tema asta, a regretului perioadei comuniste, nu se rezolvă nici cu povești, nici cu lecturi sau mai știu eu cu ce alte vrăjeli. Numai bunăstarea reală a indivizilor ar valida o formă socială față de alta.
    • Like 0
  • Slugile globalismului te crucifica daca vorbesti de rase... Dar nici unul nu se muta intr-un cartier tiganesc. Nici nu umbla cu galbeni la gat si fuste colorate... In sandale cu ciorapi.
    Si n-o sa-mi spuneti ca tiganii sunt slavi, goti sau celti.
    Unii chiar sunt in stare s-o spuna.
    Vara, ma plimb seara pe bulevard, la Braila. Obicei de mos plictisit de nevasta prea cicalitoare.
    Trec masini si masini, cu sticlele lasate si cu putori vopsite, botoxate, cu unghii de acvila, dar dispretuitor asezate pe scaunul din dreapta. Si care te privesc gandaceste, adica la nivelul ala.
    Urla sufletul in mine, nu pentru ca ei exista. Ci pentru ca sunt majoritari.
    Astia sunt noua rasa. Care cred ca daca asculti un tigan mugind despre masa el este boss, el hare putere... Bai omule, atata prostie pe metru patrat de creier este imposibil sa se poata aduna. Ma rog, tre sa te duci la un concert de Guta ca sa aduni un metru patrat de creier.
    Pardon, m-a luat valul ...
    Sa auzim numai de bine.
    • Like 4
  • Crayven check icon
    Mocofan dintr-o zona super bogata a tarii (Cluj) le explica ruptilor in fund ce norocoși sunt ca sunt la fel de saraci sau mai saraci ca inainte.

    Comedie de articol.
    • Like 2
  • Nu cred ca aplicarea unei etichete de proști sau analfabeți funcțional pe un procent de peste 48 % populație care consideră perioada comunista ca o perioadă în care se trăia mai bine reprezintă o concluzie viabilă mai ales că e venită din partea unui profesor universitar și rector. Daca mergem pe acest principiu ar trebui să considerăm că iobăgia era un lucru bun deoarece țăranii iobagi munceau pe gratis erau legați de pământ deci nu exista problema migrației forței de muncă și ei erau proști și analfabeți funcțional deoarece nu înțelegeau virtuțile iobăgiei și a binefacerilor regimului burghezo-moșieresc care avea doar avantaje. Referitor la generațiile de analfabeți funcțional acestea sunt preponderent postrevolutionare deoarece cea mai bine pregătită generație a fost cea din anii '80 adică cea din plin comunism. Evident că nimeni nu regretă lipsa căldurii și a apei calde care venea ocazional sau cozile la alimente și nici povestea cu tinerețea pierdută ci stabilitatea economică, stabilitatea locurilor de muncă , lipsa șomajului a datoriilor la bănci sau prețurile decente ale utilităților. Atunci nu aveam căldură deși era ieftină iar acum o oprim noi ca nu o putem plăti. Apă caldă exista ocazional în București la fel ca înainte de '89 dar din alte motive și dacă am elimina importurile de alimente cele autohtone ar trebui rationalizate deoarece nu producem nici 30 % din necesar. Problema a că importurile se fac pe datorie care la un moment dat se va plafona că spre deosebire de Grecia noi nu avem nici flota de vânzare nici companii de telecom nici insule. Referitor la analfabeții funcțional de azi e și rezultatul muncii profesorilor de azi printre care și domnul rector dar mai ales că spre deosebire de comunism școală nu mai oferă un loc de muncă asigurat și bine plătit. Rezultatele învățământului de azi îl vedem la politicienii de azi. Evident că pentru privilegiații de azi e mult mai bine acum la fel cum pentru ștabii comuniști era bine atunci că ei nu stăteau la cozi nici nu plăteau utilități că de asta se ocupa gospodăria de partid. Să nu uităm că în Muntenia și Moldova Ceaușescu a scos țăranii săraci din case de chirpici acoperite cu stuf și care dormeau pe rogojini și i-a mutat la confort 1 cu apă curentă,canalizare și încălzire centrală. Pe copiii lor i-a trimis la școli și facultăți pe gratis singura condiție era sa învețe. Săracii n-aveau nici o șansă în capitalism să ajungă la facultate. Pe urmă să nu uităm că industrializarea și electrificarea țării s-a făcut în comunism. În perioada interbelică România era o țară agrară subdezvoltată.
    • Like 3
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      Ati scris o gramada de opinii care se bat cap in cap cu cifrele si realitatea economica. In primul rand nu v-ati pus problema de ce se intrerupea caldura din moment ce era ieftina. Raspunsul este ca nu era iar statul atat isi perimtea sa ofere pentru ca aveam un PIB asa de mare si era asa de productivi. In ceea ce priveste analfabetii, lucrurile nu erau mult diferite doar ca nu erau asa de vizibili si nu apucau sa se exprime ca in ziua de astazi. Nu cred ca isi inchipuie cineva ca erau numai genii prin tara. Cat despre politicieni, tot acolo suntem. Era plin de oameni limitati intelectual in struturile de conducere si ceea ce e mai rau, erau si in intreprinderile de stat. Acum de bine de rau daca politicul nu s-ar baga in economie am duce-o mult mai bine. Cand vine vorba de invatamant, vedeti ce pondere din populatie avea studii superioare pe vremea respectiva si ce pondere avem acum. Nu cred ca e cineva care chiar merita sa fie absolvent de facultate si nu reuseste in ziua de azi cand se poate sustine financiar lucrand si avand si unele beneficii sociale. Iar pe taranii pe care i-a mutat din casele lor in blocuri la sate nu cred ca i-ati intrebat cat de bine au dus-o ca utilitatile respective mai multi i-au incurcat decat sa ii ajute. Vorbiti mai mult din auzite fara sa cunoasteti situatii concrete.
      Cireasa de pe tort este ca eram o tara subdezvoltata in capitalism. Ati comparat cumva cat era PIB-ul tarii in perioada interbelica fata de cel al altor tari? Ca fapt divers, o comparatie cu italia poate va va trezi la realitate.
      • Like 3
    • @ Rusu Liviu
      Crayven check icon
      Ne intoarcem in feudalism, in care domnul rector, parte a castigatorilor capitalismului ne explica noua "prostilor" ce bine e ca avem lipsuri mai ceva ca inainte de 89, doar ca acum pe motive de "incalzirea globala".
      • Like 2
    • @ Mihai
      Pai nu văd cum s-ar bate cap în cap , producția energetică era mai mare în comunism decât este acum. Erau mai multe termocentrale și hidrocentrale funcționale. Problema era că și consumul era mai mare pentru că erau mii de întreprinderi și fabrici care azi nu mai există. Consumul casnic era nesemnificativ față de cel industrial , reprezentând doar 6 % din total și comuniștii au acordat prioritate consumului industrial în defavoarea celui casnic deoarece o parte importanta din producția de energie presupunea consumul de petrol si gaze naturale care venea din import și era plătit în $. Sa nu uităm că deși electricitatea se oprea periodic pentru consumul casnic la cel industrial nu se oprea. Apoi și comuniștii puteau să nu mai aplice restricții la consumul casnic dacă nu mai mențineau preturile fixe și de la cca 150 de lei utilitățile la un salariu de cca 3000 de lei pentru un apartament lunar ar fi sărit la cca 1000 de lei ca acum și evident nu se mai restrictiona că nu-și mai permitea toată lumea ci doar unii iar la țară unde veniturile erau sub 1000 de lei s-ar fi întors la lampa cu petrol și s-ar fi încălzit cu coceni de porumb. Cu analfabeții nu era chiar așa pentru că atunci se făcea școală serios deoarece era singura zona unde se manifesta concurența și încă una serioasă pentru că atunci școala îți oferea ( dacă învățai) un loc de muncă bine plătit și mai ales stabil. Erau mai puține locuri în facultăți pentru că statul era obligat sa asigure locuri de munca absolvenților atât de liceu cât și de facultate conform pregătirii. Acum degeaba termină absolvenții de psihologie, sociologie , jurnalism sau comunicare dacă ajung casieri la Kaufland. Nu am nimic împotriva muncii respective dar nu exista nici acum în economie atâtea locuri de muncă pentru studii superioare. Atunci se limita numărul absolvenților la necesarul din economia socialista. Referitor la PIB-ul din 1938 anul de vârf al producției capitaliste era de 10 ori mai mic decât în 1988. Țăranii ăia amărâți din sudul țării, Dobrogea și Moldova au avut un salt spectaculos în comunism când au fost mutați la bloc și angajați în fabrici. Sa nu uităm că în România capitalismul a fost reprezentat doar în București, Ploiești, Sibiu , Brașov și Cluj în Transilvania și Timișoara, Arad în vestul tarii restul trăia în feudalismul târziu muncind pământul cu boii și mâncau mămăligă. Eu chiar am trăit vremurile alea nu le știu din auzite. La 35 de ani de la revoluție 40 % din gospodăriile sătești au inca wc în curte și apă de la fântână pentru ei ce a adus bun capitalismul ?
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      La sat, unde salariile erau mici si nu isi permiteau 1000 de lei pentru utilitati nici nu le aveau. La oras, unde salariile erau mai mari, locuitorii si-ar fi permis aceasta suma care oricum nu stiu cum a fost calculata. Pe de alta parte industria de pe vremea respectiva nu a fost nici pe departe atat de eficienta cat este acum deci avea mari carente. PIB-ul a crescut de 10 ori in 50 de ani si probabil ca va creste la fel peste alti 50 de ani pentru ca deja a crescut de 7 ori de atunci.
      Faptul ca unii au WC in curte este strict optiunea lor. Le-a fost greu sa isi constuiasca o fosa septica si sa instaleze un hidrofor in fantana. Capitalismul le-a oferit sansa sa obtina ceva dar fie ca nu au reusit, fie nici macar nu s-au straduit. Astfel de situatii ar fi la fel indiferent de guvern. Acum cel putin, daca vor conditii, pot plati spre deosebire de comunism unde nu exista optiunea. Oamenii de genul pot sa se planga cat vor si sa dea vina pe cine vor ca sa se simta ei mai bine dar pana una alta nici ei nu s-au ajutat.
      • Like 3
    • @ Mihai
      Sigur e ușor să spui că acum că au șanse dar ce fel de șanse are un om la țară sau în orașele mici monoindustriale unde combinatul (singurul) s-a închis iar la țară singurele privatizări sunt o alimentară 7 cârciumi 2 pacanele și 3 amaneturi. Acum e adevărat că pot pleca ( unii au și făcut acest lucru) dar din păcate nu toți putem pleca la Londra, Milano sau Paris. Fosa septica se poate face la fel și hidrofor și de ce nu mașina de spălat la țară dar toate astea costă și nu puțin. Cum să facă rost un țăran de banii aia dacă locuri de muncă nu sunt în zona lui iar pensionarii au abia 1000 de lei pe lună ( asta în cazul fericit când nu sunt pensionari CAP). Când ești în buricul Bucureștiului sau rezident la Londra e ușor sa spui că ai oportunități dar când locuiești în Teleorman, Vaslui sau Dorohoi nu prea ai oportunități și nici mijloace chiar dacă ai dorință.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      Cine spune ca trebuie sa stea in zone unde nu exista activitate economica? Parca era deficit pe piata muncii si atunci de ce sa nu isi caute de lucru in alte zone. Pentru a-si asigura confortul nu trebuie sa cheltuiasca cine stie ce. Daca chiar doresc, pot sa lucreze ei si sa cumpere doar materialele dar evident nu asta este problema. Pot lucra sezonier in strainatate sau in tara. Ocazii sunt, dar unii oameni nu se deranjeaza si se multumesc sa se planga dand vina pe altii si votant PSD ca aia le dau...
      • Like 4
    • @ Mihai
      Ați ales cel mai facil răspuns : să plece , dacă e tânăr pleacă dar dacă se mută la Londra, Paris sau București de ce ar mai investi în casa de la țară din Teleorman că oricum nu se mai întoarce iar dacă e pensionar unde să se mai ducă la 65 de ani ? Problema cea mai grea e pentru vârsta de mijloc 45-50 de ani când ai fost disponibilizat de la fabrica din orășelul de provincie , ai pleca să riști intr-o țară străină dar ai încă nevasta educatoare și copiii la școală și nu știi nici o limbă străină ? Cam dificilă opțiunea nu la 50 de ani sa-ti lași familia și sa pleci.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      Sa le luam pe rand. Daca cineva are 65 de ani, ce a pazit pana acum? Daca a stat la tara si isi dorea WC in casa cine l-a oprit sa se apuce de sapat cand era mai tanar. Sa iti construiesti o fosa septica nu e mare filozofie dar trebuie munca. Am neamuri care erau exact in situatia descrisa de dumneavoastra si incet, incet si-au facut o casa noua, deci nu doar o fosa septica. Ce-i drept, au lucrat peste 10 ani dar si-au indeplinit obiectivul. Daca vorbim de cei pe la 40 de ani si disponibilizati, aceasta nu cred ca este o categorie prea mare pentru ca astfel de fenomene masive nu au mai avut loc de mult. Dar daca este cazul, in tara sunt o gramada de locuri de munca neocupate. Sunt firme care trimit microbuze pe sate pentru transportul angajatilor. Solutii exista si nu e neaparat nevoie sa pleci afara iar faptul ca cineva nu cunoaste nicio liba straina e absolut vina lui. In concluzie aceste cazuri sunt cauzate fie de comoditate fie de limitari la nivel de intelect ceea ce sustine articolul. Evident ca cei limitati intelectual cand sunt intrebati de o anumita problema, dau un raspuns contrar cifrelor dar convenabil lor. Pentru a da raspunsul, cel sustinut de cifre, presupune totusi un nivel de cunostinte.
      • Like 0
    • @ Mihai
      Probabil ca sunteți tânăr și nu ați trăit acele vremuri la țară. Nu era problema să sapi o groapă pentru că de fapt și wc-ul din fundul curții e tot o groapă dar o fosă septica presupune golirea periodică a acesteia de către o firma specializata cu un utilaj adecvat câte nu exista la țară atunci. Vidanje existau doar la oraș și oricum și alea erau puține. Nu poți judecă lucrurile de atunci cu mijloacele de acum. E ca și cum le-ai reproșa muncitorilor de atunci de ce stăteau la coadă la pâine când puteau comanda la Glovo. Dacă pensionarul ala a lucrat la CAP oricum avea un salariu foarte mic și o pensie de maxim 400 de lei fapt greu de înțeles de un antreprenor sau de un salariat de multinațională de acum care are peste 1500 €. Ca să înțelegi vremurile trebuie sa le trăiești nu să citești despre ele. La țară că să îți dea butelie sau benzină trebuia sa predai găini, oua și porc la stat de care trebuia să te ocupi în afara orelor de program și dacă adăugăm ca omul avea 2-3 copii și nevasta era casnică cum erau majoritatea la țară e mai greu sa pui bani deoparte și sa mai faci și investiții.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      Mihai check icon
      As vrea sa fiu asa de tanar incat sa nu fi fost nevoit sa folosesc o latrina intr-un municipiu din Romania. Legat de amenajari in zona rurala, se faceau cum se faceau. Probabil ca nu respectau normele actuale dar cine investea un anumit efort fizic, reusea. Nu era vorba de un efort financiar deosebit, mai ales daca era etapizat pe mai multi ani.
      Cu buteliile era o problema dar aceasta era din cauza sistemului si coruptiei asociate. Altii aveau incalzire pe butelii, pentru ca aveau PCR. Nu s-a facut ca nu s-a vrut pentru nici apa la chiuveta nu si-au tras iar acest lucru implica mai putin efort, atat financiar cat si fizic.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Domnule,
      Dumneta faci parte, fara urma de indoiala, dintre cei 49%.
      Scoala gratis NU EXISTA . In general NU exista ceva gratis.
      11 iunie 1948 !!! Nationalizarea a fost gratis pentru ca a fost o talharie. De care, dupa cum vad, dumneata te-ai bucurat.
      Nu continui pentru ca nu reusesc sa gasesc flaconul de Emetiral.
      • Like 1
    • @ Rusu Liviu
      "[...] statul era obligat sa asigure locuri de munca absolvenților atât de liceu cât și de facultate conform pregătirii". Chiar așa? Am terminat Electronică și tc. în '87 și niciun absolvent nu avea dreptul să fie angajat în București, deși acolo era foarte mare nevoie de ingineri. Da, statul mi-a asigurat un loc de muncă la Cuca Măcăii, să repar electrocare și să schimb siguranțe la strunguri, când eu aveam specializare în microprocesoare și sisteme inteligente pentru automatizări. Vai ș-amar...
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      Am beneficiat de școală gratis pentru ca am învățat nu pe degeaba. Nu era suficient să mergi la școală mai trebuia sa înveți și era o concurență acerbă ( probabil singurul domeniu cu concurență din comunism). Probabil ca e mai facil acum când e suficient sa-ti plătești studiile și e ok. Probabil de aia politicienii de azi sunt toți academicieni. Statul comunist nu-ti punea resursele la dispoziție degeaba chiar dacă nu plăteai pentru școală, se aștepta să înveți pe rupte altfel te elimina din sistem pe baza examenelor obligatorii. La absolvirea gimnaziului, examenul de admitere la liceu, examenul de treaptă, bacalaureatul , admiterea la universitate și eventual accederea în cercetarea sau predarea academică. Așa funcționa.
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      Spuneți tot adevărul nu doar parțial. Deși susțineți ca ați absolvit Electronica și tc ( cred ca erau doar 5 centre universitare cu asemenea specializare la nivel de țară înseamnă ați avut medie mică de absolvire si/sau pe parcursul anilor de ati fost repartizat la Cuca Măcăii.. Repartiția se făcea în ordinea mediilor la nivel republican și din ce îmi aduc aminte șefii de promoție rămâneau în facultate ca asistenți, celelalte medii mari în centre de cercetare cum a fost de exemplu centrul de cercetare în microelectronica sau centrul de cercetare în informatica apoi cei cu medii pe la mijlocul clasamentului în fabrici și uzine de genul Microelectronica, Electronica Industrială, Fabrica de echipamente periferice etc. Dacă ai avut nota 5 ajungi la Electrocare și siguranțe de strunguri.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Sunteți total pe dinafară. Lucrarea mea de licență a luat locul 4 pe țară la sesiunea de comunicări științifice și, da, am avut o medie suficient de mare încât să îmi aleg orice oraș mare. Pentru mine, tot ce nu era în București tot Cuca Măcăii se cheamă, eu fiind nativ bucureștean.
      Altfel spus, mâncați borș în ce privește repartițiile. NIMENI din generația mea, nici șeful promoției nu a avut opțiune pentru București.
      Poate ați prins alte vremuri. Eu am scris despre ce se întâmpla în '87.
      Cât despre schimbat siguranțe la strunguri, asta era munca oferită unui absolvent de electronică. Aveam astfel un loc de muncă asigurat!
      • Like 0
    • @ Andrei Tarlea
      Nu mănânc borș în general și aici nu vorbesc de sesiunile de comunicări științifice care reprezinta alta mâncare de pește eu vorbesc de mediile anilor de studiu plus nota de la licența. Ma îndoiesc că locul 4 pe tara ( dacă ați avut asa medie ) nu puteați rămâne asistent în facultate sau în unul din institutele de cercetare sau dezvoltare din București sau chiar o mare uzina Bucureșteană gen IPRS Baneasa. Restul sunt vorbe sa umplem spațiul media. Am avut și eu colegi cu medii mici care au luat repartiție in Delta Dunării din locurile ramase conform mediilor. Nici nu va puteți închipui ce condiții erau în Delta în 1987. Nu se găsea nici măcar pește doar conserve și eugenii. Cei cu note mari au prins cercetare sau centre industriale în orașe mari. Restul sunt povesti de justificat neputința.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Chiar nu ați înțeles că pentru promoția mea nu a fost niciun loc pe listele de repartiție în București. Vă jenează realitatea asta istorică??? Și nu mai pedalați pe “media mică”. V-am spus că puteam să aleg orice oraș mare. Am avut binișor peste 9 (media + licența). Probabil că în general nu mâncați borș dar în această speță se vede treaba că nu dețineți date corecte. Când spuneți de Microelectronica, ICI, IPRS etc. sigur că toți aveau nevoie de ingineri. Dar posturile erau blocate. Știu, greu de acceptat o realitate sinistră pentru un nostalgic al acelei perioade.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Este dreptul dumneavoastră să vă îndoiți, dar nu aveți dreptate:
      - era obligatoriu stagiul de 3 ani în producție înainte de a putea susține consursul de asistent universitar.
      - pentru București nu existau posturi la repartiția guvernamentală. Pentru odraslele nomenclaturiștilor se scoteau posturi în locuri neinteresante unde primeau negație, ca să se transfere ulterior în București.
      - șeful de promoție de la automatică a primit repartitie la o fabrică de lângă Brașov unde nu avea măcar un calculator pe care să lucreze.
      - eu am absolvit în primii 2,5% la nivel național în specializarea mea și nici nu a fost vorba de vreun un post în cercetare.
      V-am oferit cazuri reale, nu îndoieli sau păreri...
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Una e atracția față de comunism și alta nostalgia față de dictatura lui Ceaușescu. Dacă e s-o luăm pe bune, comunismul e o poveste frumoasă. Problema e că orice basm se transformă în tragedie dacă este pus în practică.
    • Like 4
  • Valentin check icon
    E un fenomen firesc care apare după fiecare dictatură. Se va stinge în câteva generații.
    • Like 2
  • Multi varstnici confunda starea de bine a tineretii cu regimul politic opresiv de atunci. Un spaniol batran: pe timpul lui Franco se facea sex mai bine. Un rsu batran: pe timpul lui Stalin eram potent, etc.
    • Like 5
  • La noi nu se povesteste istoria traita recent. Dramele, tragediile si tot ce a insemnat comunismul. La noi nu exista respect pentru cei care au suferit in inchisori, pentru cei care au murit la canal, torturati de securitate, aruncati in beciuri, dupa care toata familia era oprimata si persecutata.

    Nu se intelege nenorocirea de a-ti pierde viata incercand sa treci Dunarea inot in mijlocul noptii dupa ce ai facut planuri peste planuri, ca in final sa fii prins de militia de la frontiera. Nu se intelege clar ce inseamna sa nu gasesti mancare, sa te umilesti pentru cateva tacamuri la alimentara din coltul strazii. Acea alimentara jegarita, murdara, cu galantarele goale, cu lumina rece de neon sub care stai si astepti cu buletinul in mana sa-ti vina randul la portia lunara de zahar si ulei. Sa stai la coada de la 4 dimineata la hartie igienica, sa nu ai medicamente, sa nu ai caldura, sa se opreasca lumina ore in sir zilnic si tot ce faci sa fie cu bacsis si pile. Sa nu ai carti, sa spui si sa faci doar ce-ti spune partidul. Sa nu existe Craciun (erau sarbatorile de iarna), sa nu existe Mos Craciun (era Mos Gerila). Sa nu stii ce a insemnat URSS-ul pentru Romania. Arestarile, epurarile, nationalizarea, colectivizarea.

    Cate persoane tinere, adolescenti au citit despre drama copiilor din orfelinate, ghetourile lui Ceausescu, dupa cum erau numite. Cati elevi pot numi trei oameni care au luptat impotriva comunismului sacrificand totul: familie, integritatea fizica si psihica. Educatia in Romania e facuta pe genunchi, de inculti. Nu sunt cunoscuti cei care merita un loc important in muzeul lumii anticomuniste romanesti.

    Noi nu avem constiinta a ce s-a intamplat cu tara noastra si de ce acum ne zbatem in coruptie, minciuna si manipulare. Capitolul „comunism” in cartea de istorie e tratat ca oricare altul. Elevii nu sunt invatati sa pretuiasca libertatea, democratia, adevarul, integritatea morala, bunul-simt. Se invata mecanic, se preda in graba, se trece in viteza.

    La noi, pentru ca am traversat societatea comunista, lectiile de istorie pe tema asta trebuie sa fie profunde, emotionante, trebuie sa ramana in sufletul copiilor si in mintea lor. Tema celor doua razboaie mondiale, modul in care omenirea s-a urat si s-a luptat dincolo de orice ratiune. Milioanele de morti, Europa in ruine, traumele fizice, psihice, durerea lasata de aceste tragedii, daca ele nu sunt intelese bine atunci sigur vor fi repetate, iar un pusti de 15 ani, cazut la testul PISA, nu o sa dea doi bani pe valorile ce ar trebui sa ne defineasca.

    • Teodor Șușman, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
    • Maior Nicolae Dabija, Luptător anticomunist în Munții Apuseni.
    • Colonel Ioan sau Ion Uță, rezistența în Banat.
    • Gogu Puiu, Luptător anticomunist în Dobrogea.
    • Ion Gavrilă Ogoranu, rețea Carpatin Făgărășan, Munții Făgăraș (versantul de nord).
    Sunt cateva nume in lupta impotriva comunismului.

    Acestia sunt eroii adevarati, necunoscuti de elevi, nepomeniti de nimeni. Intr-un decembrie (ca fiecare decembrie) marcat de moartea a 1166 de romani, se vor da niste stiri grabite la TV-uri, niste jurnalisti si politicieni definiti de coruptie si prostie vor spune vorbe mestesugite, iar la Universitate se vor depune niste coroane de flori in sunetul asurzitor al bolizilor din trafic.

    Nu e exclus sa-i vedem si pe nostalgicii comunismului, pe sustinatorii simionilor si sosoacelor cum isi mai bat putin joc de aspiratiile si visele societatii romanesti.

    Si daca societatea romaneasca nu poate privi spre viitor, atunci se uita catre un trecut ce i se pare normal si bun si frumos (bine, pe unii nici nu-i prea duce capul). Credeti ca daca testele PISA se dadeau si in anii 1970-1980, am fi ocupat un loc in fata? Eu nu cred si asta se vede cu ochiul liber. 41% analfabeti functionali au fost mereu in Romania de pana si de dupa 1989.

    "...noi sunt printre ultimele generații care își amintesc ce a fost și ce vremuri au fost -, oamenii nu învață de la sine ce înseamnă comunismul”, a spus Daniel David."
    Aveam 5 ani si 8 luni in decembrie 1989, dar asta nu inseamna ca nu stiu si nu inteleg despre ce este vorba.
    Nu inseamna sa nu citesti, nu e o scuza ca nu erai sau erai prea mic la acel moment. Am crescut urand din rasputeri comunismul si iubindu-l pe Rege. Asa m-au invatat parintii mei pe care mi amintesc cum stateau cu antena de la radio legata cu sarma de calorifer pentru a auzi Europa Libera si fiecare mesaj transmis de Rege.
    L-au asteptat in zadar, apoi ei nu au mai fost. Tata a participat la Revolutia din 1989 in Bucuresti cu gandul ca el se va intoarce. N-a fost sa fie.

    Asa ca nu sunt de acord ca varsta constituie o scuza.
    • Like 8
    • @ Daniela Damian
      Ai uitat de Vasile Macoviciuc
      • Like 0
    • @ Daniela Damian
      Foarte bun articolul si extrem de dur comentariul. Din (ne)fericire adevarat, insa un adevar pe care putini il vor mai intelege in viitor.
      • Like 0
  • Mihai check icon
    Faptul ca cei cu educatie scazuta au astfel de opinii nu ar trebui sa mire pe nimeni.
    • Like 6
    • @ Mihai
      Nici nu cred ca se mira cineva...
      • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult