Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ce se întâmplă în creierul nostru când citim. „Laboratorul de imaginar” care îți prezintă spectacolul minții din timpul lecturii

Laboratorul de imaginar

Un om, o carte și o expresie a feței care îi dă unui privitor atent impresia că, deși împarte cu cel care citește, același loc, nu împarte și aceeași lume. Atunci când ne uităm la cineva care citește, imaginea din fața ochilor noștri vorbește prea puțin despre despre cât de viu este universul pe care îl creează în mintea noastră actul lecturii. Chiar și când cititorii suntem noi înșine, se întâmplă deseori să subestimăm influența pe care, paragraf cu paragraf, o carte o exercită asupra noastră.

Cu o cască neuronală pe cap, citesc câteva fraze din „Don Quijote de la Mancha”, un fragment cunoscut despre morile de vânt. Pe ecranul din față, culori și forme încep să se miște. Acul „vitezometrului” din stânga, proiectat pe podea, se apropie în câteva secunde de maximum, în timp ce al celui din dreapta trece un pic de a doua treime a cadranului. Primul reprezintă imaginația, iar cel de-al doilea atenția, în cadrul unei instalații de artă ce poartă numele „Laboratorul de imaginar”. 

„Opera de artă nu e cea pe care o vezi în fața ta, e cea care se întâmplă în mintea ta”

Suntem la Târgul de Carte Gaudeamus, unde cititorii au putut testa instalația realizată, cu sprijinul BRD, de scenograful Adrian Damian (foto), în colaborare cu CINETic (Centrul Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii Inovativ Creative al UNATC), studioul de video mapping Aural Eye și The Pole Society.

„Scopul instalației a fost să încercăm să arătăm procesele spectaculoase care se întâmplă în mintea noastră când citim. Eu cred cu tărie că opera de artă nu e cea pe care o vezi în fața ta, e cea care se întâmplă în mintea ta. Spectacolul de teatru nu e cel de pe scenă, e cel care se întâmplă în mintea spectatorului. Exact lucrul acesta încercam să îl punem în evidență, să îl punem în valoare. Cred că lectura e cea care ne deschide cel mai mult mintea și, de fapt, asta încercam să arătăm și să invităm spre lectură oamenii”, spune Adrian Damian. 

Instalația are la bază o cască neuronală extrem de simplificată care captează undele cerebrale, un sistem de monitorizare a direcției privirii și un ecran pe care conținutul vizual se modifică în funcție de undele cerebrale înregistrate. 

„Nu are un caracter științific, e o instalație video interactivă. Folosim un eye tracker, am creat niște medii influențate de parametrii pe care îi emite creierul. Sunt zece texte literare și, inițial, ne-am gândit ca un anumit paragraf să declanșeze un anumit scenariu. Mi s-a părut însă incorect să vorbim despre imaginație și să le arătăm oamenilor imaginația noastră și atunci am mers pe niște forme mult mai abstracte, cărora să le dăm niște parametri în relația cu undele cerebrale pe care le captăm. Există un mediu de bază care începe să se coloreze, să se miște, să se învârtă, să facă foarte multe lucruri în funcție de EEG-ul tău”, explică scenograful.

Fiind vorba despre un târg de carte, la care mulți vizitatori încearcă instalația, a fost nevoie de o cască simplă, care poate monitoriza doar zonele din creier responsabile de imaginație și atenție. Căștile complexe, cu mulți senzori, pot oferi însă informații uluitoare legate de răspunsul creierului la artă, spune regizorul Alex Berceanu (foto), directorul CINETic, unde sunt desfășurate programe de cercetare în această direcție. 

„La ora actuală se poate face o analiză a stării emoționale a subiectului. De obicei, zona conceptuală e mai puțin nunanțată decât cea dezvoltată în limbajul verbal, dar precizia recunoașterii unei stări este foarte mari, se folosesc niște scheme de valență, de la pozitiv la negativ. Se face această echivalență cu sentimentele care pot fi denumite, iar algoritmii utilizați la ora actuală au o precizie de recunoaștere de peste 80% a unei stări emoționale”, spune Alex Berceanu.

Cel mai tânăr vizitator care a încercat instalația a fost cu băiețel de trei ani, căruia mama lui i-a citit. Pe ecran, culorile au explodat, imaginația a ajuns la maximum și a stat acolo. „Am fost foarte uimiți, la început nici nu ne-am dat seama cum va funcționa”, explică Adrian Damian. Copiii mai mari care au încercat, împreună cu părinții lor, instalația au fost fascinați, de felul în care amestecul de literatură și tehnologie spune ceva despre ei. Iar inițiatorii proiectului speră că faptul că o astfel de instalație aduce lumea dintotdeauna a cărții mai aproape de lumea lor, i-ar putea aduce și pe copii, într-o zi, mai aproape de lectură.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Minunat! Chiar daca aparatul ar inregistra doar niste frecvente, ar surprinde doar miscarea, tot este minunat pentru a ne aduce aminte ca 'viul" este in noi si, sigur, impactul asupra fascinatiei de a citi pe viitor va fi mai mare! Eu facusem o constatare in trecut vizavi de copiii care sunt plimbati cand sunt mici care se dezvolta mult mai armonios decat ceilalti doar prin acel "vizual" in miscare dar uite, unii au indraznit sa scoata la lumina chiar miscarea din interior! Nu putem decat sa ne aratam fascinati!
    • Like 0
  • GabiC check icon
    Ma intreb ce imagini dezvolta mintea la citirea cartii lui Becali? Sau a lui Voiculescu?
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult