Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Chirashi Zushi – Sushi răvășit (sau Sushi în bol) și un obicei apărut în Japonia cu mult înainte de introducerea vaccinurilor

Hina Matsuri, Japonia

Foto: Guliver/ Getty Images

Chirashi Zushi e membrul cel mai dezordonat și mai liber al familiei Sushi și i-am putea spune fără să greșim „sushi de casă”. Chirashi ar însemna împrăștiat, răvășit și dacă aș fi și eu la fel de dezordonat și de liber, l-aș traduce și adapta pentru voi prin Răvăsushi. Din păcat, nu sunt decât dezordonat. Nu-i greu de făcut, dar are multe ingrediente care iau timp. Merită? Cu siguranță. Deși este una dintre mâncărurile specifice de Hina Matsuri, Ziua Păpușilor, sau Ziua Fetițelor (nu al celor dulci și poluate ca-n București, al fetițelor fetițelor) sărbătorită pe 3 martie, poate fi mâncat fără probleme și-n restul anului.

Înainte de a împărtăși cu voi rețeta, voi spune câteva cuvinte despre Hina Matsuri. Obiceiul datează din perioada Heian (794- 1185) pe când medicina era cam jumătate medicină pe bune și jumătate credințe religioase, spre deosebire de zilele noastre când e cam o treime medicină pe bune, o treime credințe religioase și o treime antivacciniști și păreriști de pe internet.

În acele vremuri, și nu-i nimic de râs în asta, mortalitatea infantilă era atât de mare, încât părinții făceau cam orice doar să-și ferească odraslele de accidente sau boli, chiar și să facă niște păpuși din hârtie sau paie, cărora să le transfere simbolic grijile, bolile, accidentele, spiritele rele și să le dea drumul pe râu ca să se purifice, obicei care poartă numele de Nagashibina. Asta ar putea explica oarecum poluarea apelor din ziua de azi, dar nu.

Cu timpul, familiile bogate au amestecat tradiția păpușilor-țapi ispășitori cu joaca fetițelor cu păpușile și au început să confecționeze păpuși mult mai elaborate, mai frumoase și mai scumpe, drept pentru care s-au gândit că e păcat să le arunce, așa că au început să le expună într-un soi de mic altar în ideea că universul, zeii, s-ar fi uitat în jos, ar fi văzut păpușile și ar fi zis: awwww, ia uite ce păpușele drăguțe au făcut și ce frumos le-au aranjat, hai să nu le mai omorâm copiii anul ăsta.

Obiceiul s-a păstrat până azi, când păpușile sunt expuse pentru a le aduce noroc fetelor, pentru a le feri de spiritele rele și pentru a le aduce ceva mai târziu în viață, un Făt Frumos pe un cal alb, înalt, frumos și cu bani.

Nu știu cât era mortalitatea la copii în perioada Heian, vă pot spune că în 1800, la nivel mondial, 44% dintre copii mureau până să împlinească vârsta de 5 ani. În 2018 procentul a coborât la 3.9%. Comparați, vă rog, 44% cu 3.9%.

Cum s-a ajuns de la 44 la 3.9? E posibil să fie de la usturoi, ceapă și cuișoare pisate în oțet de mere, dar aud bunul simț urlând (își mai iese și el din pepeni): Oare nu cumva e de la vaccinuri? Oare nu cumva Pământul nu e plat? Oare nu cumva nu e niciun tunel sub Bucegi?

În Japonia sunt oameni care fac și astăzi păpuși din paie și hârtie și le dau drumul pe râu, păstrând tradiția Nagashibina. E un obicei frumos, ajustat puțin în sensul în care păpușile respective sunt culese mai apoi să nu se adune gunoiul. N-am nimic împotriva tradiției, puteți să aprindeți focuri, să le tăiați copiilor o șuviță de păr, să le rupeți o turtă deasupra capului, să îi ungeți cu ulei de candelă, să le dați usturoi, ceapă și cuișoare în oțet, să-i puneți să meargă de-a bușilea pe sub o masă sau să pupe niște oase. Vă spun doar că japonezii astăzi, înainte să se ducă la râu să dea drumul păpușilor de paie pe apă, au bifat în carnetul de sănătate al copiilor toate vaccinurile obligatorii și poate și pe cele recomandate. Dacă nu-i vaccinați, vorba bancului, nici măcar pe cei pe care vreți să-i păstrați, atunci puteți să le dați direct lor drumul pe râu, în locul păpușilor.

Vaccinurile au efecte secundare, tot aud de la prietenii antivacciniști. Așa este. Totul are efecte secundare. Și usturoiul, ceapa și cuișoarele pisate în oțet. Și iubirea. Și mâncarea. Dar omenirea a mers înainte, cel puțin în ultimii 200 de ani, cam de pe la 44% la 3.9%.

Mă iertați dacă m-am lungit. Să lăsăm puțin joaca cu păpușile și să facem Chirashi Zushi.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • VACCIN ? DA ! De 10000000000000000000000000000000 ori , DA !
    • Like 0


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult