Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cine are de câștigat de pe urma filmului Colectiv?

Collective

Cred că, în fața morții cuiva, atitudinea corectă este de smerenie, liniște și decență. Niciodată, sub nicio formă, nu trebuie acceptate, la nivel de societate, ca fiind normale încercările de a profita de moartea cuiva pentru a câștiga notorietate, bani sau alt tip de avantaje.

Putem vedea multe aberații în societatea românească. Vedem oameni care consideră că e acceptabil să îți pui în piept poza unui mort, pentru a-ți promova proiectele personale, uneori chiar fără a consulta în prealabil familia decedatului. Vedem logo-urile unor prestatori de servicii puse peste tragediile unor familii. Vedem candidaturi la prezidențiale care folosesc tragediile ca rampă de lansare. Vedem cum poveștile unor persoane care au murit sunt deturnate în povești despre narcisiști vii, cu ego-uri nesătule. Este clar că societatea românească încă bâjbâie în ceea ce privește normele morale. Probabil că această orbecăială ar înceta dacă ne-am pune trei întrebări banale când ne confruntăm cu acțiuni ce duc la dileme etice:

1. Cine are, în primul rând, de câștigat din acțiunea respectivă?

2. Cum ar fi dacă acțiunea respectivă ar deveni normă socială?

3. Ce efect a avut acțiunea respectivă?

Odată cu nominalizarea documentarului Colectiv la premiile Oscar, a apărut opinia că filmul este o cale prin care se profită de o tragedie. Faptul că toată lumea are dreptul la o opinie nu înseamnă însă că toate opiniile sunt corecte. Eu consider că această poziție e greșită și voi argumenta de ce cred asta.

În primul rând, este treaba documentariștilor să caute povești care să stea la baza filmelor pe care le realizează. Asta fac ei, asta e ”fișa postului”: caută întâmplări care sunt importante pentru societate și le prezintă publicului prin intermediul unui material jurnalistic. Să îi acuzi de lipsă de etică pentru că au realizat un film pornind de la o tragedie, este absurd. Prin extrapolare, ar trebui interzise orice profesii care au cumva legătură cu tragediile ori moartea, ceea ce e din nou absurd.

Cine are de câștigat de pe urma filmului Colectiv? În primul rând societatea și nu doar o dată, ci de două ori. Filmul este, din acest punct de vedere, special. Nu este unic, dar este special pentru că este o poveste adevărată, despre oameni care aduc publicului povești adevărate. Importanța socială și efectul pozitiv al investigației jurnaliștilor prezentați în film sunt indiscutabile. Societatea românească are nevoie ca de aer de jurnaliști tenace, care să demaște problemele grave care cancerizează toate sistemele. Faptul că povestea jurnaliștilor este, la rândul ei, prezentată publicului din toată lumea nu are cum să fie altfel decât util .

În ceea ce privește a doua întrebare, cum ar fi dacă toată lumea ar proceda la fel, sunt ferm convins nu doar că ar fi bine ca, de fiecare dată când sunt descoperite minciuni, acte de impostură ori corupție, acestea să fie demascate și expuse cât mai incisiv cu putință, la fel ca și poveștile celor care aduc adevărul la suprafață, ci este singura cale spre o normalitate care deocamdată este doar un deziderat.

Nominalizarea filmului Colectiv la premiile Oscar este un moment istoric nu doar pentru filmul românesc, ci și pentru jurnalismul românesc, însă nu scriu fiindcă sunt orbit de acest succes. Cred, de exemplu, că dacă scenariul ar fi fost făcut folosind altă structură, poate dacă ar fi urmărit exclusiv lupta jurnaliștilor pentru a demasca neregulile din sistem, în paralel cu momentele prin care au trecut supraviețuitorii după tragedie și dacă s-ar fi evitat portretizarea ușor excesivă a unui politician, filmul Colectiv ar fi avut șanse mult mai mari să câștige. 

În ceea ce privește efectul, atât investigația cât și documentarul au avut exact efectul promis: investigatorii au scos adevărul la iveală, iar documentariștii au povestit cum a fost scos adevărul la iveală, într-un mod care a adus povestea în atenția întregii lumi. Este foarte important de reținut acest lucru, pentru a nu cădea în capcana  de a compara controversa născută în jurul documentarului Colectiv cu alte materiale create în mod evident doar pentru audiență, ori cu situații în care tragediile sunt folosite pentru a promite salvări imposibile, pentru a vinde tratamente miraculoase, pentru a umfla notorietatea unor eroi de carton, sau pentru alte tipuri de potlogării morbide ce se dovedesc a fi, într-un final, înșelăciuni mediatice cu zero efecte pozitive asupra societății. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • profun check icon
    Este o contradicție între frazele cu care începi articolul și argumentația cu care aperi filmul.

    De ce contradicție? Fiindcă nu specifici granița care desparte un act legitim de documentare cu bună credința și deontologie profesională a unei tragedii, de abordarea partizană și direct interesată (la modul personal) a unora dintre participanți.

    Falsitatea rolului jucat de Vlad Voiculescu de pildă, este demonstrată chiar înainte de gala Oscar printr-o acumulare de de atitudini și comportamente cel puțin la fel de criticabile ca acelea din film. Și nu cred că e cazul să intru în amănunte.

    Caracterul artificial, de mimare a căutării unor adevăruri, este oarecum mărturisit și de realizatori, care au inclus filmul nu doar la categoria „documentare” ci și la filme internaționale (ne-americane), unde sunt prezentate prin tradiție filme de ficțiune.

    Ce-i drept, ca documentar are foarte multe zone, intenționat ... neatinse ...
    • Like 2
  • Voi incercati sa argumentati absurdul..... Tragedia unora oskarul.altora am mai spus....nu a fost mai întâi filmul ideea și apoi tragedia....și da nu a fost utopia și apoi dezastrul ci tocmai invers.... Daca am fi îndreptat sistemul am fi eficientizat sănătatea spitalele oskarul nominalizarea și restul ar fi avut sens....dar cat nu am îndreptat nimic nu ai ce argumenta și susține..... E că și cul holocaustul evreiesc ar fi fost nominalizat la oskar..... Are sens că s.a terminat războiul am îndreptat oroarea dar dacă în 1944 Final solution ar fi fost propus la oskar.......deci cum e cu argumentul și care argument primează?
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult