(Foto: Guliver/Getty Images)
Se știe faptul că în domeniul științelor politice s-a constituit așa-numita psefologie care se ocupă de sociologia electorală, de detectarea și analiza factorilor care influențează masiv comportamentul alegătorilor. În proximitatea unei astfel de abordări de analize electorale, fără a fi specialiști în sociologia politică, dar văzând toate convulsiile din spațiul public care opun societatea românească deschisă puterii abuzive învestită legitim în decembrie 2016 la conducerea țării, găsim că aceste proteste în stradă sunt cauzate de neparticiparea la vot.
În urma procentului mic de prezență la urne, s-a ajuns ca PSD și ALDE să conducă țara și să exercite în mod discreționar puterea. De asemenea, constatăm că cei de la guvern și cei din majoritatea parlamentară se află într-o flagrantă și agramată ipostază de confuzie a „regnurilor” (legislativ, executiv, judecătoresc) și, prin urmare, cu un aplomb nemaiîntâlnit, doresc și reușesc, în bună parte, să transforme Parlamentul, prin înființarea unor „comisii speciale”, în adevărate instanțe judecătorești asemenea tribunalelor revoluționare sangvinare din Revoluția franceză de la 1789 și asemenea tribunalelor bolșevice care judecau sumar și executau rapid adversarii politici. Nu ne îndoim că există o tendință nemărturisită de a transforma justiția, parchetele, inspecțiile judiciare și CSM-ul în organizații locale sau speciale de partid ale PSD - ALDE.
Trebuie să recunoaștem că de-a lungul celor 27 de ani de la căderea comunismului, s-a produs un intens și pervers proces de degradare a culturii votului de către o componentă a societății noastre ce formează acum o Românie penală, care a omorât sistematic votul românilor. Dacă acceptăm că avem o Românie reală, o Românie profundă, o Românie antreprenorială, o Românie frumoasă, o „Române pitorească”, o Românie harnică și europeană, am putea delimita și în acest caz o Românie penală. Am constatat că de-a lungul timpului s-au opintit unii teoreticieni și analiști politici și îmbățoșați sociologi să ne livreze o serie de fizionomii ale votului: votul negativ, votul captiv, votul cumpărat, votul ca nevot, votul util, votul pierdut, la care am mai putea adăuga dinspre „durata lungă” a democrației, votul alcoolizat sau cataleptic. Toate aceste analize, dincolo de un anumit exhibiționism teoretic, au erodat și au turnat cu pipeta acid sulfuric și alte otrăvuri și droguri peste exercițiul și utilizarea votului românilor.
Mai întâi, în mai 1990, votul a fost amețit și anesteziat, narcotizat de propaganda fesenistă și vârtos măcinat de mass-media care reclamau necesitatea spăimoasă a votului „pentru liniștea noastră”.
După acel vot „pentru liniștea noastră” a urmat o teorie fatalistă a inutilității votului, întrucât România profundă și reală, definită în sintagma „stupid people” teoretizată de bolșevicul Silviu Brucan, nu avea încă exercițiul culturii democratice. Doar peste 20 de ani, anticipa Brucan, putem să asistăm la deșteptarea „biblică” a poporului român. Era așadar un vot amanetat pe 20 de ani. Dincolo de mesajul cu conținut penal de omorâre a votului prin fatalitatea prostiei, în care ne-a plasat post-Revoluția, Silviu Brucan a fost vinovat „prin sine se”, fiind cel de care, în calitate de editorialist al „Scânteii”, producea în mod jurnalistic rechizitorii pe baza cărora Alexandra Sidorovici, soția bolșevică a bolșevicului, în calitate de acuzator public la „tribunalul poporului”, trimitea la închisoare pe liderii și elitele vieții publice din perioada interbelică.
S-au perindat apoi ipostazele actorilor penali ai uciderii votului, jurnaliști și jurnale, gânditori și filosofi de crâșmă, care transmiteau cu o consecvență de invidiat afirmațiile sau opiniile securiștilor la vedere și ale comuniștilor deghizați cum că „pe oricine am vota, toți sunt la fel”. Votul inutil și inutilitatea votului sau risipirea votului prin multitudinea opțiunilor care au făcut obiectul unei propagande informale și manipulatorii în spațiul public pot fi alocate acelorași acțiuni penale care au asasinat votul românilor. Ne batem în opinii privind legitimarea și delegitimarea votului în funcție de procentul participării la vot. În loc să mergem la vot cheltuind prețul unei jumătăți de oră din timpul nostru, ne istovim într-o hermeneutică „de buzunar” care nu face altceva decât să diminueze sau să anuleze avantajele democrației care au fost obținute atât de tragic în decembrie 1989.
Am asasinat votul prin suspiciunile de malefacțiuni în cazul numărării buletinelor de vot. L-am sugrumat prin aritmetica și prin productivitatea procesului electoral (număr de voturi depuse/ unitate de timp) prin care Traian Băsescu, abuziv și teribilist, afirma că i-a ciuruit pe adversari prin câștigarea discutabilă a alegerilor prezidențiale din 2009. În fapt, el a omorât „prin ciuruire” votul românilor, în timp ce savura o victorie îndoielnică obținută inclusiv prin șmecheriile numerologiei.
Unii analiști politici, cu citate cvazi-biblice extrase din lecturi insuficiente și nepricepute din autori occidentali ai științei politice, au relativizat puterea votului ca cel mai elementar exercițiu democratic. În același fel, au diminuat, printr-o critică fără margini, alternativele sau programele electorale ale diverselor partide. Mulți dintre ei în 2016 au fost lăudătorii de serviciu ai programului electoral PSD, convenind, în majoritatea lor, că doar pesediștii au un program credibil, pe când celelalte partide nu au elaborat nici un program. Au ucis votul prin antepronunțarea sentinței procesului electoral. Au clamat imposibilitatea recuperării diferenței de voturi după primul tur de scrutin prezidențial dintre Iohannis și Ponta din 2014, trimițând, în mod indirect, la îngroparea votului românilor. Cu toate acestea, votul insurecțional din țară și din afara țării din turul al doilea a reanimat opțiunile românilor și întreținerea în viață a votului. Tot ei au omorât, apoi, caracterul pozitiv și productiv al votului prin teoretizarea votului negativ. Nu au votat „pentru”, ci majoritatea din voturi a fost „împotrivă”, spuneau ei. Repetarea nestăpânită a caracterului negativ al votului produce în viitor anularea importanței votării. Votul poate avea o minimă funcție, aceea de a schimba puterea, dar a schimba presupune în mod necesar participarea la vot. Puterea votului ca opțiune, dar mai ales puterea celor mici, a celor fără de putere, de a schimba un regim cu altul, transmite o permanentă amenințare pentru cei înstăpâniți în scaunele puterii politice de oriunde în lume. Prin urmare, puterea celor mici poate oricând să înlăture o putere a celor mari, prin suma voturilor individuale.
O altă asasinare a votului vine dinspre fetișizarea lui. Astfel, L. Dragnea, C. P. Tăriceanu et comp. susțin că votul din 2016 este încremenit într-o delegare supra-legitimatoare a puterii pe care o exercită discreționar. În acest sens, tot poporul trebuie să se supună orbește și mistic în fața acelui vot din 2016 și în numele victoriei din alegeri ei pot face orice și oricât. Au omorât în acest fel votul viu, „ființa votului” și l-au transformat în moaște sfinte la care trebuie să ne închinăm fără comentarii toți românii de-a lungul întregii perioade legislative.
Un altfel de asasinat al votului este cel prin asfixierea lui de către unele sondaje de opinie. Fie că ele descumpănesc sau descurajează participarea la vot prin evaluări preliminare, fie îl asfixiază în timp scurt, concomitent cu derularea procesului electoral. Este cazul sondajelor din 2009 când, până în ceasul al 12-lea (ora 24), câștigător era Mircea Geoană dar, la al doilea cântat al cocoșilor, câștigător a devenit piezișul Traian Băsescu.
Un ultim mod de asasinare a votului este cel produs de bulimia weekend-istă a românilor. Confortul de 24-48 de ore ne costă, vedem acum, un disconfort de 4 ani de zile de neliniști și disperări înăbușite sau zgomotoase. Această apetență de a merge în ziua votului în „weekend” pentru plăcerea de a mirosi fumul grătarelor încinse și ale serviciilor precare din unitățile de turism, ne poate costa uneori nu doar 4 ani de lipsă a speranței sau de speranțe risipite, ci poate chiar afecta un destin generațional întreg, pus sub semnul abuzării noastre de mediocrități și impostori, de penali, sau de confiscări tribale ale puterii politice din România. Nu am ieșit la vot, dar am ieșit în stradă. Nu suntem obligați să mergem la vot, dar în situația de azi din România suntem nevoiți să mergem la proteste în stradă. Prin urmare, asasinarea permanentă a votului, trimite spre o realitate a unei părți din România, parte care este culpabilă prin indolență și subscriere la manipulare.
O astfel de Românie culpabilă trebuie să o înlocuim cu o Românie a votului, reînviată prin sacrificiul și promisiunile din decembrie 1989 și relegitimată astăzi prin mișcările de stradă ale unei Românii sănătoase și vii.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca votul prin corespondenta sau on line ar fi simplu de efectuat de romanii plecati in afara tarii am avea influenta Romaniei care conteaza ( munceste, gandeste, este plina de vitalitate ) si la Parlamentare nu doar la Prezidentiale. Asa am progresa mai rapid iar capacitatea "brucanilor" mai vechi si mai noi ar fi nesemnificativa in fata romanilor ce nu au nevoie de pomana electorala si de "liniste".
Se pleaca de la diverse afirmatii de genul
"dar văzând toate convulsiile din spațiul public...găsim că aceste proteste în stradă sunt cauzate de neparticiparea la vot", "constatăm că cei de la guvern..."
"Nu ne îndoim că există o tendință nemărturisită de a transforma justiția"
"Unii analiști politici"
Propun sa ne asumam ce spunem. Propun sa formulam la persoana intai singular atunci cand scriierile noastre ne reprezinta. Ce vreau sa spun? Care noi?Argumenteaza frate! Spune si tu ce vrei sa spui cu subiect si predicat. Spune in ce calitate scrii acest articol! Se vrea o analiza personala, o filozofie sau e jurnalism in care eu ca cititor ma astept sa produci ceva argumente? Spune si tu: Eu gasesc ca protestele de strada ... si o sa stiu si eu daca are sens sa iti spun ceva, sa fiu de acord sau nu cu tine. Decat sa presupui ca stim la ce te referi si sa mori presupunand, nu e mai simplu sa argumentezi, sa citezi, sa dai macar 2 exemple?
Cei despre care au "ucis votul" asa cum spui, au facut-o prin generalizare de genul, "toti sunt la fel", dar exact asta faci si tu. Spui chestii generale fara nici o urma de argumentare (rationala sau statistica). Doua paragrafe (fetisizarea si asfixierea votului) au urme de argumentare. In rest, praful! Si ne miram de ce ulterior sunt preluate idei din fake news. Da, sunt preluate in cauza unor astfel de articole, scrise de neica nimeni (din punct de vedere jurnalistic pentru ca nu il cunosc pe om sa stiu ce hram poarta), care argumenteaza la ultimul paragraf ca sa iti dea senzatia ca tot e argumentat si la restul arunca idei pe piata pe care cititorii le preiau nemestecate. Haideti oameni buni sa facem lucrurile bine. Sa ne obisnuim sa facem diferenta intre un filozof ce isi argumenteaza parerea rational si un jurnalist ce trebuie sa vina cu argumente statistice, cu cifre, citate sau surse.
Eu nu sunt de acord cu toate afirmatiile autorului in sensul urmator: oamenii nu ies la vot pentru ca nu au de ce, nu gasesc motivatia. In general, au iesit si ies pentru ca au de castigat sau au crezut ca vor avea de castigat (fie o galeata, un pui sau o functie). Nu sunt obisnuiti cu a vota pentru a nu pierde si cand asta devine evident, chiar se mobilizeaza: vezi Iliescu vs Vadim (pericol sa ne conduca un extremist), vezi Ponta vs Johanis (pericol sa se piarda dreptul la vot in diaspora prin tertipurile guvernului Ponta), vezi ianuarie 2017 cand exista pericolul sa se piarda bruma de corupti condamnati, generata de DNA. Si asa cred ca va fi ever: poti identifica un castig pe termen scurt sau lung (in functie de educatia si mumentul in viata) mergi la vot sau in strada. Poti identifica o amenintare reala, mergi la vot sau in strada. Nu reusesti sa te identifici cu sistemul, nu gasesti castiguri (nici materiale, nici spirituale), stai frumos acasa. Asta cred eu cel putin.
@republica: nu gasiti ca e o idee foarte buna sa afisati sub numele autorului si calitatea lui? Si nu in sensul de contributor (asa cum e prezentat acum) ci profesia lui: de genul: filozof, sau economist, sau jurnalist, sau specialist in medicina, Sau orice, care sa ajute cititorul sa inetleaga din ce punct de vedere se exprima omul?
scuze pentru greseli, am corectat, daca mai are importanta.
Votam liste de partid elaborate in laboratoarele partidelor, si cred ca am vazut cu totii criteriile in parlament - obedienta neconditionata, pana la a nu fi de accord cu ideile tale, fata de partid. La asta a contribuit si valul de beneficii pe care parlamentarii si le-au acordat. Si bineinteles conditionarea -daca nu respecti opinia partidului nu mai prinzi in alt mandat care vine cu atat de multe beneficii.
Astfel au ajuns parlamentari amante, secretare, soferi si nu in ultimur rand odraslele liderilor filialelor judetene - baronii locali. Si daca credeti ca injur PSD-ul din cauza asta va inselati| Acelasi mecanism functioneaza in toate partidele din Romania.
O alata tara o reprezinta pragul electoral introdus in numele stabilitatii si care a consus la o situatie in care o grupare care a castigat sub 50% din voturi are in parlament mult peste 50% din mandate.
Grupul minoritatilor entice alta decat cea Maghiara - in grup care in ansamblu nu are in spate numarul de voturi necesar unui parlamentar din fara grupului pentru a ajunge in parlament. O fi corect in conditiile in care am demonstrate ca nu avem nici o problema in a alege in cea mai inalta functie in stat un cetatean roman de etnie germana.
In aceste conditii de ce s-ar duce cineva la vot sa voteze un partid care probabil nu atinge pragul electoral dar care ii reprezinta optiunile mai mult decat cele cateva partide marisoare de pe scena politica? Si daca se duce si daca nu se duce votul sau va fi redistribuit catre partidele care au depasit pragul electoral.
As mai puncta cateva situatii care decredibilizeaza participarea la viata politica.
- initiativele cetatenesti care insumeaza 500.000. sau mai mult de semnaturi nu se transforma in referendumuri obligatoriu ci doar cu acordul parlamentului.
- rezultatul unui referendum valabil exprimat conform legii nu este obligatoriu transformat in lege intr-un interval de timp reglementat.
- presedintele poate fi suspendat daca stranuta de o majoritate parlamentara avand in spate mai putine voturi decat presedintele atunci cand a fost ales, toate avizele sunt consultative. Constructia privind modul in care presedintele a incalcat constitutia stranutand la o conferinta de presa o las pe seama dumneavoastra - pentru cei interesati am cateva idei.
- evident parlamentul nu raspunde in nici un fel daca un referendum de demitere presedintelui nu trece.