Cel mai bun cercetător sub 35 de ani din România: „Sper să am rezultate să pot aspira la un premiu Nobel"

Foto Facebook Dumitru Claudiu Sergentu

Deși sunt tineri care visează să devină cercetători, nu mulți știu ce presupune un astfel de parcurs, al construirii unei cariere în cercetare, indiferent de domeniu. Cum e să fii cercetător astăzi în România? În cele ce urmează vom afla răspunsul la această întrebare de la cel mai bun tânăr cercetător din România, Dumitru-Claudiu Sergentu, premiat recent, în cadrul competiției „Tineri Cercetători în Știință și Inginerie”, organizată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca în colaborare cu Rada Flavia Mihalcea, profesor la Universitatea din Michigan, SUA.

În prezent, în România funcționează opt centre pilot de consiliere, orientare și asociere în cariera de cercetător, în fiecare din cele opt regiuni de dezvoltare ale României. Un astfel de centru funcționează la Suceava, la Universitatea „Ștefan cel Mare”. Centrul de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător, COACH-USV se adresează celor care vor să devină cercetători și acoperă cele 6 județe ale Regiunii de Dezvoltare N-E ale României: Iași, Vaslui, Botoșani, Suceava, Neamț și Bacău. Centrul COACH-USV își propune printre altele asistarea studenților în cariera de cercetător, prezentarea de traiectorii de carieră de cercetare, precum și promovarea științei și a rezultatelor cercetărilor în rândul tinerilor, publicului larg și al comunităților locale, pentru a ilustra importanța cercetării în dezvoltarea economică a comunităților. Câte un astfel de centru de orientare în cariera de cercetător se regăsește și în universitățile din Timișoara, Cluj, Constanța, Târgoviște, Craiova, Sibiu și București. 

Prezentăm în continuare modul cum și-a construit o carieră în cercetare Dumitru-Claudiu Sergentu, în vârstă de 35 ani, și care recent, în luna iulie 2024, a obținut premiul I în cadrul competiției „Rada Mihalcea pentru Tineri Cercetători în Știință și Inginerie”. Dumitru-Claudiu Sergentu este asistent universitar doctor la Facultatea de Chimie și cercetător în cadrul laboratorului RA-03 RECENT AIR al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) și ne-a acordat un interviu despre cum e să fii cercetător și de câtă muncă și ambiție ai nevoie ca să faci carieră în cercetare.

Chimia este domeniul în care faceți performanță și aduceți contribuții remarcabile prin activitatea de cercetare. Îmi povestiți, vă rog care este traseul dvs. profesional?

A fi chimist a fost visul meu din copilărie. Mi-am planificat cu atenție traseul spre o carieră de chimist, undeva într-o fabrică sau rafinărie. Sunt din zona Onești (jud. Bacău), unde exista o rafinărie și un centru de prelucrare a cauciucului sintetic, CAROM. Visam să lucrez acolo. Am decis să urmez matematică-informatică în liceu, considerând că mă va ajuta mai mult decât științele naturale să-mi dezvolt gândirea logică. După absolvirea liceului, am venit la Iași și m-am înscris la Facultatea de Chimie. Am urmat toate modulele facultății, iar în anul doi am descoperit chimia cuantică, o ramură a chimiei care aplică principiile mecanicii cuantice pentru a înțelege proprietățile fizico-chimice ale sistemelor chimice, atomi, molecule și materiale, la nivel microscopic, electroni și nuclee atomice. Mi-a plăcut enorm și am decis să îmi construiesc viitorul în acest domeniu al chimiei, cunoscut mai exact sub numele de chimie teoretică, computațională. În anul 3, am susținut licența în domeniul chimiei cuantice, având ca temă studiul structurii electronice prin metode de calcul semi-empirice. 

Imediat după, domnul dr. Ionel Humelnicu, conferențiar universitar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” unde am absolvit licența, mi-a propus să continui cu chimia computațională și chimia cuantică în vestul Europei. Am aplicat imediat pentru o bursă Erasmus Mundus pentru a urma un master european în chimie computațională, chimie teoretică și modelare computațională la Universitatea din Groningen, Olanda. Am primit o bursă completă pentru 2 ani de studii. Programul se numește EMTCCM (Erasmus Mundus Master of Theoretical Chemistry and Computational Modelling) și este un consorțiu format din nouă universități din Europa. Când aplici, trebuie să îți alegi o universitate mamă în care tu urmează să îți desfășori studiile de master, iar de acolo, ești repartizat în Europa la celelalte universități din consorțiu în mod curent pentru diverse stagii de instruire. Astfel am realizat studii și în Italia, un modul intensiv de structură electronică, spectroscopie și modelare computațională. Proiectul de cercetare pentru teza de master l-am implementat în Spania, la ICMOL (The Institute for Molecular Sciences) din València. Acolo, am prins cel mai mare drag de cercetare. Am studiat mecanismul prin care o moleculă organică, benzofenona, emite fosforescență imediat după fotoexcitare. Studiile de cercetare s-au concretizat imediat, am scris primul meu articol științific pe care l-am publicat într-o revistă foarte bine cotată la acea vreme, se numește PCCP – Physical Chemistry Chemical Physics. Chiar atunci am primit și prima invitație să prezint rezultatele în fața unui grup de cercetători din Dresden, Germania, și am participat pentru prima dată la o conferință internațională (EUCOCC 2013, Sopron, Ungaria), cu comunicare orală. În Olanda, la Universitatea din Groningen, mi-am susținut teza de masterat în domeniul fotochimiei computaționale, în fața unui juriu internațional. 

Imediat după absolvire m-am orientat spre studii de doctorat. Mi-am dorit foarte mult să lucrez în chimia computațională a elementelor grele, radioactive. Eram fascinat de această ramură de cercetare. În Franța, la Universitatea din Nantes și laboratorul de fizică subatomică SUBATECH din Nantes, exista un accelerator de particule numit ARRONAX. Acolo se sintetiza artificial un element radioactiv numit astatin, foarte util în radioterapia imunologică pentru tratamentul cancerului. Am aplicat pentru un doctorat acolo. Asta se întâmpla undeva prin iulie 2013, iar din septembrie am început studiile doctorale ce vizau dezvoltarea de metode teoretice, computaționale, care să permită calculul cu acuratețe a proprietăților fizico-chimice ale astatinului în diverse contexte experimentale. Trei ani de zile au trecut foarte repede. A început să-mi placă din ce în ce mai mult chimia computațională și chimia cuantică. 

Începeam să devin extrem de bun și îmi plăcea foarte mult ceea ce făceam. Acest lucru se datorează și mentorilor. Am avut mereu mentori foarte apropiați, care m-au îndrumat pas cu pas, m-au învățat să interpretez riguros rezultatele științifice, să scriu un articol de la început până la sfârșit și care s-au străduit zilnic ca eu să devin un cercetător independent. În ultimul an de doctorat am participat la un workshop de toamnă, ThUL School on Actinide Chemistry, în Karlsruhe, Germania, pe chimia metalelor grele cum sunt actinidele. Acolo am studiat modul în care aceste elemente grele formează legături chimice și modul în care se poate determina natura acestor legături chimice folosind diverse tehnici de spectroscopie. Eram absolut fascinat de spectroscopia de absorbție în raze X și îmi doream foarte mult să dezvolt și eu noi metode, noi scheme de calcul teoretic pentru a modela cu acuratețe spectrele de absorbție în raze X, a le compara cu cele experimentale și de a extrage de acolo informații despre chimia acestor elemente grele, în mare parte necunoscută. 

După absolvirea studiilor doctorale mi-am dorit foarte mult să cercetez chimia metalelor grele, radioactive, precum sunt lantanidele și actinidele. Am contactat un profesor din Statele Unite ale Americii, am primit niște recomandări foarte bune de la colegi din Franța și din Olanda și am ajuns în 2017 la Universitatea statului New York din Buffalo. Acolo am avut mare succes timp de cinci ani, fiind înconjurat de cercetători și colaboratori din laboratoare de prestigiu din SUA, care aveau importante resurse economice pentru a sintetiza elemente grele radioactive și a realiza experimente detaliate. Am fost autor principal sau coautor în studii de anvergură și am publicat în jur de 25 de articole științifice foarte apreciate la nivel internațional. Am rămas în Buffalo până la sfârșitul anului 2021. La începutul anului 2020, am obținut un post de profesor asociat la Institutul de Materiale Avansate din Shenzhen, China, după un interviu cu laureatul Nobel Roald Hoffmann. Din cauza pandemiei de COVID-19, era dificil să călătoresc între continente, iar dorința mea era să mă întorc în România. Am profitat de situație, am făcut demersurile necesare și, la sfârșitul anului 2021, eu și soția ne-am întors la Iași. Imediat am obținut postul de asistent de cercetare științifică în cadrul proiectului RECENT AIR, implementat de doamna profesor Cecilia Arsene în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și profesor asistent la Facultatea de Chimie a aceleași universități. Domnul dr. Ionel HUMELNICU, conferențiar universitar, mi-a fost mai mult decât profesor, mi-a fost mentor și prieten. Tot timpul mi-a fost aproape. Când îmi desfășuram partea de cercetare pentru lucrarea de licență, în metode semi-empirice și de calcul al structurii electronice, dânsul m-a asistat chiar și sâmbăta la laborator, lucru pe care nu mulți profesori o fac. Și veneam și sâmbăta, îmi verificam calculele teoretice cu de-amănuntul. În domeniul chimiei computaționale, noi derulăm toate activitățile de cercetare pe calculator, pe un server de calcul, supercalculatoare care rulează în mod activ calcule avansate de chimie cuantică.

Din punctul dvs. de vedere, care sunt principalele valori, calități și abilități pe care le considerați esențiale pentru a fi un cercetător de succes?

Cele mai importante calități pe care ar trebui să le dezvolți sunt (1) pasiunea pentru ceea ce faci, (2) voința și voința de a face un efort susținut. Pentru că cercetarea nu este un job care începe la ora 09:00 și se termină la ora 17:00. Este un job care de cele mai multe ori nu se mai termină. Câteodată îți setezi ceasul noaptea la 3, trebuie să te trezești, ai niște joburi în calcul care trebuie verificate sau un experiment în lucru care necesită atenție. Fac diverse calcule, teste peste teste. Trebuie să verific aceste calcule de tip teste și să pun următoarele calcule în lucru pentru a câștiga timp. Sunt unele calcule care durează 3 luni. Odată ce nu faci față unui efort susținut, și în absența voinței, vei renunța imediat. Și hai să spunem un al treilea lucru, trebuie (3) să ai o capacitate foarte bună de inter-relaționale. Cercetarea de succes se bazează pe colaborări diverse, iar comunicarea cu aceste grupuri este esențială. Și dorința evident, pasiunea pentru domeniu. Dacă nu ești pasionat, nu prea reușești să ajungi departe. Cercetarea se face mai mult din pasiune. Dacă ești interesat mai mult de latura financiară, înseamnă că cercetarea nu este pentru tine. Pasiunea, voința, disponibilitatea la efort susținut și capacitate foarte bună de inter-relaționare.

Ce înseamnă pentru dvs. faptul că sunteți cercetător, că faceți parte dintr-o comunitate științifică?

Pentru mine, a fi cercetător și a face parte dintr-o comunitate științifică înseamnă să contribui la avansarea cunoașterii și la rezolvarea problemelor complexe în domeniul în care activez. Este un privilegiu și o responsabilitate să colaborez cu grupuri de cercetare din întreaga lume, să împărtășesc idei și să învăț continuu. Rolul meu de chimist teoretician îmi permite să explorez și să dezvălui principiile fundamentale ale materiei, iar apartenența la o comunitate științifică îmi oferă oportunitatea de a influența viitorul prin inovație și descoperiri.

Dacă ar fi să povestiți pe scurt oamenilor simpli, publicului larg, profanilor, celor care nu sunt neapărat din domeniu, care sunt cele mai importante rezultate ale muncii dvs. științifice?

Cred că principalul lucru pentru care sunt menționat în literatura de specialitate astăzi este faptul că am revoluționat, sau am reinventat mai bine zis, modul în care se interpretează spectrele de absorbție în raze X în cazul sistemelor chimice cu lantanide și actinide, acestea fiind elementele ce constituie cele două linii din partea inferioară a tabelului periodic al lui Mendeleev. Raționalizate corect, aceste spectre evidențiază legăturile chimice și natura acestora între un metal central, precum o actinidă sau o lantanidă, și atomii înconjurători. Prin dezvoltarea unor noi scheme de calcul și strategii computaționale, am demonstrat că aceste spectre nu reflectă legăturile chimice așa cum sunt ele formate în starea electronică fundamentală, cu cea mai joasă energie, ci, în principal, gradul de covalență din stările înalt excitate observate în experimente. Am făcut și alte descoperiri importante: în revista Nature, am demonstrat că, în condiții de presiune ridicată, ionul trivalent de curium formează, în mod neașteptat, legături chimice covalente cu atomii de sulf. În revista științifică Nature Communications, am arătat pentru prima dată că ionul tetravalent de ceriu poate forma o legătură chimică covalentă cu un atom de carbon arilic. În revista Chemistry – A European Journal, am demonstrat existența unui nou produs de hidroliză a astatinului, cu potențial în radioterapia imunologică...

Recent ați fost desemnat cel mai bun tânăr cercetător din România cu vârsta sub 35 de ani, în cadrul competiției „Rada Mihalcea pentru Tineri Cercetători în Știință și Inginerie”. Ce a însemnat recunoașterea meritelor dvs., faptul că ați fost premiat?

Consider că acest premiu este cel mai important pe care l-am primit până acum și reprezintă o mare realizare pentru mine. Este o confirmare a pasiunii mele pentru chimia computațională și o recunoaștere a rezultatelor obținute în urma activităților de cercetare. Sunt o persoană modestă și, ca om de știință, îmi este aproape imposibil să mă fac cunoscut publicului larg, mai ales lucrând în cercetare fundamentală, care nu produce rezultate imediat aplicabile sau care să poată fi înțelese cu ușurință de publicul larg. Când am revenit în România, în 2021, aveam temeri legate de integrarea în comunitatea științifică locală, deoarece domeniul meu de activitate – chimia lantanidelor și actinidelor – nu este foarte bine dezvoltat aici. Însă, am reușit să inițiez o colaborare esențială cu domnul dr. Fănică Cimpoeșu, CS1 în cadrul Institutului de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române, cercetător senior cu interese și experiență îndelungată în magnetismul molecular și chimia metalelor grele. Această colaborare îmi este extrem de benefică și îmi oferă ocazia să continui cu cercetări avansate în direcția proprietăților magnetice ale lantanidelor și, în viitor, posibil și ale actinidelor. Premiul I în competiția celor mai buni cercetători cu vârsta sub 35 ani mi-a oferit vizibilitate pe scena științifică din România și este un element important în CV-ul meu, facilitând obținerea de finanțări pentru proiecte viitoare. Premii de acest tip sunt esențiale pentru a demonstra că cercetarea mea este recunoscută și apreciată. Premiile aduc onoare și prestigiu. Cu cât țintești mai înalt din punct de vedere științific, cu atât este mai bine și pentru tine ca cercetător, evident și pentru instituția la care ești afiliat și pentru țară mai departe.

Cum ați reușit să aveți succes în propria comunitate științifică?

Am reușit să am succes în comunitatea științifică datorită unei combinații de factori esențiali. În primul rând, am avut norocul să fiu înconjurat de profesori și mentori care nu doar că m-au ghidat în cercetare, dar au devenit și prieteni apropiați. Această relație de mentorat și prietenie a fost crucială, deoarece m-a ajutat să mă simt confortabil și să dezvolt abilități de raționament și cercetare într-un mediu de susținere și încredere. De asemenea, am învățat să fac distincția între momentele de relaxare și cele profesionale. Profesorii mei au fost foarte riguroși cu mine în ceea ce privește standardele profesionale, insistând pe importanța unui comportament serios atunci când era necesar. Acest lucru m-a învățat să abordez cercetarea cu seriozitate și să mă angajez complet în fiecare task al muncii mele. Un alt aspect important, am fost învățat să pun tot efortul în scrierea și prezentarea lucrărilor științifice. Profesorii m-au învățat că fiecare raport, articol sau lucrare trebuie să reflecte cel mai bun efort al meu. Dacă lucrările mele nu erau la standardele așteptate, ei îmi ofereau feedback constructiv și mă îndemnau să le îmbunătățesc înainte de a le trimite mai departe. Această abordare m-a ajutat să îmi dezvolt abilități esențiale, precum scrierea științifică și capacitatea de a raționaliza în mod riguros rezultatele cercetărilor. În plus, am învățat să accept și să reflectez asupra criticilor constructive. Chiar și atunci când feedback-ul era dur, l-am văzut ca o oportunitate de învățare și îmbunătățire. Această mentalitate m-a ajutat să devin mai bun și să mă integrez mai bine în comunitatea științifică, transformând criticile într-o parte valoroasă a procesului meu de dezvoltare profesională. În concluzie, succesul meu în comunitatea științifică se datorează în principal sprijinului și mentoratului oferit de profesori care au fost atât mentori, cât și prieteni, precum și angajamentului meu de a aborda cercetarea cu seriozitate și profesionalism. Într-un mediu profesional, trebuie să depui tot efortul pentru a te asigura că tot ceea ce produci este cel mai bun rezultat posibil al muncii tale.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră să ai un impact în domeniul în care faceți cercetare?

Pentru mine, a avea un impact în domeniul cercetării înseamnă să contribui semnificativ la avansarea cunoștințelor și să fiu recunoscut pentru acest lucru. Este extrem de satisfăcător să văd că munca mea este citată de alți cercetători și că rezultatele mele influențează și inspiră noi studii. A avea impact înseamnă să primesc solicitări pentru colaborări, să fiu contactat pentru informații suplimentare și să contribui la proiecte internaționale, consolidând astfel relevanța și vizibilitatea muncii mele în comunitatea științifică globală.

Apropos, de citări, am citit că aveți 34 de articole științifice publicate în reviste de prestigiu din domeniul științelor naturale, precum Nature și Nature Communications și că sunteți citat de peste 1300 de ori în literatura de specialitate.

Da, și mă bucură foarte mult acest lucru.

Dacă ar fi să vorbim și despre dificultățile sau provocările pe care le ați întâmpinat de-a lungul anilor, în cariera dumneavoastră de cercetător, care au fost acestea?

Da, sunt. De la început, principala mea dificultate a fost cea financiară. Provin și dintr-o familie modestă. Am plecat de unul singur, când am plecat în Olanda. Bursa nu a fost chiar atât de mare. Dar și acolo m-au ajutat cumva domnii profesori și am reușit să stau pe linia de plutire. Cea mai mare dificultate pe care am întâmpinat-o a fost să fiu singur în țări străine și bariera de limbă, care a fost imensă la început. Simțeam că nu fac față. Este una să vorbești limba engleză cu prietenii și alta să o folosești într-un cadru științific, unde trebuie să te obișnuiești cu termeni de specialitate. Și activitatea de cercetare era atât de intensivă încât uneori dormeam doar 3 sau 4 ore pe noapte, gândindu-mă mereu la rezultate și la ce trebuia să fac. Aveam un singur țel: să îmi dezvolt cât mai mult CV-ul, fiind conștient că un CV solid mă poate duce departe într-o bună zi. Ceea ce s-a întâmplat, de altfel. Cea mai mare dificultate a fost că nu am avut timp pentru mine, dedicându-mă aproape exclusiv studiilor și activităților de cercetare. De fapt din 2011, de când am plecat din România și până la sfârșitul anului 2021 nu am plecat absolut niciodată în concediu. Nu îmi luam timp liber, chiar și atunci când eram forțat în acest sens. Mergeam acasă, dar mă conectam tot la serverul de calcul pentru a continua activitatea mea și a obține rezultate. Când concediul se termina, reveneam pentru a prezenta rezultatele și a continua munca. De exemplu, în Buffalo, în cei 5 ani petrecuți acolo nu am vizitat aproape nimic. Singura excursie a fost în New York City, unde am mers doar pentru a-mi reînnoi cartea de identitate și pașaportul. Doar așa am vizitat New York City, în rest nu am fost nicăieri, nu am vizitat niciun oraș, nici măcar în România nu am fost niciodată la mare, nu am fost niciodată la munte. De fapt până în 2011 nu am vizitat niciodată mai mult decât Bacău și Iași. Nu am avut prea mult timp pentru mine. Activitatea de cercetare de vârf necesită asumarea unor responsabilități și luarea unor decizii importante”. Impresionant ce mi-ai povestit și demn de toată lauda. Felicitări!

Cea mai mare satisfacție în munca dumneavoastră ce vă aduce?

Nu știu exact. Cea mai mare satisfacție în munca mea vine atunci când scriu un articol de la început până la sfârșit și îl public într-o revistă de prestigiu. Îmi place foarte mult să scriu și cred că, deși cercetarea este importantă în sine, a arăta lumii rezultatele muncii tale este esențial. Să comunici rezultatele într-un mod accesibil și clar este crucial. Mă simt extrem de entuziasmat și împlinit atunci când un articol pe care l-am redactat de la titlu până la concluzii este acceptat și publicat, fiind astfel recunoscută munca mea. Este o realizare personală care mă face să mă simt bine

Dacă ar fi s-o luați de la capăt, ați alege aceeași profesie și de ce?

Cel mai probabil, da! Încă din clasa a VII-a, când am început să studiez chimia, am știut că vreau să devin chimist. Am planificat deja atunci cum să urmez această cale, discutând cu mama despre cum să îmi dezvolt cariera în chimie. Deși îmi plăcea și matematica, precum și informatica, și am fost atras de aceste domenii, am realizat că îmbinarea lor cu chimia este ceea ce îmi doream cu adevărat. Chimia computațională, care combină chimia, matematica și informatica, este exact ceea ce fac acum și ceea ce îmi place cel mai mult. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege aceeași profesie, deoarece pasiunea mea pentru aceste domenii a fost constantă.

Cum credeți că am putea să-i atragem pe tineri să urmeze o carieră în cercetare?

Pentru a atrage tinerii către o carieră în cercetare, infrastructura joacă un rol esențial. Am observat că tinerii sunt foarte motivați de laboratoare moderne și bine echipate. Într-un cadru de cercetare avansat, ei sunt mai entuziasmați și mai dornici să se implice. De exemplu, aici la Iași, prin proiectul RECENT AIR, datorită eforturilor doamnei profesor Cecilia Arsene, beneficiem de laboratoare dotate la standarde internaționale care atrag mulți studenți. Aceste laboratoare nu doar că oferă un mediu de lucru excelent, dar și motivează tinerii să se angajeze în activități de cercetare, fie pentru lucrarea de licență, masterat sau teza de doctorat. Pe lângă infrastructură, este crucial să avem o strategie națională bine definită în domeniul cercetării. Țări precum China au implementat programe naționale care atrag tinerii cercetători din alte regiuni prin salarii competitive, infrastructură de vârf, condiții excelente de cercetare și, nu în ultimul rând, proceduri rapide și simplificate de angajare. Vă spun eu, niciun cercetător cu o activitate prolifică nu are timp să vină în România pentru a susține un test scris pentru ocuparea unui post. Angajările cercetătorilor de renume se fac pe baza unui CV și a unui interviu, care include de obicei o prelegere orală de aproximativ 45 de minute. Atât! În România, pentru a atrage tinerii cercetători și pentru a încuraja revenirea celor din diaspora, trebuie să ne concentrăm pe dezvoltarea infrastructurii. Oferirea de laboratoare bine echipate și resurse adecvate este esențială. În lipsa acestei infrastructuri, chiar și cele mai mari salarii nu vor fi suficiente pentru a atrage și reține talentele necesare în cercetare.

Care credeți că au fost realizările sau motivele pentru care ați fost nominalizat și ulterior ați câștigat competiția „Tineri cercetători în știință și inginerie”?

Cred că principalul factor care a contribuit la realizările mele este activitatea mea de cercetare, concretizată în 34 de articole publicate în reviste de top, cum ar fi Nature, Nature Communications, Chemical Science și Journal of the American Chemical Society. Aceste reviste sunt recunoscute internațional ca fiind printre cele mai prestigioase în domeniul științelor naturale. În plus, articolele mele sunt citate în jurnale de prestigiu, ceea ce reflectă impactul lor. Am avut ocazia să particip la workshop-uri internaționale, în Olanda, Germania, Italia, Spania și SUA, inclusiv la unele extrem de selective, unde acceptarea a necesitat recomandări și un nivel înalt de competență. Esențiale au fost și proiectele de cercetare postdoctorală pe care le-am câștigat. În 2019, cu dorința de a reveni în România, am câștigat un proiect de cercetare postdoctorală într-o competiție desfășurată de UEFISCDI. Acest proiect presupunea cercetarea fundamentală a elementului actiniu, utilizat în prezent în radioterapia imunologică pentru tratamentul cancerului. Am obținut cel mai mare punctaj din țară pentru acest proiect, în jur de 98 de puncte, dar din păcate nu am reușit să îl implementez la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, din cauza pandemiei COVID-19, care a întrerupt toate legăturile între Europa și SUA. În 2022 am câștigat cel mai prestigios proiect de cercetare postdoctorală. Este vorba de bursa Marie Skłodowska-Curie BIENVENÜE COFUND, cu un proiect privind designul și implementarea unor noi strategii teoretice de investigare a magneților unimoleculari la Universitatea din Rennes, Franța. Acesta este cel mai prestigios proiect pe care îl poți câștiga tu ca cercetător tânăr în Europa. Este cea mai dificilă competiție, dar rezultatul este extrem de satisfăcător: ești bine remunerat, respectat și faci parte dintr-o rețea europeană de top, formată din cei mai buni cercetători. Aceasta îți deschide noi orizonturi. Ca fellow al bursei „Marie Skłodowska-Curie”, am avut oportunități extinse și cred că această bursă a avut un impact semnificativ în obținerea premiului I în competiția celor mai buni cercetători. Nu mulți obțin acest premiu. Sunt foarte puțini cei care îl obțin și sunt mulți care îl obțin din a doua sau a treia încercare. Eu l-am obținut din prima încercare. Și atunci a fost cumva... nu știu cum să spun, mă întorceam cu soția în 2021, aproape de Crăciun, din SUA și am stat în carantină în satul natal al soției mele, Brehuiești, comuna Vlădeni, județul Botoșani. Nu aveam internet de mare viteză prin cablu și nici semnal 4G la rețeaua mobilă. Am scris acel proiect de finanțare utilizând rețeaua 3G. Așezam telefonul la geam, unde prindeam semnal 3G, și dezvoltam proiectul de finanțare.

Care e visul dumneavoastră sau următorul pas, ce vă doriți?

Îmi doresc, la o vârstă înaintată, să am suficiente realizări pentru a putea aspira la premiul Nobel. Deși este posibil să nu ating niciodată acest obiectiv, nu-mi pasă; rămâne visul meu, legenda mea personală, așa cum ar spune alchimistul lui Paulo Coelho. Acum, având un contract permanent de muncă, pot să mă concentrez mai mult pe activitatea de cercetare. În prezent, activitatea didactică îmi ocupă mult timp, dar, având o situație stabilă și fiind trecut de perioada de tranziție ca cercetător postdoctoral, pot să mă focalizez ceva mai bine pe cercetare. Obținerea unei poziții permanente este dificilă, deoarece astfel de poziții sunt puține. Acest lucru nu este specific doar României, ci este valabil la nivel global, inclusiv în SUA, Olanda și Germania. Acum că am o poziție stabilă, pot să mă concentrez mai mult pe atragerea de fonduri și pe dezvoltarea activității de cercetare. Chiar acum câteva săptămâni mi-a fost acceptat primul meu proiect de cercetare, intitulat FLUMAG. Este un proiect de colaborare România-Franța și se axează pe mobilitate. În cadrul acestuia, voi dezvolta prima mea cercetare din poziția de asistent universitar, vizând luminiscența lantanidelor, împreună cu o echipă de la Universitatea din Rennes, Franța. Mă concentrez în prezent și pe obținerea de finanțare pentru proiecte mai ample. Îmi doresc să aplic pentru o bursă ERC – European Research Council, care oferă sume substanțiale pentru cercetarea de vârf. Voi încerca să redactez proiecte pentru atragerea de fonduri prin mecanisme ERC sau, dacă nu, prin alte surse disponibile în România. Sper ca, la o vârstă înaintată, să am rezultate care să mă plaseze printre cei care pot aspira la premiul Nobel.

Ce sfaturi aveți pentru tinerii care își doresc să înceapă o carieră în cercetare, indiferent de domeniu?

Să aibă răbdare, foarte multă răbdare. Succesul nu se obține de pe o zi pe alta; el este rezultatul unor investiții pe termen lung, de obicei 5-10 ani. Răbdarea este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o ai la început, la fel și seriozitatea. Trebuie să fii mereu serios în toate activitățile pe care le desfășori. Le urez tuturor la început de drum să dea dovadă de răbdare și seriozitate. De asemenea, să nu renunțe niciodată la cea ce-și doresc cu adevărat, în special atunci când este vorba despre o pasiune. Obstacole vor apărea mereu, zi de zi, și este important să nu cedezi în fața lor. Cel mai bine este să înveți din aceste obstacole. Uneori vei pierde mult, alteori nu vei pierde nimic. În orice caz, este esențial să înveți din ele, să ai răbdare și să continui să înaintezi”.

Îți mulțumesc pentru timpul acordat și pentru tot ce ai împărtășit cu noi. Te felicit încă odată pentru omul care ești și pentru ce ai realizat până acum” Îți doresc energie, spor și reușite în tot ce-ți propui!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp