Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cei care „ne fac de rușine” pe afară și o realitate de aici, din Marea Britanie: „Noi, românii, de aia emigrăm. Că nu ne suportăm unii pe alții”

Cerșetor la Londra

Foto: Getty Images

Citesc cu mare interes articolele pe care Elena Stancu le scrie despre diaspora și cred că sunt foarte utile pe termen lung pentru a stinge conflictul dintre cei care rămân în țară și cei care vor să plece.

Pentru a înceta să ne judecăm unii pe alții trebuie ca cineva să vină și să relateze cum ne comportăm, care sunt poveștile noastre, ce motive ne-a făcut să plecăm din România sau să rămânem. 

Pentru mulți români, din diaspora sau de acasă, ce contează cel mai tare este imaginea pe care alți români, prin comportamentul lor sau prin simpla lor existență, o fac țării.

Recunosc că și eu, făcând parte din diaspora de 10 ani, la început eram puțin frustrată de articolele care apăreau în presa engleză despre conaționalii mei care erau prinși cu ilegalități. Mutarea mea în UK s-a produs cu câțiva ani înainte de Brexit, iar când toată propaganda de extremă dreapta a început împotriva est-europenilor în general și a românilor și bulgarilor în special am fost șocată de ce pot spune politicienii în public fără să fie sancționați - apogeul fiind când Nigel Farage a spus că „dacă un grup de români se mută lângă voi, ar trebui să fiți îngrijorați”.

Toată furia mea de atunci s-a îndreptat întâi spre românii care lucrează fără acte sau fură, până când mi-am dat seama că problema nu este la ei; problema este la outleturile media care răspândesc ura, la politicienii de extremă dreapta și la politicienii noștri din ambasadă și consulate care nu reacționează când o întreagă țară este defăimată și discriminată în presă.

Da, există români care fură. Există români care dorm pe străzi. Există români care lucrează la negru. Probabil majoritatea dintre ei nu au alternative.

Hoți există în toate națiile de pe lumea asta. Dacă un ziar de extremă dreapta se hotărăște să se aplece spre orice etnie/rasă, va găsi cu siguranță material.

Totodată, îmi este imposibil să înțeleg ura unor conaționali asupra cerșetorilor. Aceștia sunt oameni vulnerabili care trăiesc pe străzi și trebuie să fie ajutați să poată să se integreze din nou în sistem. Dacă cerșeau în România nu se interesa nimeni de existența lor, acum că au emigrat am început să ne interesăm numai din cauza că „ne strică imaginea”.


Adevărul este că noi nu suntem un popor unit, cu toate că manualele de istorie de la noi spun altceva.

Într-o conversație pe care am avut-o cu un român pe un platou de filmare am aflat că „noi, românii, d-aia emigrăm. Că nu ne suportăm unii pe alții.”

De aceea nici politicienii noștri nu se grăbesc să răspundă la diferite declarații xenofobe sau articole generalizatoare care apar în presă straină. Asistând recent la una din întâlnirile Ambasadei cu diaspora am fost șocată de răspunsul unui consul la afirmațiile unei polițiste care lucrează pentru Metropolitan Police care spunea că oficialii români nu se implică în a ajuta victimele traficului de persoane. Acest consul a răspuns prin a o întreba pe polițistă de ce nu apelează la serviciile engleze de ajutorare a victimelor, dacă acestea au fost traficate pe teritoriul Marii Britanii, chiar dacă i se menționase că victimele aveau cetățenie română și nu vorbeau engleză.

Această atitudine disprețuitoare a reprezentanților noștri nu este sancționată de opinia publică din România, în schimb toată ura este plasată asupra victimelor.

Ne mai trebuie multe articole care documentează diaspora în diversitatea ei ca să reușim să scăpăm de atitudinea asta provincială pe care o avem că țară - ne este rușine unii de alții în afară, dar ne punem steaguri tricolore pe balcoane în țară. Ne batem în piept că suntem creștini, dar ne grăbim să-i judecăm pe cei care muncesc din greu prin afară sau au ajuns în situația de a cerși. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acum 15 ani am dat peste un filmuleț (YouTube) făcut de un român care trăia in fundul Australiei. Omul lucra ca șofer de camion si un oarecare i-a făcut cadou nu știu cât pământ la marginea unui satuc cu 500 de locuitori. După 10 ani de efort adună suficient ca să-și ridice o casă decentă. Si omul, cu năduf arăta "norocul" ce-l plesnise. In ziua cand se muta in casă nouă, cand aproape terminase de descărcat toate cele, iese pe prispa sa arunce o privire. Din nicăieri izbucnește un zgomot asurzitor, fix pe dincolo de drum trăiau niște "rommi" care ascultau pe salam..
    In fundul Australiei... Sa ne mantuie al de sus..
    • Like 0
  • check icon
    „Noi, românii, de aia emigrăm. Că nu ne suportăm unii pe alții” - perfect. Plecam de raul altora. Asa este.
    • Like 0
  • Nume check icon
    "noi, românii, d-aia emigrăm. Că nu ne suportăm unii pe alții.” Perfect de acord. Din pacate pleci in strainatate cu gandul ca scapi de romani, dar trebuie si acolo sa fug de ei, de mult dintre ei. Cateva exemple. La un targ de Craciun in Anglia un roman imbracat putin ponosit, vine la mine si imi cere niste bani ca este el este din Romania si este sarac. Dupa ceva timp il vad si il aud vorbind romaneste la telefon ca ia cina la targ dupa ce niste fraieri englezi i-au dat ceva bani (in RO ar fi o vitejie si ar fi laudat ce i-a fraierit pe prostii de straini). La Salou in Spania pe plaja vine o familie tipic traditionala: mama, tata, copii, veri, nepoti, bunici, fini, cumatarii, socrii si imediat am crezut ca sunt la Mamaia. Chiar si spaniolii mai galagiosi erau deranjati (in RO ar fi zis ca face ce vrea sa doar a a platit, nu?). Intr-un zbor low cost tot din Spania cineva mi-a ocupat locul ca lui nu ii place sa stea in spate si imi zice sa ma duc eu acolo, daca nu ma supar:) (in RO pe prinicipiul primul venit primul servit, indiferent daca ai programare sau rezervare pentru ceva). Interesant este ca marea majoritatea a diasporenilor care lucreaza afara in servicii esentiale se comporta cat de cat exemplar in tarile unde lucreaza si cand ajung in Romania, se inghesuie la pasapoarte ca atunci cand se dau tigai gratis la deschiderile de magazine, parcheaza toate junghiurile unde li se nazare ca deh, ei s-au realizat in occident si au dreptul la orice se comporta cu ceilalti exact pe model agresiv cu care se comporta patronii lor. Doriti sa fiu unit cu astfel de persoane? Nu multumesc.
    • Like 0
  • Daca " nu ne suportam unii pe altii" inseamna ca suntem un turnul babel, o amestecatura de natii, multe pripasite si stabilite prin violenta. Sa analizeze cineva, autorizat, componenta "poporului roman" si va vedea ca romani sunt doar o mica parte. Nu ai de unde sti din ce rasa, cu unele exceptii, fac parte cei "ce ne fac de ras". Sunt romani doar pentruca au pasaport emis in romania.
    • Like 0
    • @ Mircea Zugravu
      hm! in diaspora e exact aceeasi componenta ca si in Romania ! va asigur ca hoti si cersetori sunt si din motii lui Avram Iancu sau moldovenii lui Stefan !!!
      • Like 1
    • @ Lucian Mihai Cojanu
      Si predominant de ai lui razvan voda din tiganiada. Ca si acasa.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult