În acest weekend am avut parte de o discuție foarte interesantă și intrigantă, în același timp. Într-o vizită la un prieten, în timpul cinei, am început să discutăm despre copii, despre generațiile viitoare și, în trecere, am pomenit de importanța votului.
Mama prietenului meu, ajunsă la vârsta pensionării, mă asculta cu atenție, pentru ca într-un final să partajeze convingerile sale în materie de politică. Ne-a spus pe cine dorea să voteze în decembrie (influențată printre altele și de soțul ei).
A fost scânteia pentru discuția ce a urmat. Rațiunea votului gazdei mele a fost cea care m-a aprins.
- Votez ca sa avem pensii mai bune! Numai ei mai pot face ceva.
După câteva minute de discuție, am îndrăznit o întrebare:
- Dacă eu aș candida, m-ați vota?
- Depinde ce ai promite că faci.
Atunci mi-am dat seama cât de naivă era abordarea mea. Îmi bazam toată argumentarea pe caracterul unui om, pe ceea ce face, nu pe ce zice, pe ceea ce a făcut, nu pe ceea ce a promis.
Cei mai mulți oameni nu stau să gândească lucrurile în acest fel. Ei au nevoie să audă că cineva le promite că o să fie mai bine și parcă sunt dispuși să uite ce a fost. Câteva luni de știri din surse bine filtrate, o sticlă de ulei și o pungă de zahăr - și sunt gata să pună ștampila. Ce mai contează că respectivul partid e condus de persoane condamnate definitiv pentru fapte de corupție? Poporul a auzit ce a vrut si e pregătit să-și decidă soarta pentru încă 4 ani.
Nu vorbesc bineînțeles de întreaga populație, ci de un anumit segment care este mai ușor influențabil, fie din lipsă de educație, fie din alegerea proastă a canalelor de informare, fie pur și simplu din îndoctrinarea moștenită și nepusă la îndoială. Un segment deloc neglijabil luând în calcul ponderea sa la nivel de țară în ceea ce privește prezența la vot.
Și, totuși, nu pot să încetez din a mă întreba: unde greșim?
Răspunsul însă îl știm: de vină sunt indiferența și lipsa de speranță.
„Ce rost are?”
Auzim prea des întrebarea asta și eu, personal, cred că știu ce rost are.
Când vom înțelege că e important să investim 10 minute din timpul nostru să-i explicăm bunicului, bunicii sau lui tanti Maria, vecina de bloc, că votul lor contează și că, pe lângă a merge la vot, e important să și știe cu cine și de ce votează; că e important să le spunem că votul lor are puterea de a le aduce copiii acasă din străinătate, întrucât pune țara pe o direcție mai bună. Că o țară și un sistem politic se schimba în zeci de ani și că votul lor pregătește țara pentru generațiile ce vor veni.
Abia atunci vom putea spera la o Românie trezită și hotărâtă să schimbe sistemul care ne-a infectat și furat îndeajuns de mult încât să nu mai știm ce înseamnă să ne fie bine și să fim nevoiți să trăim în țări străine pentru a simți normalitatea.
Votul meu și al tău contează în aceeași măsură ca al celui care va vota pentru o mâncare caldă. Daca noi nu ajungem la ei, vor ajunge alții, iar apoi ne vom putea uita cum lucrurile nu merg cum trebuie pentru că nu am făcut tot ceea ce puteam face.
Așadar, dacă la întrebarea: „Ce rost are?”, nu putem să ne răspundem cu: „Viitorul nostru”, atunci să nu votăm pentru noi, ci pentru cei ce vor moșteni România pe care noi o vom lăsa.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.