Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Chestie de percepție

Carmen Dan și Teodor Meleșcanu

Carmen Pulan Gazam și Străvechea Cutră Alb în Cap de câte voturi a mâncat au părăsit Internele și Externele cu curul sus, ca victime politice care și-au făcut decât datoria, cum ar veni.

Cică au percepție publică negativă, zis-au într-un glas Dăncilă și Tăriceanu. Adicătelea, n-au nicio problemă de competență, legalitate și nemernicie în funcție, da dacă prostimea care votează nu precepe asta, ce să-i faci?... 

Că așa guvernează percitorii guvernului PSD-ALDE, după percepție, nu după fapte și legi.

Și cu răspunderea penală pentru reprimarea votanților din 10 august și 26 mai cum rămâne? Păi, vinovați sunt cei bătuți în Piața Victoriei și ținuți pe străzi în Europa – că e ș-asta o chestie de percepție.

P.S.

Prin anii `90, pe când dl Meleșcanu era la PSD (PDSR), așteptam împreună pe hol la Antena 1 să fim introduși pe platou în emisiunea lui Marius Tucă. Distinsul sugea în stil Castro dintr-o havană și își făcea încălzirea cugetând politic cu glas scăzut către subsemnatul.

Când ne-a făcut fata semn să intrăm, a stins trabucul fumat până la jumătate, l-a pus pe policioara jupuită de deasupra caloriferului și i-a zis fetii să aibă grijă de el, că-l recuperează când ieșim. Pe urmă, s-a întors zâmbind înțelept-unsuros către mine și a precizat: „Sunt social-democrat, ce mama mă-sii!”

Pe-asta cum o percepeți?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult