Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce sunt românii care scriu fără diacritice

Dacă scrii fără diacritice, ești „roman”, nu „român”.

Citind o propoziție ca Andrei are doua fete, nu putem înțelege, cel puțin dacă nu știm cine este Andrei, dacă are două fete, adică două fiice, sau este o persoană duplicitară. Singura deosebire grafică între expresia „are două fețe” și îmbinarea liberă „are două fete” constă în prezenţa sau absenţa semnului diacritic virguliţă (t/ţ).

Și alte exemple arată că lipsa diacriticelor poate fi generatoare de confuzii, cel puțin în afara unui context mai larg, dezambiguizator: fisă vs fișă (Are nevoie de o fisa), sfanț vs sfânt (Un sfant i-ar putea fi de ajutor), pături vs paturi (A cumparat doua paturi), manie vs mânie (Are o manie ascunsa). Efectul neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, ca în enunțul Se marita cu Vasilica, unde numele de băiat – Vasilică – devine nume de fată fără căciulă la sfârșit.   

Fără notarea semnului diacritic nu se înțelege uneori din cele scrise timpul desfășurării acțiunii exprimate prin verb, care este esențial într-o comunicare. Astfel, grafia fără diacritice cauta ar putea corespunde formelor caută (modul indicativ, timpul prezent): El caută un cadou; căuta (modul indicativ, timpul imperfect): El căuta un cadou sau căută (modul indicativ, timpul perfect simplu): El căută un cadou.

Utilizarea diacriticelor este obligatorie pentru că literele formate cu astfel de semne au altă valoare fonetică decât literele de la care se formează. Înlocuirea literei care prezintă un anumit semn diacritic cu litera fără diacritic sau cu o literă formată cu un alt diacritic se asociază cu schimbarea sensului cuvântului: râmă – ramă, râu – rău, vâr – văr, șoc – soc, ține – tine, țipă – tipă etc. (atunci când schimbarea de sens nu se produce, avem a face cu variante ale aceluiaşi cuvânt, ca în mănăstire/mânăstire).

Semnele diacritice – care au rol distinctiv – folosite în scrierea limbii române sunt: căciula (deasupra lui a: ă), circumflexul (deasupra lui a și i: â și î) și virgulița (sub s și t: ș, ț) (vezi Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005 – DOOM2). Aceste semne diacritice sunt obligatorii și în cazul literelor mari Ă, Â, Î, Ș, Ț. Excepție fac unele abrevieri, cum sunt ID (Învățământ la distanță) sau SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative).

În textele în format electronic, literele ș şi ț pot prezenta două semne foarte asemănătoare – virguliţa (ș, ț) sau sedila (ş, ţ). DOOM2 precizează că, în cazul acestor litere compuse, semnul diacritic ce se ataşează literei de bază este virguliţa, nu sedila.

În scrierea electronică, se mai folosesc, pentru redarea sunetelor ș și ț, grupurile – nefirești pentru scrierea în limba română – sh, respectiv tz, ts: nash, shtie, fitze, fetze, fetse. Aceste combinații de litere, preluate după regulile ortografice ale altor limbi pentru notarea sunetelor ș, ț, nu trebuie să fie o alternativă la scrierea literelor ș și ț nici măcar când sunt utilizate pentru dezambiguizarea formelor care le conțin (nas vs nash, fete vs fetze/fetse).

Omiterea semnelor diacritice are legătură cu unele dificultăți tehnice apărute odată cu scrierea la calculator. Între timp, dificultățile tehnice au fost rezolvate (acum, se poate selecta simplu tastatura românească), însă obiceiul de a scrie fără diacritice nu a dispărut. Se mai întâmplă să se predea spre publicare texte scrise fără diacritice sau să ţi se ceară ca, la completarea unui formular, de pildă, să scrii fără diacritice. Internetul vehiculează foarte multe texte românești scrise fără semne diacritice, iar o căutare cu motorul Google se poate face folosind sau nu diacriticele, ceea ce dovedește toleranța faţă de omiterea lor și, implicit, impresia că acestea nu sunt importante. Acest mod de a proceda este periculos atât din perspectiva înţelegerii textului scris, cât şi a evoluţiei limbii române. Există pericolul ca elevii, atât de familiarizați cu internetul, dar neînţelegând aspectele nocive ale procedeului, să ajungă să scrie chiar de mână (în caiete sau la tablă) fără diacritice. De aceea, profesorii ar trebui să le atragă atenția elevilor asupra faptului că semnele diacritice nu sunt opționale şi că au un rol în realizarea procesului de comunicare.

Dificultăţile textului scris fără diacritice sunt cu atât mai mari în cazul în care cititorul textului este un străin, mai puţin cunoscător al limbii române. Lipsa diacriticelor reprezintă sigur un impediment al familiarizării lui cu limba română.

Așa cum dăm importanță conținutului unui text, așa trebuie să avem grijă și de forma grafică a acestuia, iar notarea diacriticelor este o primă cerință pentru un text clar. Să scriem așadar cu diacritice orice text în limba română, fie el un text destinat publicării, o lucrare care va fi citită de o autoritate sau un mesaj pentru cineva apropiat. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Se uita careva si la data.....
    • Like 0
  • Eu am convingerea ca nu peste mult timp, diacriticile vor deveni o amintire exotica, precum "le passe simple" al francejilor. Cum cred si ca nepotii mei vor folosi - chiar daca nu si in intimitate - o limba sintetica, cu originea in spatiul virtual. Ma apropii de 70 de ani (exclusiv ca user, nu am nici o calificare informatica!) dar folosind calculatorul de la inceputurile sale, cand editorul de texte era privilegiul catorva initiati, nu mai simt nevoia diacriticelor. O limba care devine din ce in ce mai contextuala, nu are nevoie de ele.
    • Like 0
  • O sa las aici o fotografie
    https://scontent-sea1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/22814543_1511495438930958_6162623693876621792_n.jpg?oh=c5fef4c5a41f038d99441c6e21df212f&oe=5AA82A02
    • Like 0
  • Daca scriu fara diacritice, ma intelegeti? :)
    • Like 1
    • @ Ioana Baciu
      Fara probleme - cate din textele pe care le cititi in spatiul virtual le folosesc?
      • Like 0
  • Un articol de 2 bani jumate!
    • Like 0
  • Un articol de 2 bani jumate!
    • Like 1
  • Stimata D-na autor, articolul Dvs păcătuiește prin simplificare. Nu suntem toți elevi de liceu (unde simt eu ca Dvs sunteți/ ați fost profesoara).

    Fac parte dintre românii care locuiesc în străinătate și diversele tastaturi pe care le-am folosit nu arata diacriticele. Credeți ca se scrie ușor când vezi un ç și știi ca acolo este un tz ?

    Va las acest text strict cu autocriticile făcute de Google, posterior. deci mai consum un minut de recitire al unui mesaj, pentru a introduce o buna parte a diacriticelor. Dar, precum vedeți, nici Google nu le știe pe toate, deci rămân destule nepuse.

    Cred ca (noi românii) ar trebui sa mai terminam odată cu filozofiile de cârciuma, român bun versus român rău. Sunt român și folosesc aceasta limba sa comunic cu familia și prietenii mei din România, persoane care nu au putut, sau nu au vrut, sa învețe și alte limbi.

    Prin faptul ca m-am născut acolo nu sunt obligat sa respect niște reguli impuse de o instituție care se autointitulează academie, dar prin ceea ce propovăduiește mi se pare mai mult o coloana a cincea, știți Dvs care era aceea.

    Daca cineva nu m-a înțeles, îi pot traduce în alte 4 limbi pe care le folosesc simultan, și (cu virgula înainte!) nu ma convingeți cu schimbarea prin software a tastaturii, folosesc desktop, Kindle și telefon inteligent, vedeți nu scriu smart phone, asa cum au învățat românii din pruncie!

    Deci dați-le va rog circumstanțe atenuante celor care și-au mutat fundul și au plecat sa dea nas în nas cu realitățile lumii acestea, mai lăsați-i pe capsunari în pace, nu va ajung banii pe care vi-i trimitem?

    Un român plecat
    • Like 0
  • Și eu scriu uneori fără diacritice, mai ales în comentarii pe internet sau mesaje private, în situații când textul e ușor de înțeles și fără.
    Cred că motivul ține mai mult de ușurința scrierii fără diacritice. Fac acum un experiment încercând să le folosesc de pe telefonul mobil, și remarc că scriu mult mai încet decât de obicei. Într-adevăr, pe o tastatură hardware e mai ușor decât pe mobil, dar tot există impedimente. De exemplu cum folosim caractere precum [ ] \ (înlocuite de diacritice) de pe tastatura în limba română?
    De aceea nu cred că "Există pericolul ca elevii (...) să ajungă să scrie chiar de mână (în caiete sau la tablă) fără diacritice", din moment ce în scrierea de mână aceste probleme sunt inexistente.
    Nu cred că susține nimeni cu seriozitate că ar trebui să eliminăm diacriticele din scrierea oficială limbii. Evident, ele sunt esențiale pentru înțelegerea corectă a textului scris. De aceea în română, spre deosebire de franceză de exemplu, literele cu diacritice sunt litere diferite de cele "originale". Dar nici nu cred că ar trebui să fim atât de snobi încât să le cerem celorlalți să le folosească în toate formele de comunicare, inclusiv mesaje private.
    • Like 0
  • Cuvintele oricum au mai multe sensuri. Cum facem sa distingem intre diverse sensuri ale cuvintelor fara diacritice? 1. context 2. reformulam.

    Cate lire are Ana? Lirele sunt instrumente muzicale sau bani?

    Asadar intregul argument e fals. Este un apel pretentios la traditii de comunicare. Limba va evolua in ciuda incercarilor unora de a o norma. Imi e mila de cei ce nu reusesc sa gaseasca subiecte de interes mai importante decat forma unor fraze ipotetic de neinteles. Adica ne place echivocul poeziei dar ne blocam in univocul pierdut prin lipsa diacriticelor.
    • Like 1
  • Buna ziua, acest chenar este pentru comentarii la textul de mai sus, sau pentru ca noi sa propunem un text? (am sa imi dau seama si dupa ce vad unde apare ceea ce scriu acum :))
    • Like 0


Îți recomandăm

Irina și Tudor Panait

„Câmpul deschis miroase a lavandă permanent atunci când adie vântul. Îmi amintesc mai ales senzația din primii ani: mergeam pe tractor, eram cu câinele și copiii și mai lucram puțin la teren. Era foarte relaxant”, spune Tudor Panait.

Citește mai mult

Oameni in biserica

De ce toți oamenii religioși pe care i-am întâlnit sunt răi? Atenție, am adăugat „întâlnit” pentru că sunt convinsă că există și oameni care merg la biserică de bună credință. Doar că nu i-am văzut eu încă. ( Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Elevi la școala de valori

„Elevii nu sunt nici pe departe utilizatori avizați de tehnologie, pentru că, în cercetările noastre, i-am întrebat foarte mult ce fac pe internet și i-am întrebat și despre zona de informare și lectură. Primele două surse erau Wikipedia și un site de referate, ceea ce îmi arată că ei nu știu unde să caute. Au acces la o tonă de informații și instrumente educaționale online, dar ei nu știu unde să le caute”, spune Corina Seler.

Citește mai mult

Casa UNESCO

Acasă are sute de fotografii care arată cum a fost casa înainte. A încercat să păstreze tot ce se putea păstra. Cu pasiune și dăruire a reușit să renoveze casa cu o istorie de peste 200 de ani, fără să îi distrugă farmecul, și totodată să aibă tot confortul modern. (Foto: Facebook/Stela Onuț)

Citește mai mult

companie - angajat

Zilele astea domnul Ionescu a aflat de la televizor că statul vrea să dea o amnistie fiscală. I-a picat cerul pe cap. Cum? Adică el a fost fraier că s-a spetit să plătească tot, la timp, până la ultimul leuț, ba s-a mai și îndatorat la bancă, iar „șmecherii” de la stat și de la privat vor fi iertați de miliarde bune. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult