Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce mi-ar spune mama dacă ar mai fi aici

Mamă și fiică

Foto: Guliver Getty Images

Ne-a prins rafala de ploaie în Hyde Park și, până ne-am cuibărit sub bolta unui copac, hainele s-au lipit de noi. Uzi ciuciulete, cu mâinile depărtate de corp, ca niște roboți teleghidați de ploaie, nu ne puteam opri din râs: mama, tata și eu. Din când în când, mama își arunca o privire dincolo de picuri, înspre zări, și conchidea profetic: „Parcă se înseninează.” Oricât ne-a urmărit ploaia în acea vacanță, mama vedea mereu soarele la orizont, cum făcuse o viață întreagă. Până într-o zi, când soarele a apus de tot, chiar și pentru ea.

De atunci, când ajung la o răspântie sau când pur și simplu tânjesc după o clipă de răgaz, mă gândesc mereu ce mi-ar spune mama.

Mi-ar spune că a trecut prea mult de când am făcut ceva pentru mine.

Mi-ar spune că mă străduiesc prea tare; că am dreptul să greșesc, să cad și să zac o vreme la Pământ.

Mi-ar spune „no, du-te și spune exact ce crezi și ce simți!”.

Mi-ar aduce aminte că e ziua verișorului, mătușii, vecinului sau fostei mele profesoare fără să se uite în agenda unui telefon.

Mi-ar spune că iar îi face calculatorul figuri.

M-ar sfătui să mă îmbrac bine dimineața pentru că este încă frig.

Mi-ar mărturisi că-i crapă obrazul de nerușinarea unor politicieni.

Mi-ar spune că nu-i vine să creadă că Androneasca e iarăși la Învățământ.

M-ar îndemna să votez pentru că a fost un drept câștigat mult prea greu.

Mi-ar spune „ce zici să fac, că tu ești aia înțeleaptă?”.

M-ar întreba ce fac copiii și nu s-ar mai sătura să mă audă povestind despre ei.

Mi-ar spune să nu mă mai opresc vreodată din scris.

Mi-ar spune pur și simplu „puiuț”, chiar și în prag de 40 de ani. Și eu aș închide ochii și aș simți cum Soarele răsare cu încredere la orizont.

Mama este un om care vine și care nu pleacă, de fapt, niciodată. Este ființa lăuntrică pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca să avem cu cine conversa dincolo de lume și de timp.

La mulți ani, Mama!

Articol apărut inițial pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Condoleante si multe impliniri. Sunt sigur ca mama dumneavoastra va fi cu dumnevoatra intodeauna ...
    • Like 0
  • Corina check icon
    Ce final frumos și adevărat!
    • Like 1


Îți recomandăm

Livadaru Alex

Ziua de 5 ianuarie, pe care mulți se așteptau ca Guvernul Bolojan să o declare zi „punte” (liberă între două minivacanțe, pentru a asigura continuitate, urmând a se recupera treptat pe parcursul anului) a rămas zi lucrătoare, chestiune care i-a pus pe unii angajați la stat în anumite domenii în mare încurcătură. Au fost nevoiți să-și ia o zi de concediu de odihnă pentru a nu-și fractura vacanța sau au fost nevoiți să se reorganizeze, să se suie în mașini și să meargă la muncă.

Citește mai mult

Trump UE SUA / sursa foto: Profimedia

Nimic nu a însufleţit mai puternic oamenii decât promisiunea libertăţii. Dictatorii de pretutindeni şi dintotdeauna i-au pedepsit cel mai crunt pe cei care le vorbeau oamenilor despre această minunată, dar rară, stare a fiinţelor umane. Şi, bineînţeles, au dorit dintotdeauna să zdrobească ţările unde fiecare îşi putea trăi viaţa după cum îşi dorea.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Îmi imaginez uneori un posibil scenariu pentru America viitorului, când copiii sau nepoții mei vor ajunge la maturitate; văd Statele Unite devenind o economie de servicii și informații; îmi imaginez cum aproape toate industriile manufacturiere importante se vor fi mutat în alte țări; văd uriașe forțe tehnologice aflate în mâinile câtorva persoane și cum cei care reprezintă interesul public nu pot nici măcar să înțeleagă problemele reale

Citește mai mult