Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cine a decorat Bucureștiul de sărbători s-a gândit la Bacovia

București sărbători 2021

Foto: Inquam Photos/ George Călin

A trecut Crăciunul, a trecut și Revelionul 2022, așadar putem conchide că sezonul sărbătorilor s-a sfârșit. Abia acum, la final, am conștientizat un fapt foarte important. Decorarea Bucureștiului și crearea unei atmosfere în „spiritul Crăciunului” au fost făcute anul acesta în stil George Bacovia.

Sunt convins că a avut loc un brainstorming cu privire la posibilele teme de decorarea a Bucureștiului. Înțelepții din comisia respectivă au avut de ales dintre foarte multe modele, din țară și din străinătate. S-au gândit dacă să decoreze orașul într-un stil clasic, așa cum au fost împodobite Brăila, Craiova, Constanța, Deva, Sibiul, ca să enumăr doar câteva dintre orașele pe care le-am vizitat și care au avut parte de niște decorațiuni foarte frumoase pentru sezonul de iarnă. Au luat în considera un stil baroc, așa cum întâlnești, probabil, în Geneva, Strasbourg sau Viena, unde podoabele nu se limitează la luminițe și ghirlande, ci întâlnești candelabre stradale somptuoase, scene cu urși, reni, pinguini absolut minunate, o adevărată încântare pentru ochi și suflet. Nu în ultimul rând, a fost luat în calcul stilul ușor artificial întâlnit în sezonul de iarnă în țările musulmane, care se străduiesc să bine-dispună turiștii. 

Ei bine, nici unul dintre aceste stiluri de decorare a unei capitale, mai ales europene, nu a fost pe placul comisiei respective. Comisia respectivă a dorit ceva cu totul și cu totul special, ceva inovator, ceva inedit, ceva uluitor.

Și atunci, din neant, s-a înfiripat ideea organizării decoratului de iarnă în stil George Bacovia. Iar iluminatul festiv să se facă doar pe foarte, foarte puține bulevarde. Principiul după care s-a inspirat comisia a reieșit chiar din celebrele versuri:

„Dormeau adânc sicriele de plumb,

Și flori de plumb și funerar veștmânt -

Stam singur în cavou… și era vânt…

Și scârțâiau coroanele de plumb.”

Dar trimiterea la Plumb a fost insuficientă. Comisia a studiat cu rigurozitate starea vremii, a văzut ploaia înghețată, burnița, cerul cenușiu, lipsa de speranță și a hotărât să adauge și câte ceva din Lacustră, ca să fie viziunea cât mai completă. Au fost identificate următoarele versuri, care nu au făcut altceva decât să întregească atmosfera incredibilă:

„De-atâtea nopți aud plouând,

Aud materia plângând...”

Totul a ieșit perfect, doar că Bucureștiul nu a fost apreciat la justa lui valoare! Poate ar fi trebuit invitat și Tim Burton să ne ajute cu câteva idei, poate ar fi trebuit organizat un concert Nick Cave, care să asigure fundalul sonor pe toată durat sezonului. Până la urmă, nu se poate combina Bacovia cu Jingle Bells.

A mai lipsit foarte puțin ca Bucureștiul să se umple de turiști din toată lumea suferind de angoase, mari depresii și tristeți remediabile, de tineri aparținând culturii Goth, de fani Adams Family. Și astfel, Bucureștiul ar fi ocupat un binemeritat loc I în lume în topul decorării triste de Crăciun.

Bucureștenii, care au nevoi mai mari decât lipsa decorațiunilor festive, s-au mulțumit cu puțin și s-au gândit că mai important este să fim sănătoși, au făcut poze la mall, unii au plecat din țară, cu mare tristețe în suflet.

Soarele timid, care a apărut în primele zile de după Revelion, nu face altceva decât să întregească atmosfera incredibilă, evidențiind străzile desfundate, gropile, noroiul, gunoaiele, mizeria, câinii pricăjiți, griul omniprezent, incertitudinea și tristețea.

Acest text este un pamflet. Atmosfera bacoviană din București este însă autentică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt de acord si eu ca anul acesta afost cel mai decent/corect decorat in ultimii 30 de ani de cand traiesc aici. Si da, intr-o perioada de criza a energiei, exact beculetele Doamnei Firea ne trebuiau... Sunt mii de alte lucruri in care primariile ar trebui sa investeasca in acest oras bacovian, altele decat ghivecele imense cu flori si bordurile puse peste bordurile puse si ele peste alte borduri.
    • Like 0
  • Sunt de acord si eu ca anul acesta afost cel mai decent/corect decorat in ultimii 30 de ani de cand traiesc aici. Si da, intr-o perioada de criza a energie, exact de beculete lui Firea ne trebuiau... Sunt mii de alte lucruri in care primariile ar trebui sa investeasca in acest oras Bacovian, altele decat ghivecele imense cu flori si bordurile puse peste borduri si peste alte borduri.
    • Like 0
  • Meme check icon
    Bucurestiului luminitele colorate ii lipsesc, precum chelului tichia de margaritar. Oamenii ingheata de frig in case si fac baie la lighean pt ca primarii anteriori au evitat cu gratie adevaratele prioritati, dar nu s-au zgarcit la decoratiuni inutile, iepuri hidosi, paranghelii si balciuri.
    "Beculete colorate sa-ti ia mintile oricum FURATE", vorba cantecului.
    • Like 0
  • Prefer Bacovia decât Firea, care acum 2 ani ne felicita de la Mulți Ani cu beculețe aprinse în piața Victoriei în aprilie. Mai bine repară țevile de radet cu banii de beculețe!
    • Like 0
  • Meme check icon
    Bucurestiului luminitele colorate ii lipsesc, precum chelului tichia de margaritar. Oamenii ingheata de frig in case si fac baie la lighean pt ca primarii anteriori au evitat cu gratie adevaratele prioritati, dar nu s-au zgarcit la decoratiuni inutile, iepuri hidosi, paranghelii si balciuri.
    "Beculete colorate sa-ti ia mintile oricum FURATE", vorba cantecului.
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult