Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Drumul de 100 de ani al României s-a oprit la Teleorman. Am urmărit o emisiune de muzică folclorică la TVR Cluj și m-a lovit sentința unui moderator: „Om fi noi săraci, dar nu suntem proști”

Vaida

(Foto:captura video)

La sfârșitul unei emisiuni de muzică folclorică difuzată la TVR Cluj și Look TV, emisiune intitulată „Vine Vaida pe la voi”, ne biciuiește o adevărată frază de pleaznă rostită perseverent și savuros. Altfel spus, urmărind această emisiune, constatăm că de foarte mulți sau destui ani ne aflăm puși sub o plapumă „călduroasă”, dar mincinoasă de o afirmație sentențioasă și încheietoare de... pluton cazon a unui prezentator numit Sergiu Vitalian Vaida, fost cadru militar, și anume că noi, românii, „om fi săraci, dar nu suntem proști!”. Și Teleormanul este un ținut sărac, dar are oameni „neproști”. Acolo s-a răsturnat căruța cu deștepți, spre deosebire de un alt oraș dunăreano-danubian, Caracal, unde s-a răsturnat căruța cu proști. 

Apariția prezentatorului de la Cluj devine în acest caz convergentă cu apariția sau epifania teleormăneană în guvernarea politică de azi a României. Există în sentința vitaliană un ingredient seducător pentru unii dintre noi, și anume că suntem deștepți, deși suntem săraci, adică avem un dar divin, din ceruri de a fi deștepți, cu toate că pe... pământ suntem săraci. În consecință, ar trebui în cele din urmă să ne mulțumim cu sărăcia și, în schimb, să rămânem deștepți.

Este năucitor cât fatalism sau cât defetism întreține acest glumeț de serviciu deșuchiat care este Vitalian Vaida la televiziunile clujene. De asemenea, este cât se poate de izbitor de identic mesajul lui Vaida cu afirmațiile inscripționate ale lui I. Iliescu, acelea de a fi sărac, dar cinstit, iar ipocrizia iliesciană coabita, dar și încuraja îmbogățirea săracilor din caracuda fesenisto-pesedistă. Nu ar trebui să uităm, însă, cât de seducătoare este elogierea sărăciei și îngrijorării permanente pe care o etalează teribilist și emfatic jurnaliști și intelectuali de stânga sau de stânga stângii, mesianici și devoratori, orgasmici de „justiție” socială față de cei „oropsiți ai vieții”, cu toate că nu se dau la o parte de la salarii de corporatiști sau de „contractualiști” din mass-media. Îmbrăcați-vă, stimabililor, în salopete, circulați cu mașini „Dacia”, fiți profesori la sate fără curent electric sau în cartierele sărace! Intrați în apostolatul social cu bucuria neînfrântă de a fi comunist.

Tot așa mă întreb cât de sărac este televizoristul clujean sau dacă elogiul lui despre sărăcie ascunde retorica celui care predică apă, dar bea vin. A fi sărac înseamnă așadar, a-ți accepta condiția, după afirmațiile vitaliene, adică în mod indirect ne bagă într-o pasivitate și nelucrare cronică, într-un abandon masochist al condiției marginale. Este toxic și deopotrivă condamnabil să emiți astfel de judecăți descurajatoare și fals defensive. Pe de altă parte, ne place de Sergiu Vaida pentru că în țopăiala și agitația sa de prezentator asediat de scrisori, telefoane cu dedicații folclorice mai lansează și câteva glume deocheate culese din crâșmele cazone pe care le-a cunoscut, adică din cultura de popotă a caracudelor regimentale.

Este destul și în egală măsură de nedigerat să lansezi astfel de mesaje în spațiul public. În anul centenar al Marii Uniri poate că ardeleanul S. Vaida ar trebui să învețe cu osârdie că neamul nostru din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș care a înfăptuit actul crucial de la 1 Decembrie 1918 n-a fost un neam sărac. A fost și bogat și deștept. Am fost o națiune de oameni gospodari, vrednici, un popor luminat, conștient, care nu a ieșit dintr-o dată din condiția de robi din „Nabuco” ca să ajungă să pună sub propria semnătură decizia colectivă de la Alba Iulia. 

Cu toate că noi, românii, am fost excluși multisecular din alcătuirile constituționale ale Transilvaniei maghiarilor, sașilor și secuilor, am subzistat cu maximă demnitate ca națiune și identitate etnico-culturală, deși am fost o națiune politică nerecunoscută atât de mult timp. Cu propriile noastre puteri ne-am creat organizații, structuri politice și culturale. Am făcut politică de partid în cadrul Partidului Național Român. Am avut bănci românești, o burghezie românească formată din negustori și meseriași. Am avut o elită intelectuală strălucită și de factură europeană. Am avut o elită politică ce a susținut și întreținut în Parlament și în afara lui dezideratele naționale și politice. Ne-am depășit condiția sărăciei și stigmatului istoric prin muncă răbdătoare și emulativă, prin ridicarea „capului din țărână” și ne-am făcut lideri și fruntași politici. Am avut mecenați proveniți din rândul nostru, precum Emanoil Gojdu, care, generoși și munificienți, au finanțat școli, burse pentru elevi, studenți, meseriași pentru a ne articula ca națiune europeană. Am avut preoți și ierarhi luminați ai celor două biserici naționale, ortodoxă și greco-catolică. Am germinat Școala Ardeleană cu exensii iluministe și post-iluministe care ne-a predat și ne-a recapitulat lecția conștiinței și demnității naționale, a misticii latinității și romanității noastre originare și nobile. 

Sergiu Vaida trebuie să știe că prenumele de Vitalian pe care i l-au dat părinții la botez exprimă o înaltă conștiință a identității noastre românești transilvănene, a unei genealogii nobile. Prenumele Vitalian, ca și altele de acest fel, ne-au înscris în linia genealogică de noblețe latină și ele fac parte dintr-o constelație onomastică romană. Prenumele primit astfel nu putea fi transcris sau maghiarizat în actele de stare civilă maghiare. Este expresia pregnantă a unui neam care își cunoaște originile istorice, a unui neam instruit și educat și nu a unui neam de jos, marginal, mizer și sărac. În esență, am avut această „lucrare a poporului asupra lui însuși”. Am traversat istoria cu demnitate dar mai ales cu speranța și credința că ne putem depăși condiția marginală pe care ne-au impus-o stăpânii de odinioară a Transilvaniei prin muncă și rezistență (prelungirea acesteia sau actualitatea ei este #REZIST) prin educație și cultură. 

Centrele noastre insurecționale precum Blajul, Sibiul, Brașovul ne-au alimentat energiile prin care ne-am întreținut identitatea și conștiința de sine. Am avut banii cu care am finanțat partide, organizații politice, culturale și confesionale. Cum altfel am putea să-i explicăm lui S. Vaida, care celebrează retoric condiția marginală a sărăciei, că imediat după 1 Decembrie 1918 românii transilvăneni și-au făcut un stat românesc cu un guvern propriu numit Consiliu Dirigent și cu Marele Sfat Național care a condus Transilvania cu maximă competență și cu un înalt și imprescriptibil patriotism. A fost un guvern de netăgăduit mai bun decât cel al stângii „sărace” de astăzi, de extracție teleormăneană. Am traversat istoria cu greutăți și împliniri, cu drame și bucurii și nu ne-am legitimat dreptatea istorică a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 prin suferințele trecutului. Nu am căzut sau decăzut în condiția tragismelor permanente și definitive, adică în ceea ce unii poeți, cu mari frustrări în toată biografia lor, ne „cântau” permanent „pătimirea noastră” că la noi este o totală deznădejde, o jale a codrului și plânsetul Mureșului și a celor trei Crișuri. 

Dacă am fi trăit într-o permanentă jale, lamentații și lacrimi nu ne-am fi reprodus biologic ca familii și neam și astfel, nu am mai fi existat ca să facem Marea Unire și azi nu am mai fi existat ca și corp etnic și național. Am avut însă „Nunta Zamfirei” a celui mai reprezentativ și mai ilustru poet transilvănean, și anume, George Coșbuc. Ne-a întreținut în viață și în bucuria de a trăi și marea poezie a lui George Coșbuc. Poate că Vitalian ar trebui să învețe pe de rost, sau dacă a învățat-o deja, să repete în fiecare emisiune prima strofă din „Nunta Zamfirei”, și anume: „E lung pământul, ba e lat/ Dar ca Săgeată de bogat/ Nici astăzi domn pe lume nu-i/ Și-avea o fată - fata lui - / Icoană-ntr-un altar s-o pui/ La închinat./ Prin urmare, colonele Vaida, noi românii am avut și oameni bogați, și fete frumoase.

Sărăcia nu este condiția exclusivă a inteligenței, după cum bogăția nu este întotdeauna apanajul deșteptăciunii și unei înalte situări intelectuale. Este jignitor și condamnabil să ne alocăm sărăciei ca trăsătură etnică sau caracteristică a identității noastre românești. Apreciind, totuși, emisiunile folclorice pe care le realizează Sergiu Vaida, îi îndemn pe cei care conduc posturile de televiziune respective să-l scoată din priză pe acest televizorist deocheat atunci când afirmă că „om fi noi săraci, dar nu suntem proști”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    Aveți dreptate în legătură cu influența nocivă și defetismul inspirat de astfel de ziceri, precum și în legătură cu ipocrizia probabilă a „săracilor” care ne vorbesc așa. Binevenită, de asemenea, mica lecție de istorie. Odată, însă, va trebui să găsiți exemple luminoase și în istoria și cultura din afara Transilvaniei - dacă aveți și credeți în ele, bineînțeles - nu de alta, dar cei cu înclinații separatiste se simt încurajați să vă considere de-ai lor, precum se vede.
    • Like 1
  • Articolul n-are nimic de-a face cu românii, dar autorul are ceva cu Vaida.
    Ce-ai păţit, nene? V-aţi întâlnit la uşa aceluiaşi apartament? ;)
    • Like 3
  • In linie cu articolul, citat din Scrisoarea a 3-a :"Eu imi apar saracia, si nevoile si neamul...." . Vedeti cum saracia este inscrisa in ADN-ul regatean? La fel si in Miorita, balada nationala, care canta despre resemnare in fata distrugerii iminente. Pune aceste "Capodopere"langa alte opere universale, de la Ëpopeaa lui Ghilgames", pana la "Aurul Nibelungilor". Da, contin si tragedie, dar contin mai ales ideea depasirii sinelui, de a deveni mai mult, mai bun, de a birui si a lua premiul cel mare la urma. Folclorul romanesc abunda de resemnare, deplangere de sine, jale si tristete. Ce o fi frant si cand spiritul acestui neam in asa un hal ca nici acum nu si-a revenit, asta va ramane o tema de casa pentru istorici, dar urmarea, e o logica distorsionata, orweliana chiar, in care saracia e buna, harnicia de pizmuit , invidiat, haiducii( talharii la drumul mare, nu ca Robin Hood, ci doar talhari) sunt eroi, rezistenta in fata tiraniei si depasirea obstacolelor ceva de neiertat ( capul plecat, sabia nu-l taie). Apropo, s-au adeverit temerile delegatiei transilvanene de la Alba Iulia. In loc sa punem tigla pe casa regatenilor, au ajuns ei sa puna tabla pe casa noastra. In loc sa-i tragem pe ei in occident, ne-au tras ei jos in balcanism, bascalie, mistocareala si saracie. Acum la 100 de ani de la fatidica decizie, in urma caruia Transilvania a fost tratata ca o provincie cucerita ( tezaurul dus la Bucuresti, pe urma platit in contul datoriei de razboi al regatului, administratia publica curatata de fostii functionari de etnie maghiara, germana , chiar romana, si inlocuirea lor cu "delegati"mitici etc) hai sa tragem linie, sa vedem ce am pierdut si ce am castigat.
    • Like 2
    • @ Istvan Toth
      Corina check icon
      De fapt, nu sunteți „în linie” cu articolul, concluziile lui sunt altele. Și nu înțeleg de ce Miorița ar fi capodoperă în ghilimele. Calitatea de capodoperă în literatură nu se acordă în funcție de sentimentele exclusiv pozitive inspirate de scrierea în cauză.
      • Like 2
    • @ Corina
      Am scris cu ghilimele pentru ca este numele operei si il citez. Tu ai dormit la orele de romana in generala? https://www.ziarulmetropolis.ro/cand-folosim-ghilimelele/
      • Like 0
    • @ Istvan Toth
      Să înţeleg că balada culeasă de Alecsandri se numeşte "Capodoperă", sau se numeşte "Mioriţa"?

      Dacă aţi reuşit să staţi treaz la orele de română din generală, revedeţi-vă textul şi corectaţi-vă greşelile.
      • Like 4
    • @ Istvan Toth
      Victor66 check icon
      Haiducii erau tarani plecati de pe mosia boierului, care chiar comiteau talharii si alte lucruri urate. Dar, ca si Robin Hood, se opuneau unui sistem opresiv si unor tirani.
      • Like 0


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult