Cele două duminici, cea a Orbului și cea a Samarinencei

Foto: Inquam Photos / Alex Nicodim 

Cele două duminici sunt zile cu implicații profunde în istoria și prezentul României. Sunt două date cu semnificații capitale extrase nu din cronologia propriu-zisă, ci din modul în care ele au fixat, sau pot fixa intervenția Providenței în viața noastră. Sublimate la nivelul învățăturii lui Isus Cristos, aceste duminici sunt importante prin sentențiozitatea lor omiletică în destinul creștin al omenirii, dar mai ales în destinul colectiv al românilor.

Duminica Orbului din 20 mai 1990 reprezintă primul sufragiu al românilor de după 1989, cel care a consacrat victoria lui Ion Iliescu și a FSN în alegeri, o victorie rezultată din manipularea grosolană și tipic bolșevică a conștiinței colective a unui popor care până atunci s-a dovedit curajos, eroic și martiric în Revoluția din 1989. A fost o lume orbită de propaganda neocomunistă, o propagandă care a scos România din admirația unanimă a lumii ca urmare a mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a reprimării Pieței Universității. Cu mintea românului de pe urmă, opinia publică, în majoritatea ei, și-a dat seama de manipularea la care a fost supusă și etalează în mod ipocrit opinia că varianta cea mai bună pentru România nu a fost nemântuitul comunist Ion Iliescu, ci opozantul acestuia, Ion Rațiu, candidatul PNȚ-cd care, conform opiniilor și regretelor târzii ale multora, a fost „cel mai bun președinte pe care România nu l-a avut niciodată”. Însă fățărnicia cea mai mare pe care o întâlnim astăzi este cea a unor oameni politici, intelectuali, jurnaliști și oameni simpli care susțin că l-au votat pe Ion Rațiu, care în mod real n-a obținut decât 4,29% din voturi, spre deosebire de Ion Iliescu, 85,7%, sau Radu Câmpeanu, 10,64%. Dacă însumăm astfel de opinii am ajunge la un rezultat favorabil lui Ion Rațiu care astfel ar fi devenit președinte al României.

Duminica din 18 mai 2025, turul la doilea al alegerilor prezidențiale, poate semnifica o altă față a poporului român. Această dată este Duminica Evangheliei Samarinencei care, în esență, reprezintă o adevărată revoluție spirituală și marchează victoria unei „lumi a Duhului și a Adevărului”, iar în cazul de față ea ar fi victoria asupra farsorului și trădătorului G. Simion în alegerile prezidențiale. Este distonantă cu această lume a Duhului și Adevărului zicerea atât de agramată a filozofului de mucava, C. Georgescu, cea de „trezire în conștiință” a românilor, o formulă afină probabil, zicem noi, cu trezirea în inimă, în cuget, în trup, în mâini și picioare, sau în cap.

Duminica din 18 mai 2025 marchează întâlnirea dintre Isus Cristos și femeia samarineancă (originară dintr-un ținut deviant de la învățăturile credinței) la fântâna din Sihar, întâlnire prin care se produce convertirea acestei femei la învățăturile lui Cristos, la „apa pe care o dă Isus, apă ce curge spre viața veșnică”. Este momentul în care creștinismul depășește limitele unui ținut precum Samaria care, prin femeia respectivă, a fost convertit în Duh și Adevăr și astfel se escaladează îngustimea legământului vechi și „cel al naționalismului”. Este vorba despre o lume a unanimității creștine, cea a Duhului și a Adevărului, aspect ce poate orienta și lumea românească care votează la 18 mai pe calea lui Isus Cristos și nu pe calea sectarismului eretic, antipatriotic și trădător de neam și țară a lui George Simion, sau a „revelatului”, în esență anticreștin, dar mai ales antiromân, care este fantasmagoricul C. Georgescu, un profet mincinos și jalnic. Poporul român ar trebui să se adape din apa „vieții veșnice, apă care nu ne va înseta în veac”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp