Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cele mai rasiste ironii pe care le-am primit la muncă au venit de la un francez de origine magrebiană, un cetățean de culoare

colegi - Foto Zero Creatives / ImageSource / Profimedia)

Foto: Zero Creatives / ImageSource / Profimedia

Cu mai mulți ani în urmă, în cadrul multinaționalei la care lucrăm s-a luat decizia de a se mai angaja un român la sediul regional din Elveția pentru a putea gestiona mai bine activitatea din România. În cadrul organigramei, în prima fază a apărut în cadrul unui serviciu tehnic coordonat de la centru. În curând aveam să-l cunosc inevitabil, pentru că motivul angajării lui fusese cunoașterea limbii române. 

Eram apropiați de vârstă și am discutat cât se poate de deschis. Emigrase din România imediat după '89, a făcut tot felul de munci, șofer de TIR, tâmplar, muncitor într-o fabrică de ceasuri. Asta era prima lui poziție la un birou. Nu apucase să facă o facultate în țară, pentru că emigrase la 19 ani. Era un tip inteligent care prindea repede și ca urmare stăpânea bine engleza, franceza și germana. Devenise între timp cetățean elvețian. Primul lucru care m-a frapat a fost că atunci când se referea la români și la România spunea :„voi” și „la voi”, iar despre elvețieni spunea „noi”. Rupsese orice legătură cu țara încă de la plecare, cu toate că încă mai avea părinții în București. Avea numai prieteni elvețieni.

În casă la el se vorbea germană, iar fetele vorbeau franceză la grădiniță cu toate că era căsătorit cu o româncă. Făcuse toate eforturile să se rupă definitiv de țara de origine. Printr-o întâmplare, faptul că provenea din România a constituit un avantaj în a ocupa postul din structura regională. Pe el însă îl deranja să vorbească iarăși românește, era evident. Evita pe cât posibil să se ocupe de treburile din România și se oferea voluntar pentru orice altă țară. Dar cea mai grea lovitură a primit-o în momentul în care s-a refăcut organigrama, iar el împreună cu o colegă elvețiancă au fost alocați biroului din București, adică mie. A protestat, a refuzat, a invocat motive, însă în final a trebuit să accepte. 

Conduceam o mică echipă multinațională. Eram de mai mulți ani în firmă și din cauza asta cunoșteam mentalitatea față de români, o discriminare brutală. Eu nu m-am bucurat, pentru că era o misiune extrem de dificilă. Am încercat să mă apropii de el, să-i dau importantă, să-l fac să se simtă bine, să-i prezint avantajele. Am schimbat foia, am devenit mai rigid, mai regulamentar, inflexibil. Nimic nu a dat roade. Tot timpul am simțit o aversiune din partea lui provenită dintr-o frustrare, el făcuse sacrificii imense să ajungă în occident și iată cum, printr-o conjunctură, a ajuns să lucreze iarăși pentru România cu un șef român. Probabil că pentru el era un coșmar. Nu mai puțin pentru mine. M-am trezit dintr-o dată cu o grămadă de reclamații, intrigi, decizii luate peste capul meu, bisericuțe. Din păcate pentru el afacerile firmei în România mergeau foarte bine, cifrele erau de partea mea, iar asta contează cel mai mult într-o structură de business. Pot să spun acum că a fost cel mai dificil subaltern pe care l-am avut vreodată. Relația asta tensionată a luat sfârșit după aproape doi ani de zile, moment în care s-a hotărât desființarea sucursalei din Elveția, din cauza reorganizării societății.

Tot în urmă cu vreo patru ani, atunci când în SUA erau la modă discuțiile despre emigranți, am rămas surprins să văd la televizor o femeie de culoare foarte revoltată împotriva celor care vor să vină în țara ei.

Cele mai rasiste ironii pe care le-am primit în cadrul firmei au venit de la un francez de origine magrebiană, un cetățean de culoare, lucru care m-a lăsat fără cuvinte.

Rasismul, naționalismul, misoginismul și în general orice formă de discriminare sunt ideologii pe care se cațără caracterele slabe, mediocre, viclene, în dorința de a parveni mai ușor prin eliminarea potențialei concurențe. Chemarea la lupta împotriva unor minorități, sub orice motivație, este jalnică și patetică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, asta cu magrebianul "francez" am cunoscut-o si eu, pe propria mea piele. Lucram cu un mare grup international iar tipul considera ca "romanii nu au voie sa primeasca acelasi salariu ca si francezii" Cand i-am spus, naiv, "Dar tu esti emigrant!" tipul a raspuns ca nu: tatal lui a venit in Franta "cu istoria" ... N-am inteles ce vorbea dar am plecat ca sa nu-l bat (intre timp ma insultase de cateva ori). Un francez (adevarat) m-a luat sa bem o bere si mi-a explicat ca prin anii '60 guvernul socialist dadea cetatenie franceza tuturor magrebienilor din fostele lor colonii imediat ce ajungeau in Franta si atunci a venit si el individul cu familia lui in Franta (deci nici macar nu se nascuse acolo!!!)

    Ca parte interesanta mi-a confirmat ca impulsul meu de a-l "corecta" fizic este cel corect: este in cultura lor arabilor magrebieni sa fie "convinsi" astfel, si asta este valabil chiar si la persoane inteligente si cu educatie superioara cum era individul respectiv. N-am prea crezut, si bineinteles, nu am recurs la violenta dar am facut o plangere oficiala catre seful lui (un filipinez, un om absolut deosebit!). Nu stiu ce discutii au fost, fapt este ca individul s-a suparat pe mine, evita sa-mi vorbeasca si dupa circa o saptamana a fost mutat in alt proiect al grupului respectiv.
    • Like 3
  • Ster Rnc Ster Rnc check icon
    Si eu am avut sef un arabete', naturalizat francez... Regasesc stilul descris mai sus: pe fata era "lapte si miere", pe la spate insa cauta orice chichita si baga fitile, doar-doar sa-ti demonstreze ca nu esti atit de bun, nefiind Francez ca el, deci: fara prime si prostii... si ne reamintea tot timpul ca el nu are nici o problema cu vizele, avind pasaport 'frantuzesc'... sa nu cumva sa uitam de unde vine El si cu cine discutam... P.S.: Acum lucrez intr-o alta firma, iar noii sefi se prosterneaza in fata BLM-ului... Nu glumesc! Au angajat doua negrese sa cerceteze ele - in romaneste "sa frece menta pe banii firmei" - daca diversitatea in firma e suficient de... 'diversa' - nah ca m-am repetat, dar nu-mi vine in minte un alt grad de comparatie - si, daca nu e, sa vina ele cu un program/proiect si firma il bugeteaza instant... A'nnebunit lupu'... La ultima teleconferinta cele doua angajate de culoare au inceput sa ne reaminteasca lupta lor din frageda sclavie si pina acum - pe acelasi ton cu cel de la demonstratiile BLM, n-a spus unu' miau, ca-l virau in secunda doi, ca cica esti rasist... - , desi noi, romanasii, n-avem nici o vina ca americanii/englezii/francezii/olandezii/portughezii/etc... si-au luat sclavi din Africa... Daca o vor tine in stilul asta, America va sfirsi prin a deveni Noul Vis Black-American... iar albii vor deveni o minoritate pe cale de disparitie... sa vedem daca WLM va deveni noul slogan (sau nu)...
    • Like 0
  • Negrii din Franta se aseamana cu cocalarii autohtoni. Putina cultura si multe impresii.
    • Like 3
    • @ Silviu Pop Sese
      ba chiar cu "negrii" de la noi..! singura diferenta este ca ai lor nu-si dau dedicatii... fara numar! :)))
      • Like 1
  • AlexisZ check icon
    Am lucrat in Romania doar in firme sau pe proiecte francofone. N'am par pe cap cati maghrebieni jegosi, analfabeti, rasisti si islamisti am vazut pe'aici. Pleaca de la coada camilei dintr'o saracie crunta, iar dupa ce'au driblat printre ajutoare sociale, parnaie si munci de jos prin Franta sau Belgia unde obtin o carte de rezident, vin p'aici rupti in cur da' cu niste aere pe ei de zici ca's printi din emirate. Prostii de romani inghit toate gogosile lor la angajare, iar dup'aia descopera cu ce lepre au de'a face, ultimii la munca primii la libere, vacante, w'enduri, concedii, tin si Paste, si Craciun si Ramadan, numai chiul sa fie. Se dau francezi nativi dar abia aliniaza verbal sau in scris 3 cuvinte corect, briantina pe par e singurul articol de igiena pe care'l simti la ei. HR 'ii se inghesuie sa le dea salarii si avantaje mai mari ca ale romanilor evident, o porcarie care numai la noi o poti vedea, crezand ca l'au angajat pe Allah in persoana. Dupa scurt timp baetii incep sa'ti scoata tot tacamul, Romania e tara de rahat si saraca, toti romanii sunt tigani prosti, romancele curve (si cele care le cedeaza si celelalte, laolalta) , firma'i naspa, prea mult de munca, salariile prea mici, viata prea scumpa. Ai nostrii mai moi si'nvatati sa'nghita tot de la toti tac chitic de frica sa nu fie luati ei de rasisti. Deci e pe invers, cam cum e acum in Africa de Sud, cu negrii care le'ontorc albilor. Cand i'am spus unuia ca daca nu'i place e liber sa se care la el acasa, a urlat la directie ca's rasist. Aia s'au pus la mintea lui si'au inceput sa'mi scoata tot discursul de politically corectness si ca ma dau afara. Cand am gasit in sfarsit 2-3 colegi mai cu sange'n instalatie si'am zis ca ne vedem in justitie s'au calmat. Le'a trebuit un an doi pana sa se lamureasca cu cine au de'a face si sa evite acest bazin de recrutare. Basca unii dintre ei filati de SRI pt ca erau dubiosi rau. Si sa nu mai spun cum se tratau intre ei, marocanii cu tunisienii sau algerienii, un fel de rasism intracomunitar.
    • Like 8
    • @ AlexisZ
      Parerist check icon
      Ce spui tu aici e o situatie putin diferita. Managementul francofon se rezuma de multe ori la o zicala simpla: "F...e-i pe subcontractori". Eu am invatat asta din ambele pozitii.
      Aia ajunsi prin Romania (si nu numai) sunt alesi pe spranceana si primesc training sa fie niste jegosi. Eu am doi amici ROMANI trimisi de francezi in Romania, care mi-au marturisit ca le este jena sa aplice ce au invatat pe la training si se simt prost in pielea lor facandu-si "misiunea".
      Stii cum se fac afacerile cu francezi (indiferent de origine)? Ii cumperi cu cat merita si ii vinzi cu cat urla ei ca ar merita....
      • Like 1
    • @ Parerist
      AlexisZ check icon
      ok dar subiectul era altul...
      • Like 3
    • @ AlexisZ
      Nu cred ca de vina este culoarea pielii. Este un cocktail de incultura, proasta educatie, frustrare fata de pielea alba, ciocnirea intre culturi. management prost care lasa rasismul la voia intamplarii.Eu lucrez de multi ani intr-o companie cu peste 40 de diferite nationalitati, iar prima regula este sanctionarea sau excluderea celui care aduce probleme rasiale sau culturale de orice fel. Pe locul doi vine, automat, si profitul/rezultatul. Iar noi tacem din gura din 3 motive: frica de a ne intoarce in "ticaloasa" romanie, complexul de inferioritate si insuficiente cunostinte in drepturile angajatului/angajatorului.
      • Like 0
  • Parerist check icon
    Eu sunt capsunar cu vechime, si cei mai inversunati impotriva imigrantilor sunt alti capsunari. Chiar si cei proaspeti, sau mai bine zis, mai ales cei proaspeti, multi dintre ei nefiind inca capabili sa faca diferenta dintre imigranti si bastinasi in locul unde au aterizat. Insa au parerile formate dinainte sa puna piciorul in tara de adoptie.
    Cred ca atitudinea asta ii ajuta cumva sa compenseze un complex de inferioritate, se simt mai bine inventand o categorie sociala "inferioara" carora el le este superior.
    • Like 4
    • @ Parerist
      cand se facea armata obligatorie erau doua cicluri.. 1 si 2.
      ciclul 2 erau cu o juma de an mai tavaliti decat cei din ciclul 1 care erau abia aterizati... in doua zile le disparea orice parere formata si orice basina din cap! :)))
      • Like 1
    • @ Iulian Dita
      AlexisZ check icon
      Da' la àia de la TR le ramanea ceva pareri in cap si bàsini, ca ierea mai putin tàvàliti :-)
      • Like 0
  • Asa e.
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult