Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Chirashi Zushi – Sushi răvășit (sau Sushi în bol) și un obicei apărut în Japonia cu mult înainte de introducerea vaccinurilor

Hina Matsuri, Japonia

Foto: Guliver/ Getty Images

Chirashi Zushi e membrul cel mai dezordonat și mai liber al familiei Sushi și i-am putea spune fără să greșim „sushi de casă”. Chirashi ar însemna împrăștiat, răvășit și dacă aș fi și eu la fel de dezordonat și de liber, l-aș traduce și adapta pentru voi prin Răvăsushi. Din păcat, nu sunt decât dezordonat. Nu-i greu de făcut, dar are multe ingrediente care iau timp. Merită? Cu siguranță. Deși este una dintre mâncărurile specifice de Hina Matsuri, Ziua Păpușilor, sau Ziua Fetițelor (nu al celor dulci și poluate ca-n București, al fetițelor fetițelor) sărbătorită pe 3 martie, poate fi mâncat fără probleme și-n restul anului.

Înainte de a împărtăși cu voi rețeta, voi spune câteva cuvinte despre Hina Matsuri. Obiceiul datează din perioada Heian (794- 1185) pe când medicina era cam jumătate medicină pe bune și jumătate credințe religioase, spre deosebire de zilele noastre când e cam o treime medicină pe bune, o treime credințe religioase și o treime antivacciniști și păreriști de pe internet.

În acele vremuri, și nu-i nimic de râs în asta, mortalitatea infantilă era atât de mare, încât părinții făceau cam orice doar să-și ferească odraslele de accidente sau boli, chiar și să facă niște păpuși din hârtie sau paie, cărora să le transfere simbolic grijile, bolile, accidentele, spiritele rele și să le dea drumul pe râu ca să se purifice, obicei care poartă numele de Nagashibina. Asta ar putea explica oarecum poluarea apelor din ziua de azi, dar nu.

Cu timpul, familiile bogate au amestecat tradiția păpușilor-țapi ispășitori cu joaca fetițelor cu păpușile și au început să confecționeze păpuși mult mai elaborate, mai frumoase și mai scumpe, drept pentru care s-au gândit că e păcat să le arunce, așa că au început să le expună într-un soi de mic altar în ideea că universul, zeii, s-ar fi uitat în jos, ar fi văzut păpușile și ar fi zis: awwww, ia uite ce păpușele drăguțe au făcut și ce frumos le-au aranjat, hai să nu le mai omorâm copiii anul ăsta.

Obiceiul s-a păstrat până azi, când păpușile sunt expuse pentru a le aduce noroc fetelor, pentru a le feri de spiritele rele și pentru a le aduce ceva mai târziu în viață, un Făt Frumos pe un cal alb, înalt, frumos și cu bani.

Nu știu cât era mortalitatea la copii în perioada Heian, vă pot spune că în 1800, la nivel mondial, 44% dintre copii mureau până să împlinească vârsta de 5 ani. În 2018 procentul a coborât la 3.9%. Comparați, vă rog, 44% cu 3.9%.

Cum s-a ajuns de la 44 la 3.9? E posibil să fie de la usturoi, ceapă și cuișoare pisate în oțet de mere, dar aud bunul simț urlând (își mai iese și el din pepeni): Oare nu cumva e de la vaccinuri? Oare nu cumva Pământul nu e plat? Oare nu cumva nu e niciun tunel sub Bucegi?

În Japonia sunt oameni care fac și astăzi păpuși din paie și hârtie și le dau drumul pe râu, păstrând tradiția Nagashibina. E un obicei frumos, ajustat puțin în sensul în care păpușile respective sunt culese mai apoi să nu se adune gunoiul. N-am nimic împotriva tradiției, puteți să aprindeți focuri, să le tăiați copiilor o șuviță de păr, să le rupeți o turtă deasupra capului, să îi ungeți cu ulei de candelă, să le dați usturoi, ceapă și cuișoare în oțet, să-i puneți să meargă de-a bușilea pe sub o masă sau să pupe niște oase. Vă spun doar că japonezii astăzi, înainte să se ducă la râu să dea drumul păpușilor de paie pe apă, au bifat în carnetul de sănătate al copiilor toate vaccinurile obligatorii și poate și pe cele recomandate. Dacă nu-i vaccinați, vorba bancului, nici măcar pe cei pe care vreți să-i păstrați, atunci puteți să le dați direct lor drumul pe râu, în locul păpușilor.

Vaccinurile au efecte secundare, tot aud de la prietenii antivacciniști. Așa este. Totul are efecte secundare. Și usturoiul, ceapa și cuișoarele pisate în oțet. Și iubirea. Și mâncarea. Dar omenirea a mers înainte, cel puțin în ultimii 200 de ani, cam de pe la 44% la 3.9%.

Mă iertați dacă m-am lungit. Să lăsăm puțin joaca cu păpușile și să facem Chirashi Zushi.

***

Pentru restul de rețete, mai vechi și mai noi, nu uita să te abonezi la canalul de YouTube: https://bit.ly/2SMuJUk

Mă poți găsi și pe Instagram aici: https://www.instagram.com/joji_retete_din_japonia/

Dacă nu ai dat încă like paginii de Facebook, o poți face aici: https://www.facebook.com/retetedinjaponia/

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • VACCIN ? DA ! De 10000000000000000000000000000000 ori , DA !
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult