Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce mi-ar spune mama dacă ar mai fi aici

Mamă și fiică

Foto: Guliver Getty Images

Ne-a prins rafala de ploaie în Hyde Park și, până ne-am cuibărit sub bolta unui copac, hainele s-au lipit de noi. Uzi ciuciulete, cu mâinile depărtate de corp, ca niște roboți teleghidați de ploaie, nu ne puteam opri din râs: mama, tata și eu. Din când în când, mama își arunca o privire dincolo de picuri, înspre zări, și conchidea profetic: „Parcă se înseninează.” Oricât ne-a urmărit ploaia în acea vacanță, mama vedea mereu soarele la orizont, cum făcuse o viață întreagă. Până într-o zi, când soarele a apus de tot, chiar și pentru ea.

De atunci, când ajung la o răspântie sau când pur și simplu tânjesc după o clipă de răgaz, mă gândesc mereu ce mi-ar spune mama.

Mi-ar spune că a trecut prea mult de când am făcut ceva pentru mine.

Mi-ar spune că mă străduiesc prea tare; că am dreptul să greșesc, să cad și să zac o vreme la Pământ.

Mi-ar spune „no, du-te și spune exact ce crezi și ce simți!”.

Mi-ar aduce aminte că e ziua verișorului, mătușii, vecinului sau fostei mele profesoare fără să se uite în agenda unui telefon.

Mi-ar spune că iar îi face calculatorul figuri.

M-ar sfătui să mă îmbrac bine dimineața pentru că este încă frig.

Mi-ar mărturisi că-i crapă obrazul de nerușinarea unor politicieni.

Mi-ar spune că nu-i vine să creadă că Androneasca e iarăși la Învățământ.

M-ar îndemna să votez pentru că a fost un drept câștigat mult prea greu.

Mi-ar spune „ce zici să fac, că tu ești aia înțeleaptă?”.

M-ar întreba ce fac copiii și nu s-ar mai sătura să mă audă povestind despre ei.

Mi-ar spune să nu mă mai opresc vreodată din scris.

Mi-ar spune pur și simplu „puiuț”, chiar și în prag de 40 de ani. Și eu aș închide ochii și aș simți cum Soarele răsare cu încredere la orizont.

Mama este un om care vine și care nu pleacă, de fapt, niciodată. Este ființa lăuntrică pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să avem cu cine conversa dincolo de lume și de timp.

La mulți ani, Mama!

Articol apărut inițial pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Condoleante si multe impliniri. Sunt sigur ca mama dumneavoastra va fi cu dumnevoatra intodeauna ...
    • Like 0
  • Corina check icon
    Ce final frumos și adevărat!
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult