Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„Peste 100 de ani, când oamenii se vor uita înapoi la această perioadă, vor spune că a fost epoca descoperirilor remarcabile”. Interviu cu Albert Lin, explorator National Geographic

Albert Lin

Considerat o versiune modernă a lui Indiana Jones, Albert Lin, inginer și om de știință, a devenit cunoscut pentru faptul că folosește tehnologii avansate ca să exploreze situri arheologice și orașe pierdute. În 2008 a plecat în căutarea mormântului lui Genghis Khan, iar expedițiile sale în întreaga lume au continuat în ciuda faptul că în 2016 și-a pierdut piciorul drept. După seria documentară Orașe pierdute din 2019, produsă de National Geographic, Lin revine cu un al doilea sezon: „Orașe pierdute și redescoperite, cu Albertin Lin”.

În România, primele 3 episoade vor fi difuzate începând cu 3 decembrie, în fiecare duminică de la 21:00 pe National Geographic.

În acest context, Albert Lin a vorbit într-un interviu pentru Republica despre motivația de a continua această serie, despre cele mai dificile momente din timpul expedițiilor, despre rolul tehnologiei în descoperirile pe care le face, dar mai ales despre scopul demersului său: înțelegerea esenței umanității și descoperirea lecților din trecut care să ne ajute să ne imaginăm viitorul.

Ce v-a motivat să realizați un nou sezon Orașe pierdute, redenumit Orașe pierdute și redescoperite, cu Albertin Lin?

Acesta este rezultatul unei călătorii de o viață. Mi-am început cariera în 2008, când eram inginer și încercam să lansez prima mea expediție în Mongolia, în căutarea mormântului lui Genghis Khan folosind sateliți, drone și radare. Atunci trăiam într-o mașină, încercam să strâng bani pentru aceste expediții și făceam tot posibilul pentru a-mi îndeplini un vis. Și de fiecare dată când am pornit într-o expediție, am făcut descoperiri care ne spun ceva despre cine suntem ca oameni. Este mult mai mult decât o aventură. Este o căutare și o încercare de a înțelege mai mult despre mine și mai mult despre noi toți. Pentru că fiecare dintre aceste orașe pierdute au fost experimente ale umanității, au fost realități care apoi au dispărut în junglă sau în deșerturi, iar apoi au fost acoperite de timp. Cu tehnologia pe care o avem acum putem vedea ce se află sub arbori, sub nisipuri, sub apă.

Iar poveștile pe care le găsim ascunse acolo nu sunt doar povești străvechi. Atunci când ții în mână o bucată de ceramică, simți amprenta degetului persoanei care a făcut-o acum 1.000 de ani, ești transportat în timp. Poți vedea și simți experimentul umanității care a venit și a dispărut. Iar asta îți spune mai mult despre cine ești astăzi. Pentru că noi acum suntem pe o pagină a acestei mari cărți, dar cartea are multe pagini în spate. Și ne dăm seama că nu suntem doar aici, ci suntem și tot ceea ce vine din spate. De fiecare dată când facem o descoperire, înțeleg de ce exist așa cum exist astăzi, indiferent de unde vin.

La ce să ne așteptăm în acest al doilea sezon?

Acest sezon este rezultatul tuturor expedițiilor anterioare și este, poate, cea mai ambițioasă serie de până acum. Intrăm în deșerturile din Sudan, unde găsim capitale antice ale regatelor pierdute, intrăm în pădurea tropicală a Perului, unde găsim mumii ascunse pe stânci, ne aventurăm în junglă, în Chiapas, Mexic, unde cred că am descoperit unul dintre orașele de origine ale civilizației Maya. Apoi în Scoția urmărind povestea războinicilor pictați care i-au înfrânt pe romani. De asemenea, în deșerturile Omanului, căutând începuturile Epocii Bronzului, dar și în Israel. Toate aceste povești s-ar putea să pară că sunt povești individuale. Și sunt, dar în același timp fac parte din umanitate. Dacă le pui laolaltă, ele spun ceva despre cine suntem.

Mai mult, cred că ceea ce vor realiza telespectatorii e că trăim într-o epocă de descoperire remarcabilă. Cred că peste 100 de ani, când oamenii se vor uita înapoi la această perioadă, vor spune că a fost epoca descoperirilor. Instrumentele pe care le avem fac din acest moment un timp în care să descoperi piramide, temple, orașe. Și se întâmplă chiar acum, trebuie doar să mergi către ele.

V-am văzut folosind multă tehnologie în expedițiile pe care le faceți și care vă ajută foarte mult. În această situație putem spune că tehnologia este bună, nu-i așa, pentru că tot există această dezbatere în prezent?

Tehnologia nu este bună sau rea. Este despre modul în care o folosim. Instrumentele pe care eu le utilizez, de exemplu LiDAR, au fost inventate în alte scopuri. Eu folosesc LiDAR și o dronă care zboară peste junglă și astfel pot vedea printre copaci, pot vedea ce se află pe sol. Eu văd explorarea ca pe o căutare în care descoperi mai multă cunoaștere, ceea ce ne ajută să luăm decizii și să imaginăm viitorul.

Tehnologia a fost întotdeauna în centrul explorării, fie că este vorba de inventarea unui microscop sau a unui telescop ori a unei navete spațiale. Iar acum simt că acest nou set de instrumente pe care le avem deblochează o nouă eră a descoperirilor. Depinde de noi să ne asigurăm că avem intențiile potrivite în privința modului în care le folosim. Acesta este cel mai important lucru.

Care au fost cele mai neașteptate sau dificile momente din expedițiile pentru noul sezon?

Fiecare dintre expediții este o descoperire reală, dar nu știm dacă vom găsi ceea ce căutăm. Este o adevărată aventură. Ai un plan, dar nu știi ce va veni. Sau ai un plan până când planul merge prost. Au fost momente în care, de exemplu, am fost atacați cu gaze lacrimogene și bombe cu lumină și a trebuit să plecăm din capitala Sudanului, în deșert, și să ne deplasăm pe Nil ca să căutăm capitala antică a acestor oameni care au construit piramide cu mii de ani înainte. Iar pe măsură ce coboram, ne-am dat seama că oriunde mergem, eram înconjurați de una dintre cele mai veninoase specii de scorpioni, `Death Stalkers`. Dar trebuia să continuăm, să încercăm să rămânem în siguranță și să continuăm pentru că dincolo de acest pericol se poate afla o descoperire care ar putea schimba tot ce știm despre umanitate.

A mai fost un moment în care mă cățăram pe o stâncă în căutarea a ceea ce credeam că era vechiul turn de observație al canaanitilor, în Israel. Plouase în ziua anterioară, iar bolovanul s-a desprins. Am sărit în ultimul moment și mă așteptam ca bolovanul să mă strivească. M-am ridicat, m-am uitat să văd dacă sângerez și când am încercat să stau în picioare mi-am dat seama că piciorul, proteza pe care o port, fusese complet zdrobită. Noroc că aveam o proteză de rezervă. Sunt locuri și momente periculoase care pot schimba totul. Dar dincolo de acestea, știi că se poate afla o descoperire care ne-ar putea învăța pe toți mai multe despre cine suntem. Și nu este aceasta căutarea vieții noastre? Să știm cine suntem, ce este umanitatea? Pentru mine fiecare dintre aceste expediții nu este doar un show TV. Este o călătorie în descoperirea esenței umanității.

Cât au durat expedițiile pentru realizarea celui de-al doilea sezon Orașe pierdute și redescoperite, cu Albert Lin?

Fiecare expediție durează mult timp. Petrecem multe luni și, până la urmă, e vorba de ani de cercetare pentru că lucrăm cu arheologi care și-au dedicat viața unui subiect, și care sunt partenerii noștri. Dedicăm mult timp încercând să găsim locurile unde am putea face anumite descoperiri și abia apoi ajungem pe teren cu toate instrumentele noastre, fără să știm dacă vom face sau nu descoperirea.

Apoi, pot apărea situații la care nu te aștepți. De exemplu, în Peru, am pierdut toate bărcile pe Amazon, toate camerele, toată tehnologia noastră a dispărut într-un canion adânc și îngust, foarte izolat. A trebuit să oprim totul pentru că doi bărbați au fost aproape de înec. Ne-am întors câteva luni mai târziu, când debitul apei a mai scăzut.

Nu știm ce va duce fiecare expediție, dar știm că există potențial. Așa că asta ne ține în mișcare. Acest sezon a durat peste trei ani pentru dezvoltare și filmare. Dar adevărul e că fiecare episod reprezintă mii de ani de adunați într-un singur moment.

Crezi că un astfel de program contribuie la trezirea interesului publicului larg pentru istorie, arheologie și explorare?

Este o combinație a viitorului și trecutului. Pentru că folosim aceste instrumente cu adevărat avansate – LiDAR, învățare avansată, inteligența artificială și tot felul de lucruri. Și descoperim aceste amprente ale trecutului nostru și totul se întâmplă chiar acum, în prezent. Obiectivul este să îmbinăm toate aceste lucruri și ne dăm seama că nu suntem izolați în acest moment din timp. Suntem pe un lung continuu în ambele direcții. Facem parte dintr-o poveste mare care a venit mult înaintea noastră și putem simți esența acelei povești prin aceste aventuri, iar asta ne poate ajuta să ne imaginăm unde mergem în viitor. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult