Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce sunt românii care scriu fără diacritice

Dacă scrii fără diacritice, ești „roman”, nu „român”.

Citind o propoziție ca Andrei are doua fete, nu putem înțelege, cel puțin dacă nu știm cine este Andrei, dacă are două fete, adică două fiice, sau este o persoană duplicitară. Singura deosebire grafică între expresia „are două fețe” și îmbinarea liberă „are două fete” constă în prezenţa sau absenţa semnului diacritic virguliţă (t/ţ).

Și alte exemple arată că lipsa diacriticelor poate fi generatoare de confuzii, cel puțin în afara unui context mai larg, dezambiguizator: fisă vs fișă (Are nevoie de o fisa), sfanț vs sfânt (Un sfant i-ar putea fi de ajutor), pături vs paturi (A cumparat doua paturi), manie vs mânie (Are o manie ascunsa). Efectul neutilizării diacriticelor poate fi chiar amuzant, ca în enunțul Se marita cu Vasilica, unde numele de băiat – Vasilică – devine nume de fată fără căciulă la sfârșit.   

Fără notarea semnului diacritic nu se înțelege uneori din cele scrise timpul desfășurării acțiunii exprimate prin verb, care este esențial într-o comunicare. Astfel, grafia fără diacritice cauta ar putea corespunde formelor caută (modul indicativ, timpul prezent): El caută un cadou; căuta (modul indicativ, timpul imperfect): El căuta un cadou sau căută (modul indicativ, timpul perfect simplu): El căută un cadou.

Utilizarea diacriticelor este obligatorie pentru că literele formate cu astfel de semne au altă valoare fonetică decât literele de la care se formează. Înlocuirea literei care prezintă un anumit semn diacritic cu litera fără diacritic sau cu o literă formată cu un alt diacritic se asociază cu schimbarea sensului cuvântului: râmă – ramă, râu – rău, vâr – văr, șoc – soc, ține – tine, țipă – tipă etc. (atunci când schimbarea de sens nu se produce, avem a face cu variante ale aceluiaşi cuvânt, ca în mănăstire/mânăstire).

Semnele diacritice – care au rol distinctiv – folosite în scrierea limbii române sunt: căciula (deasupra lui a: ă), circumflexul (deasupra lui a și i: â și î) și virgulița (sub s și t: ș, ț) (vezi Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 2005 – DOOM2). Aceste semne diacritice sunt obligatorii și în cazul literelor mari Ă, Â, Î, Ș, Ț. Excepție fac unele abrevieri, cum sunt ID (Învățământ la distanță) sau SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative).

În textele în format electronic, literele ș şi ț pot prezenta două semne foarte asemănătoare – virguliţa (ș, ț) sau sedila (ş, ţ). DOOM2 precizează că, în cazul acestor litere compuse, semnul diacritic ce se ataşează literei de bază este virguliţa, nu sedila.

În scrierea electronică, se mai folosesc, pentru redarea sunetelor ș și ț, grupurile – nefirești pentru scrierea în limba română – sh, respectiv tz, ts: nash, shtie, fitze, fetze, fetse. Aceste combinații de litere, preluate după regulile ortografice ale altor limbi pentru notarea sunetelor ș, ț, nu trebuie să fie o alternativă la scrierea literelor ș și ț nici măcar când sunt utilizate pentru dezambiguizarea formelor care le conțin (nas vs nash, fete vs fetze/fetse).

Omiterea semnelor diacritice are legătură cu unele dificultăți tehnice apărute odată cu scrierea la calculator. Între timp, dificultățile tehnice au fost rezolvate (acum, se poate selecta simplu tastatura românească), însă obiceiul de a scrie fără diacritice nu a dispărut. Se mai întâmplă să se predea spre publicare texte scrise fără diacritice sau să ţi se ceară ca, la completarea unui formular, de pildă, să scrii fără diacritice. Internetul vehiculează foarte multe texte românești scrise fără semne diacritice, iar o căutare cu motorul Google se poate face folosind sau nu diacriticele, ceea ce dovedește toleranța faţă de omiterea lor și, implicit, impresia că acestea nu sunt importante. Acest mod de a proceda este periculos atât din perspectiva înţelegerii textului scris, cât şi a evoluţiei limbii române. Există pericolul ca elevii, atât de familiarizați cu internetul, dar neînţelegând aspectele nocive ale procedeului, să ajungă să scrie chiar de mână (în caiete sau la tablă) fără diacritice. De aceea, profesorii ar trebui să le atragă atenția elevilor asupra faptului că semnele diacritice nu sunt opționale şi că au un rol în realizarea procesului de comunicare.

Dificultăţile textului scris fără diacritice sunt cu atât mai mari în cazul în care cititorul textului este un străin, mai puţin cunoscător al limbii române. Lipsa diacriticelor reprezintă sigur un impediment al familiarizării lui cu limba română.

Așa cum dăm importanță conținutului unui text, așa trebuie să avem grijă și de forma grafică a acestuia, iar notarea diacriticelor este o primă cerință pentru un text clar. Să scriem așadar cu diacritice orice text în limba română, fie el un text destinat publicării, o lucrare care va fi citită de o autoritate sau un mesaj pentru cineva apropiat. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Dacă ne uităm pe Republica vedem totuși o altfel de scriere. Nu, nu lipsesc diacriticele, dar lipsesc alineatele. Diferențierea nu mai e făcută de un spațiu liber la începutul fiecărui paragraf, ci de un rând liber între paragrafe. În plus, capetele de rând nu se termină cu despărțire în silabe.
    Există pe piață cărți de 300 de pagini care nu au despărțire în silabe. Motivul? Tehnoredactorul muncește mai puțin. Probabil comparativ cu banii pe care îi ia. Lucrurile se schimbă. Fetele lui Andrei se pot deduce și din context. Da, pot exista unele confuzii, dare cu timpul dispar, că lumea se obișnuiește.
    • Like 0
  • Si eu comentez fara diacritice. As putea configura laptopul sa ma ajute la diacriticele romanesti dar deja e obosit, saracul si ma ajuta cand scriu in franceza/engleza/olandeza, cu romana sa ma descurc si singura si sa ma concentrez mai bine sa iasa fraza cat de cat citibila.
    Uneori e bine si sa iesim din zona din confort,
    • Like 1
  • Depinde de pe ce "device" scrii si in ce scop. Eu de exemplu scriu acum de pe un laptop care nu are facilitatea de a scrie cu diacritice, fiind "de corporatie" si nu am drept de admin sa instalez ceva pe el. Majoritatea textelor este in limba engleza, pentru ca asa e corporatia la care lucrez. Cred ca e important sa scriem corect iar atunci mesajul va fi inteles de cititor. Eu nu scriu cu scopul de "a da tema de casa" cuiva sa faca o analiza literara.
    • Like 1
  • Se uita careva si la data.....
    • Like 0
  • Eu am convingerea ca nu peste mult timp, diacriticile vor deveni o amintire exotica, precum "le passe simple" al francejilor. Cum cred si ca nepotii mei vor folosi - chiar daca nu si in intimitate - o limba sintetica, cu originea in spatiul virtual. Ma apropii de 70 de ani (exclusiv ca user, nu am nici o calificare informatica!) dar folosind calculatorul de la inceputurile sale, cand editorul de texte era privilegiul catorva initiati, nu mai simt nevoia diacriticelor. O limba care devine din ce in ce mai contextuala, nu are nevoie de ele.
    • Like 1
  • O sa las aici o fotografie
    https://scontent-sea1-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-9/22814543_1511495438930958_6162623693876621792_n.jpg?oh=c5fef4c5a41f038d99441c6e21df212f&oe=5AA82A02
    • Like 0
  • Daca scriu fara diacritice, ma intelegeti? :)
    • Like 1
    • @ Ioana Baciu
      Fara probleme - cate din textele pe care le cititi in spatiul virtual le folosesc?
      • Like 0
  • Un articol de 2 bani jumate!
    • Like 1
  • Un articol de 2 bani jumate!
    • Like 2
  • Stimata D-na autor, articolul Dvs păcătuiește prin simplificare. Nu suntem toți elevi de liceu (unde simt eu ca Dvs sunteți/ ați fost profesoara).

    Fac parte dintre românii care locuiesc în străinătate și diversele tastaturi pe care le-am folosit nu arata diacriticele. Credeți ca se scrie ușor când vezi un ç și știi ca acolo este un tz ?

    Va las acest text strict cu autocriticile făcute de Google, posterior. deci mai consum un minut de recitire al unui mesaj, pentru a introduce o buna parte a diacriticelor. Dar, precum vedeți, nici Google nu le știe pe toate, deci rămân destule nepuse.

    Cred ca (noi românii) ar trebui sa mai terminam odată cu filozofiile de cârciuma, român bun versus român rău. Sunt român și folosesc aceasta limba sa comunic cu familia și prietenii mei din România, persoane care nu au putut, sau nu au vrut, sa învețe și alte limbi.

    Prin faptul ca m-am născut acolo nu sunt obligat sa respect niște reguli impuse de o instituție care se autointitulează academie, dar prin ceea ce propovăduiește mi se pare mai mult o coloana a cincea, știți Dvs care era aceea.

    Daca cineva nu m-a înțeles, îi pot traduce în alte 4 limbi pe care le folosesc simultan, și (cu virgula înainte!) nu ma convingeți cu schimbarea prin software a tastaturii, folosesc desktop, Kindle și telefon inteligent, vedeți nu scriu smart phone, asa cum au învățat românii din pruncie!

    Deci dați-le va rog circumstanțe atenuante celor care și-au mutat fundul și au plecat sa dea nas în nas cu realitățile lumii acestea, mai lăsați-i pe capsunari în pace, nu va ajung banii pe care vi-i trimitem?

    Un român plecat
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult
Text: Isabela Nedelcu/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon