Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cine ar trebui să mai treacă pe sub Arcul de Triumf. Veselia naţională sub care se zbat urletele ancestrale

Repetiție de Ziua Națională

Foto - Inquam Photos/ Daniel Stoenciu

An de an, peste glia strămoşească şi vieţile înaintaşilor care au stropit cu belşug de sânge brazdele româneşti pentru ca noi să ne ghiftuim la fast food, să mergem la mall, să ne petrecem concediile la bulgari şi să ne uităm nestânjeniţi pe Tik-Tok, se toarnă, de 1 Decembrie, spectacolul repetitiv şi fad al apartenenţei la spaţiul carpato-danubiano-pontic. 

Un fel de vrajă de vis într-un cvasietern cadru cenuşiu: Ziua Naţională a României. Ziua în care se înfăptuieşte visul milenar al românilor, Unirea cea măreaţă. Ziua în care tot românul, de la Nistru pân’ la Tisa, plânsu-mi-s-a mai puţin sau în surdină. Căci azi e de prost gust să urli de neajunsuri şi de bon ton, ba chiar indicat, să chiui de veselie şi să încingi hore – “a încinge o horă” e expresia consacrată pe care prezentatorii TV o culeg de pe prompter la fiecare 1 Decembrie. La Iaşi şi Alba-Iulia se vor încinge hore şi, probabil, românii “cu dor de casă” din Diaspora vor încinge şi ei o horă în centrul Romei sau pe străzile din Castellon. Într-un an sau doi Catedrala va fi gata şi ea, iar Preafericitul, de 1 Decembrie, va implora milosârdia divină să mântuiască neamul direct din măgăoaie.

Cât priveşte locuitorul acestor meleaguri, proverbul zice că nu există câine atât de trist încât să nu dea din coadă şi cam asta se întâmplă cu el. Datina cere ca în această zi festivă să lase deoparte somnolenţa, bolile şi grijile, să se scuture de plictis, stres şi sărăcie şi să fie mândru cât cuprinde, frumos, bun, zâmbitor şi purtător de ie pe conturile de socializare. Azi, ăl’ prost şi ăl’ deştept, cel fără de nici unele şi cel cu de toate sunt uniţi în cuget şi-n simţiri, iar mai marii ţării împart cu dărnicie sarmale celor mulţi, uitaţi şi jigăriţi. 

La Mulţi Ani, române! e azi şi doar azi pe buzele tuturor. La fel, azi şi doar azi bucuria de a aparţine acestor locuri nu mai e înecată în chin şi băutură ieftină, ci chinul dăltuit în ADN-ul strămoşesc e oficial scurtcircuitat de bucuria de a fi român şi, drept bonus, stropit cu băutură. Adevărat, tot ieftină.

Astăzi, figurile înlemnite ale demnitarilor urmăresc de pe estradă cu mutre grave de circumstanţă Armata României defilând impetuos pe sub Arcul de Triumf. Preşedintele în funcţie şi foştii preşedinţi semnează invariabil condica de prezenţă. Copiii, că e frig, ploaie, zăpadă sau soare cu dinţi, flutură steaguri tricolore şi se minunează când tancurile trec uruind pe lângă ei.

Azi şi doar azi, expresia “asta avem, cu asta defilăm” nu mai e o simplă metaforă, ci banalul adevăr, armata înfăţişându-se publicului într-o colecţie atent selecţionată de Best Of Romanian Army. Că ceea ce oferă ochiului e nou, vechi, scump, ieftin, modern, expirat, second-hand, reşapat, vopsit şi revopsit… ne place ori ba, asta e. Avem o ţară, România, şi ca dânsa suntem noi. Plus Armata României. Poliţia, Învăţământul, Sănătatea şi care mai sunt.

Buba e că azi e Ziua României, nu a Armatei, care e pe 25 octombrie. Şi, deşi înţeleg prea bine rostul tradiţiei şi legătura puternică existentă între Armată şi ideea de Unire sau simbioza cimentată de Istorie între ea şi ideea de Naţiune, deşi în toate ţările asemenea zile sunt prilej pentru mari cascadorii publicitare naţionale şi trafic în exces de emoţii băştinaşe, nu pot să nu mă întreb de ce nu defilează şi alţi români meritorii pe sub Arcul de Triumf. Cum ar fi, eventual, elevii olimpici, medicii care fac gărzi peste gărzi şi nu iau şpagă, dascălii pe care doar încăpăţânarea şi dăruirea (fiindcă în nici un caz salariile) îi ţin în localităţi uitate de autorităţi ca să-i convingă pe copii cât de importantă e educaţia, procurorii care le-au venit de hac mahărilor corupţi ai naţiei. De ce nu trec pe sub Arc Simona Halep, David Popovici, Bernadette Szocs sau Cristina Neagu? De ce să nu defileze Mircea Cărtărescu, Cristian Mungiu sau fosta prim-solistă de la Royal Opera House, Alina Cojocaru? De ce să nu defileze cei care au construit adăposturi pentru cei fără posibilităţi? De ce să nu defileze cei de la Asociaţia Dăruieşte Viaţa, câştigătorii unor concursuri prestigioase de robotică, arhitectură sau geografie, angajaţii de le companii româneşti de succes, precum Bitdefender şi UiPath, Dedeman, Emag sau Borsec?

În fond, e ziua tuturor românilor, e ziua în care putem descoperi că, în afară de militari care prezintă onorul, în afară de tancuri, maşini de pompieri, avioane şi poliţie călare, există şi români… ce pot transforma Ziua României în altceva decât o defilare pompoasă de tehnică militară.

Desigur, situaţia ar fi neschimbată în profunzime. Look-ul naţiei ce s-ar primeni puţin, pe când năravurile vor rămâne aceleaşi. Nu vom păcăli pe nimeni dintre cei ce ştiu ce ne poate pielea, dar acelaşi lucru se poate spune şi când militarii trec pe sub Arcul de Triumf. Pentru că, la urma urmei, a fi român nu a fost niciodată o treabă uşoară. Şi, dacă e să îşi ia rolul în serios, nici ceva de mântuială. Din păcate, când bună parte din lupta cotidiană pe care românul o poartă în această viaţă se rezumă strict la supravieţuire, devine dificil să se consacre unor chestiuni abstracte precum cele de imagine, prestigiu şi respect.

Cu toate astea, a ceda înseamnă a admite că cei dinaintea lui au murit chiar degeaba.

Şi mai înseamnă că, de Ziua României, în loc să vadă trecând pe sub Arcul de Triumf tot mai mulţi compatrioţi care să-l facă mândru şi motivat, va vedea pe estrada de lângă Arc tot mai multe feţe dubioase care îşi vor fi construit averea şi cariera pe spinarea lui resemnată. Iar pe sub Arcul de Triumf, Armata le va prezenta an de an onorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Arcul de triumf comemorează participarea României la Primul Război Mondial, de partea Aliaților, fiind astfel un simbol strâns legat de forțele armate. La fel cum Crucea de pe Caraiman este dedicată memoriei eroilor români din Primul Război Mondial.
    Cei invocați în articol, vrednici de toată cinstea, printre mulți alții, au avut un foarte mare spațiu rezervat la majoritatea televiziunilor.
    Fiecăruia i s-a adus cinstire la locul cuvenit, așa cum bănuiesc că pe peretele dinspre răsărit al locuinței personale nu amestecați icoane sfinte cu postere de rockeri sau alte figuri mai mult sau mai puțin celebre.
    • Like 1
  • RazvanP check icon
    Propun să treacă pe sub Arcul de Triumf "formatorii de opinie", "demitizatorii istoriei", "jurnaliștii independenți" și "activiștii civici"!
    În fond România de azi ESTE rodul "muncii lor neobosite" de trei decenii!
    Cine ne-a învățat să ne rușinăm de patriotismul nostru, de istoria noastră, de tradițiile noastre? Cine ne-a deschis ochii asupra "mormanului de fiare vechi" care era industria noastră și cine ne-a învățat că este "mai bine" s-o vindem pe doi lei și să plecăm în pribegie, mână de lucru ieftină pentru "frații eueopeni"?
    Aveți dreptate, atât ne-au mai rămas, Biserica și Armata, TREBUIE să ne ajutați să "scăpăm" și de ele, scrieți în continuare minunate articole de trezire a nației!
    Mă rog, a populației care (încă) locuiește în acest spațiu geografic și care încă mai vorbește aceeași limbă.
    Desigur, până când vom deveni "europeni adevărați", diverși, multiculturali și de gen incert...
    De rangul doi, evident, cum suntem învățați că merităm!
    Mulțimim, stimați formatori, este România voastră!
    • Like 2
    • @ RazvanP
      Tocmai cei infierati de dv. sunt cei care ne sufoca cu falsul lor patriotism. Toti hotii si borfasii, toti devalizatorii romaniei, timp de 34 de ani sunt cei ce stau in tribune imbracati in costume de firma, in uniforme militare de opereta, in odajdii popesti dobandite din furt si jupuit vii si morti, de la javre precum firea care a bagat bani in burdihanele puturoase ale popilor in loc sa faca ceva util, cum ar fi spre exemplu termoficarea bucurestiului. Pe astia ii scoate in evidenta autorul articolului. E pacat ca nu realizati acesf lucru si va repeziti cu acuzele, exact la cine nu e cazul.
      • Like 4


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult