Ce tace Iohannis

Și acum partea care ar trebui lipită pe ușa fiecărui parlamentar care vrea lege împotriva dezinformării: femeia spune că „așa se auzea” pe TikTok, că fură copii, dar că ea nu are TikTok. A auzit de la ăștia mai tineri. Și s-au speriat toți.

Nu știu dacă scrisorile ajung acolo unde pleacă prea devreme oamenii pe care îi iubim. Îmi place însă să cred că da. Îmi place să cred că, dintre toate lecțiile pe care mi le-ați predat, ați lăsat una care învinge și timpul: aceea că lucrurile spuse din inimă nu se pierd niciodată. foto: Profimedia

Paramedicul a rezumat situația mai bine decât o s-o facă vreodată presa: "Noroc că erau proști."

Telefonul a venit într-o dimineață obișnuită. Analizele confirmaseră ceea ce medicii bănuiau deja: un bărbat de 45 de ani, tată a doi copii, fusese diagnosticat cu o formă de cancer. În câteva minute, viața lui și a familiei sale s-a împărțit în două: înainte și după diagnostic. Este un scenariu frecvent întâlnit în practica companiilor de asigurări de sănătate. Foto: Profimedia

De câțiva ani, luni dimineață după Untold, la cafea, când deschid telefonul, văd valuri și valuri de rânduri și vorbe despre festival: despre cum dispare liniștea unui oraș; despre cum este și nu este un artist - că a fost îmbrăcat în fustă, că este rom sau preot, că este cu susul în jos sau cu josul în sus.