Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Ce ne aduce Trump dacă „traducem” discursul inaugural. Înaintașul cu care se identifică în secret

Suporter Trump

Foto: Guliver Getty Images

Cea de a 58-a învestire prezidențială, cu care începe primul mandat al lui Donald J. Trump, cel de al 45-lea președinte american, s-a desfășurat conform tradiției americane: prin transferul pașnic, în spiritul Constituției, al puterii de la Barack Obama la noul ales.

  • Între anii 1774 și 1781 au funcționat 8 președinți numiți de Congresul Continental, iar între 1781 și 1789 Congresul Statelor Unite a desemnat 10 președinți. Toți au avut mandate de scurtă durată și o autoritate limitată.
  • Primul președinte ales al Statelor Unite a fost George Washington, a cărui învestire a avut loc la 30 aprilie 1789 în capitala de atunci a țării, New York City.
  • Pentru prima dată în anul 1797 a avut loc un transfer pașnic de putere politică, de la primul la cel de al doilea președinte ales, John Adams, învestit la Philadelphia, în sala Congresului, la 4 martie. De atunci, succesiunea la postul de șef al statului s-a făcut la fiecare patru ani în mod ordonat și fără confruntare.
  • Titlul de președinte, introdus pentru prima dată de congresul american, a fost gândit astfel ca să reflecte și poziția de conducător în noul tip de stat care a fost republica americană, dar și să sugereze că este total diferit de numele și modul de alegere al conducătorilor epocii, cei mai mulți fiind regi, împărați sau prinți, determinați prin dreptul înăscut la succesiune.   

Din prima zi în care și-a anunțat candidatura pentru postul de președinte, Donald Trump a șocat. În vara anului 2015, foarte puțini credeau în posibilitatea realizării acestui proiect. Doar cu câteva zile în urmă, primul manager al campaniei lui Trump, Corey Lewandovski a povestit cum a decurs întâlnirea de angajare. Ce șanse îmi dai? a întrebat miliardarul cu ambiții politice. Când Lewandovski a estimat probabilitatea succesului la 5%, Trump ar fi spus: Eu cred că azi am 10% șanse, dar în final voi reuși.

El a continuat să șocheze pe toată durata campaniei de alegeri primare, când a eliminat, unul câte unul, șaisprezece politicieni republicani, mulți cu calități și experiență.

Trump a mers în trena candidatei democrate până în noaptea alegerilor, când aproape toată lumea se aștepta ca Hillary Clinton să fie învingătoare. Dar marele șoc a fost când - după ora 22:00 - a apărut că imposibilul se poate întâmpla și după miezul nopții Donald Trump a devenit noul președinte, câștigător în 30 din cele 50 de state americane și cu scorul electoral global de 306: 232. Victoria nu a fost perfectă, fiindcă la votul popular el s-a situat cu aproape trei milioane de votanți sub numărul celor care au optat pentru doamna Clinton, dar a îndeplinit toate condițiile cerute de constituția americană.

Ultimul șoc a fost discursul inaugural, pronunțat la orele 11:30 în ziua de 20 ianuarie 2017, după depunerea jurământului.

Diferit de majoritatea discursurilor inaugurale ale președinților precedenți, care au folosit ocazia solemnă a ceremoniei de instalare pentru a rosti cuvinte menite să dezvăluie viziunea lor politică, de obicei în forme de exprimare poetice și inspirate, Trump a formulat în propoziții scurte și neambigue acuzații directe adresate clasei politice, care a adus națiunea într-o situație critică.

  • „Pentru prea mult timp un mic grup din capitala țării a acaparat răsplata guvernării în timp ce poporul a suportat pierderile. Washingtonul a înflorit, dar avuția nu a ajuns la popor. Politicienii au prosperat, dar slujbele au plecat și fabricile s-au închis”.

Exemplele lui, înțelese cu ușurință de toți, vizau foștii președinți și principalii conducători politici care se aflau la o distanță de doar câțiva pași. Noul președinte a afirmat de câteva ori că marea schimbare va fi reîntoarcerea puterii la popor, care va fi cel în numele căruia și pentru care se vor face toate schimbările și se vor lua toate deciziile.

  • „De aici înainte, o nouă viziune va guverna țara. Din acest moment va fi Mai întâi America (America First). Orice decizie legată de comerț, taxe, imigrație sau relații externe va fi făcută în favoarea muncitorilor și familiilor americane”.

Observatorii au subliniat că referirea la popor și folosirea expresiilor noi, voi și noi poporul a fost făcută de 45 de ori, iar cuvântul eu a apărut doar de trei ori. În contrast, în lungul discurs de adio al lui Barack Obama, cuvintele Eu, mie și al meu au fost numărate de 75 de ori.

Discursul inaugural al lui Trump a fost militant, naționalist și populist. El s-a folosit de expresii simple și ușor de reținut, ca să-i angajăm pe americani, cumpărați lucrurile americane, să facem America prosperă din nou, să facem America mândră din nou, să facem America măreață din nou și i-a făcut direct responsabili pe liderii politici că au sărăcit poporul american, în timp ce i-au îmbogățit pe alții și că au folosit puterea militară americană pentru a apăra granițele altor țări, în timp ce era interzis să aperi propriile granițe.

Donald Trump s-a adresat și violenței urbane, criminalității și drogurilor. Carnagiul american - a spus el - se va opri acum, aici.

Foarte directe au fost exprimate ideile noului președinte despre relațiile cu alte state și au fost auzite cuvinte care nu au fost adresate poporului american pe toată durata de opt ani a mandatelor de președinte ale lui Obama: vom uni omenirea civilizată împotriva terorismului islamic, care trebuie complet eradicat de pe fața pământului.

Iar în domeniul politicii externe, ...vom întări alianțele noastre și vom forma altele noi.

  • „Nu căutăm să impunem stilul nostru de viață altora, dar mai degrabă vom face ca strălucirea noastră să fie un exemplu de urmat pentru alții”.

Fără nici o concesie făcută corectitudinii politice și finețurilor diplomatice, discursul brutal, franc și neechivoc al lui Donald Trump a fost în linie cu intervențiile sale din cursul campaniei electorale, când stilul lui de răspunsuri prompte prin contralovituri s-a făcut cunoscut. Conținutul a fost clar adresat marelui grup de alegători din clasa mijlocie, care l-au susținut, dar și lumii politice înscăunate, pe care a provocat-o. După unii comentatori, aceasta a fost o greșeală de strategie, fiindcă pentru realizarea ambițiosului program al noii administrații este nevoie de sprijinul și voturile majorității republicane din cele două camere ale congresului federal. Insă am învățat din campania electorală că „gafele” și „călcările în strachină” ale lui Trump nu numai că nu l-au costat în sondaje, dar - de cele mai multe ori l-au răsplătit.

Se spune că lui Trump îi place să fie comparat cu Andrew Jackson și sunt analiști politici care găsesc că sunt mai multe similarități între cele două personaje.

  • Cel de al șaptelea președinte american Andrew Jackson (1767-1837) a fost votat pentru două mandate (1829-1837). El a întrerupt seria de președinți care erau fie latifundiari din Virginia, fie politicieni și avocați din Massachusetts. Poreclit „președintele poporului", Jackson este considerat fondatorul partidului democrat american, cel mai vechi partid politic din istorie și cel de la care începe firul populismului politic american.
  • Ironizat de politicienii tradiționali, populismul a fost simplificat de mulți ca o strategie demagogică axată pe idei de reforme cu care vor să satisfacă populația. Dar, într-un context mai larg și mai obiectiv, populismul - cel puțin cel din lumea americană - are semnificația unui stil politic care mobilizează mase largi, profund nemulțumite de acțiunile conducerii politice și guvernului, văzute ca fiind dominate de grupări care au pierdut contactul cu națiunea. Politicienii populiști orientează alegătorii de la firul ierbii împotriva elitelor conducătoare corupte.
  • Din acest punct de vedere, concepția politică cu care echipa Trump își începe cei patru ani de guvernare apare să fie o combinație de populism economic, naționalism care se opune globalismului și protecționism al intereselor americane.

Până acum, electoratul a răspuns pozitiv: la începutul campaniei electorale, indicele de aprobare al lui Donald Trump a fost de maximum 25-30%, a urcat la 35-40% când lupta s-a limitat la cei doi candidați nominalizați, a atins 45% după alegeri și a fost de 56% în ziua inaugurării.

  • Președintele a găsit o fericită formulare pentru rezolvarea scindărilor societății americane: La baza politicii noatre va sta atașamentul pentru Statele Unite ale Americii și - prin loialitatea noastră pentru țară - vom redescoperi loialitatea fiecăruia pentru celălalt. Fiindcă atunci când îți deschizi inima către patriotism, nu rămâne loc pentru prejudecăți. Cum spune biblia: ce bine și plăcut este când cei din poporul lui Dumnezeu trăiesc uniți împreună...Este timpul să ne reamintim vechea înțelepciune niciodată uitată de soldați: fie că ești negru, sau brun, sau alb, toți sângerăm cu același sânge roșu de patriot.

Dar noua echipă este încă departe de a putea spune că are majoritatea națiunii de partea ei. Deși toată ceremonia inaugurării s-a petrecut fără incidente, în alte părți ale orașului au fost manifestații violente, cu vandalizare de magazine, incendieri de mașini, rănirea a șase polițiști și arestarea a 217 de protestatari.

A doua zi după învestire, Marșul Femeilor a adunat peste 500.000 de participanți la Washington și s-a desfășurat pașnic, ca și demonstrațiile similare din Seattle, Los Angeles, New York și alte orașe. Stimulate de celebrități din lumea artistică, manifestațiile din 21 ianuarie au vrut să afirme opoziția față de președintele Trump și politica lui, opoziție despre care au anunțat că va fi de lungă durată.

Prietenul meu Greg, care locuiește la Washington D.C, îmi spune cu ușurare: ...una peste alta, cele două zile au trecut cu bine și ultima învestire nu a bătut nici recordul de participare, nici pe cel de violență. Mă bucur pentru amândouă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-e teama, asemenea multor altora, ca acest mandat, inceput sub afisarea retragerii americane de pe scena internationala, se va transforma curand in impunerea gangsterismului in planul relatiilor internationale, in care cei mici vor trebui sa plateasca taxe de protectie pentru a nu fi stersi de pe suprafata planetei.
    Iar dnul Martin ne va explica doct in continuare, din buncarul sau american perfect utilat, cum se incadreaza noua realitate horror in istoria natiunii al carei mandru fiu a devenit.
    • Like 1
  • Cand s a referit la "carnagiul" american cred ca s a referit la militarii americani aflati pe campurile de lupta (toate in afara SUA).
    • Like 0
  • Mr.Oh check icon
    Ca specialist in domeniul tehnologiei de varf m-am intrebat mereu unde dispare munca mea. Pana la urma muncim pentru noi si semenii nostri, iar capitalul este doar un instrument pentru a pune in miscare roata progresului.
    Acum roata se invarte doar pentru ea insasi, se invarte in gol. Produce bani pentru cei cu bani. Capacitatea de abstractizare si de intelegere a realitatii e alta in ziua de azi. Din ce in ce mai multi inteleg matematica, si pot sa calculeze profitul scazand din venituri cheltuielile. Tot mai multi oamenii inteleg cat valoreaza munca lor. Capitalul nu mai poate monopoliza progresul doar in interes propriu. Nu se mai poate nega aceasta realitate. Ce va face T. vom vedea. Multi spera ca T. sa reprezinte o schimbare autentica. Si multi isi doresc ca T. sa esueze.
    • Like 2
    • @ Mr.Oh
      Bine spus. Felicitări!
      • Like 1
  • check icon
    Comparațiile cu trecutul istoric sînt utile numai și numai dacă sînt și corecte comparațiile. De ex., zilele trecute, Boris Johnson a spus că Hollande ar dori să se răzbune pe UK că vrea să iasă din U.E. și a făcut o trimitere la al doilea război mondial. În contextul discursului lui Johnson, comparația este de-a dreptul idioată, dacă mi se permite. Eu unul nu l-am auzit pe Hollande spunînd că UK trebuie pedepsit. Tot ce știu este că, în timpul călătoriilor fostului premier britanic Cameron, UE a făcut concesii după concesii, deoarece nimeni nu dorea și, cert, nimeni nu dorește să pedepsească pe nimeni. Boris a inventat o pedeapsă pt a-și justifica existența.
    Cît privește pe Trump, cred că nimeni nu știe, de fapt, nimic. Și campania lui și discursul au fost populate cu fraze atractive, neangajante și foarte vagi. Tot ce speră toți este ca, în politica externă, să aibă soluții mai bune decît Obama, mai ales în chestiunile fierbinți precum Crimeea~Ucraina, Irak, Siria, problema palestiniană, islamul radical. La ultima temă, a fost în mod repetat ferm, să vedem cum transpune în practică fermitatea.
    Cît privește România, republicanii au avut, tradițional, o atitudine favorabilă României (vezi, mai ales, vizita lui Nixon la București și viziunea lui despre rolul României în zonă, din păcate nu a mai apucat să o pună în practică; oricum nu cred că ar fi putut atunci). Numai și pt faptul că soția lui Trump este din Slovenia am speranța că va avea o înțelegere mai mare pentru durerile sud-estului european, pentru spațiul fostei Iugoslavii etc. Acest lucru depinde și de d-na Trump. Întîlnirea Trump-May de săptămîna viitoare va aduce niște clarificări, ultimul discurs al d-nei May, se zice pt niște clarificări privind Brexit, a fost pe cît de vag, pe atît de improvizat sau invers, cum doriți.
    • Like 3


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult