Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce mi-ar spune mama dacă ar mai fi aici

Mamă și fiică

Foto: Guliver Getty Images

Ne-a prins rafala de ploaie în Hyde Park și, până ne-am cuibărit sub bolta unui copac, hainele s-au lipit de noi. Uzi ciuciulete, cu mâinile depărtate de corp, ca niște roboți teleghidați de ploaie, nu ne puteam opri din râs: mama, tata și eu. Din când în când, mama își arunca o privire dincolo de picuri, înspre zări, și conchidea profetic: „Parcă se înseninează.” Oricât ne-a urmărit ploaia în acea vacanță, mama vedea mereu soarele la orizont, cum făcuse o viață întreagă. Până într-o zi, când soarele a apus de tot, chiar și pentru ea.

De atunci, când ajung la o răspântie sau când pur și simplu tânjesc după o clipă de răgaz, mă gândesc mereu ce mi-ar spune mama.

Mi-ar spune că a trecut prea mult de când am făcut ceva pentru mine.

Mi-ar spune că mă străduiesc prea tare; că am dreptul să greșesc, să cad și să zac o vreme la Pământ.

Mi-ar spune „no, du-te și spune exact ce crezi și ce simți!”.

Mi-ar aduce aminte că e ziua verișorului, mătușii, vecinului sau fostei mele profesoare fără să se uite în agenda unui telefon.

Mi-ar spune că iar îi face calculatorul figuri.

M-ar sfătui să mă îmbrac bine dimineața pentru că este încă frig.

Mi-ar mărturisi că-i crapă obrazul de nerușinarea unor politicieni.

Mi-ar spune că nu-i vine să creadă că Androneasca e iarăși la Învățământ.

M-ar îndemna să votez pentru că a fost un drept câștigat mult prea greu.

Mi-ar spune „ce zici să fac, că tu ești aia înțeleaptă?”.

M-ar întreba ce fac copiii și nu s-ar mai sătura să mă audă povestind despre ei.

Mi-ar spune să nu mă mai opresc vreodată din scris.

Mi-ar spune pur și simplu „puiuț”, chiar și în prag de 40 de ani. Și eu aș închide ochii și aș simți cum Soarele răsare cu încredere la orizont.

Mama este un om care vine și care nu pleacă, de fapt, niciodată. Este ființa lăuntrică pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să avem cu cine conversa dincolo de lume și de timp.

La mulți ani, Mama!

Articol apărut inițial pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Condoleante si multe impliniri. Sunt sigur ca mama dumneavoastra va fi cu dumnevoatra intodeauna ...
    • Like 0
  • Corina check icon
    Ce final frumos și adevărat!
    • Like 1


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult