Foto: Profimedia Images
- Bună seara, domnule președinte!
Întorc capul să văd cui i se adresează salutul și cu surprindere constat aceeași mișcare la încă vreo 7 bărbați. Sunt toți președinți.
Avem 4 partide în parlament din județul nostru, dar toți cei 7 sunt președinți în diferite partide, comitete și comiții. Nu ex, nu foști, nu cutumiari. Ci pe bune, toți sunt președinții unor diferite organizații mai mult sau mai puțin mâncătoare de bani.
Îmi aduc aminte de filmul „Avionul condamnaților” în care toți cei din avion aveau un păcat la activ. La fel și aici. Doar că aici nu ești claustrat pentru acel păcat. Ești premiat. Parlamentari, consilieri parlamentari, secretari de stat, simpli secretari sau chiar simple secretare. Toți cu biletele în mâini, în hârtii multicolore, imprimate doar pe o parte - nu s-au zgârcit nici la hârtie, nici la tuș. Cred că sunt singurul care și-a cumpărat bilet pe bune, adică cu banii lui, nu cu banii statului. Tarom nu vine în urbea noastră mică decât pe banii statului. Bine, nici celelalte companii nu vin pe banii lor sau ai pasagerilor, ci pe banii primăriei, dar asta e o altă poveste. La urma urmei, cine ar vrea să vină în orașul nostru de provincie ca să-și facă poze cu primăria și să mănânce plăcinte și cucuruz? Decât dacă e plătit de stat sau de primărie.
Toți acești președinți nu veneau din Capitală cu alte realizări decât cu propriile solde. Și cu prăjituri. Toți aveau prăjituri, iar primul pe care l-am zărit chiar m-a păcălit - „pentru soția” îmi zice el - apoi îmi dau seama că toți aveau prăjituri, probabil primite de la vreo sindrofie.
Se îmbie unii pe alții să guste din delicioasele suveniruri din Capitală și văd o fraternitate care aproape îmi dă lacrimi. Toți acești președinți, care se dedulcesc spre bunăstarea noastră. Sunt ca niște frați, vitregi poate, care chipurile nu se plac, dar care mănâncă prăjiturile primite de la același tătic pentru ca au fost cuminți - împreună mănâncă.
Textul asta îl scriu chiar în avion, iar senzația de intrus sporește sentimentul ciudat că ești „în aer”. Avionul se balansează de o parte și de alta. De o parte, luminează senin apusul - se vede optimist pâcla oranj înghițind malurile orizontului. De cealaltă parte, România - în beznă, cu foarte puține luminițe care încep să pâlpâie. Printre cele două Românii, zboară avionul președinților.
Începe coborârea, îmi pun centura și aștept să mă întorc cu picioarele pe pământ.
M-am simțit onorat să călătoresc în această companie și cu această companie. Am primit și apă plată gratis. Zborul a fost plăcut, destins. Știa și echipajul ce călători importanți duce. Am ajuns cu bine la destinație iar seara caldă din Ardeal părea să ne întâmpine cu bucurie:
- Noapte bună, domnilor președinți. România are grijă de voi. De noi, avem grijă singuri.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O precizare: apa era inclusă în prețul biletului, nu era gratis. :)