Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Chirashi Zushi – Sushi răvășit (sau Sushi în bol) și un obicei apărut în Japonia cu mult înainte de introducerea vaccinurilor

Hina Matsuri, Japonia

Foto: Guliver/ Getty Images

Chirashi Zushi e membrul cel mai dezordonat și mai liber al familiei Sushi și i-am putea spune fără să greșim „sushi de casă”. Chirashi ar însemna împrăștiat, răvășit și dacă aș fi și eu la fel de dezordonat și de liber, l-aș traduce și adapta pentru voi prin Răvăsushi. Din păcat, nu sunt decât dezordonat. Nu-i greu de făcut, dar are multe ingrediente care iau timp. Merită? Cu siguranță. Deși este una dintre mâncărurile specifice de Hina Matsuri, Ziua Păpușilor, sau Ziua Fetițelor (nu al celor dulci și poluate ca-n București, al fetițelor fetițelor) sărbătorită pe 3 martie, poate fi mâncat fără probleme și-n restul anului.

Înainte de a împărtăși cu voi rețeta, voi spune câteva cuvinte despre Hina Matsuri. Obiceiul datează din perioada Heian (794- 1185) pe când medicina era cam jumătate medicină pe bune și jumătate credințe religioase, spre deosebire de zilele noastre când e cam o treime medicină pe bune, o treime credințe religioase și o treime antivacciniști și păreriști de pe internet.

În acele vremuri, și nu-i nimic de râs în asta, mortalitatea infantilă era atât de mare, încât părinții făceau cam orice doar să-și ferească odraslele de accidente sau boli, chiar și să facă niște păpuși din hârtie sau paie, cărora să le transfere simbolic grijile, bolile, accidentele, spiritele rele și să le dea drumul pe râu ca să se purifice, obicei care poartă numele de Nagashibina. Asta ar putea explica oarecum poluarea apelor din ziua de azi, dar nu.

Cu timpul, familiile bogate au amestecat tradiția păpușilor-țapi ispășitori cu joaca fetițelor cu păpușile și au început să confecționeze păpuși mult mai elaborate, mai frumoase și mai scumpe, drept pentru care s-au gândit că e păcat să le arunce, așa că au început să le expună într-un soi de mic altar în ideea că universul, zeii, s-ar fi uitat în jos, ar fi văzut păpușile și ar fi zis: awwww, ia uite ce păpușele drăguțe au făcut și ce frumos le-au aranjat, hai să nu le mai omorâm copiii anul ăsta.

Obiceiul s-a păstrat până azi, când păpușile sunt expuse pentru a le aduce noroc fetelor, pentru a le feri de spiritele rele și pentru a le aduce ceva mai târziu în viață, un Făt Frumos pe un cal alb, înalt, frumos și cu bani.

Nu știu cât era mortalitatea la copii în perioada Heian, vă pot spune că în 1800, la nivel mondial, 44% dintre copii mureau până să împlinească vârsta de 5 ani. În 2018 procentul a coborât la 3.9%. Comparați, vă rog, 44% cu 3.9%.

Cum s-a ajuns de la 44 la 3.9? E posibil să fie de la usturoi, ceapă și cuișoare pisate în oțet de mere, dar aud bunul simț urlând (își mai iese și el din pepeni): Oare nu cumva e de la vaccinuri? Oare nu cumva Pământul nu e plat? Oare nu cumva nu e niciun tunel sub Bucegi?

În Japonia sunt oameni care fac și astăzi păpuși din paie și hârtie și le dau drumul pe râu, păstrând tradiția Nagashibina. E un obicei frumos, ajustat puțin în sensul în care păpușile respective sunt culese mai apoi să nu se adune gunoiul. N-am nimic împotriva tradiției, puteți să aprindeți focuri, să le tăiați copiilor o șuviță de păr, să le rupeți o turtă deasupra capului, să îi ungeți cu ulei de candelă, să le dați usturoi, ceapă și cuișoare în oțet, să-i puneți să meargă de-a bușilea pe sub o masă sau să pupe niște oase. Vă spun doar că japonezii astăzi, înainte să se ducă la râu să dea drumul păpușilor de paie pe apă, au bifat în carnetul de sănătate al copiilor toate vaccinurile obligatorii și poate și pe cele recomandate. Dacă nu-i vaccinați, vorba bancului, nici măcar pe cei pe care vreți să-i păstrați, atunci puteți să le dați direct lor drumul pe râu, în locul păpușilor.

Vaccinurile au efecte secundare, tot aud de la prietenii antivacciniști. Așa este. Totul are efecte secundare. Și usturoiul, ceapa și cuișoarele pisate în oțet. Și iubirea. Și mâncarea. Dar omenirea a mers înainte, cel puțin în ultimii 200 de ani, cam de pe la 44% la 3.9%.

Mă iertați dacă m-am lungit. Să lăsăm puțin joaca cu păpușile și să facem Chirashi Zushi.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • VACCIN ? DA ! De 10000000000000000000000000000000 ori , DA !
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult