Cred că, în fața morții cuiva, atitudinea corectă este de smerenie, liniște și decență. Niciodată, sub nicio formă, nu trebuie acceptate, la nivel de societate, ca fiind normale încercările de a profita de moartea cuiva pentru a câștiga notorietate, bani sau alt tip de avantaje.
Putem vedea multe aberații în societatea românească. Vedem oameni care consideră că e acceptabil să îți pui în piept poza unui mort, pentru a-ți promova proiectele personale, uneori chiar fără a consulta în prealabil familia decedatului. Vedem logo-urile unor prestatori de servicii puse peste tragediile unor familii. Vedem candidaturi la prezidențiale care folosesc tragediile ca rampă de lansare. Vedem cum poveștile unor persoane care au murit sunt deturnate în povești despre narcisiști vii, cu ego-uri nesătule. Este clar că societatea românească încă bâjbâie în ceea ce privește normele morale. Probabil că această orbecăială ar înceta dacă ne-am pune trei întrebări banale când ne confruntăm cu acțiuni ce duc la dileme etice:
1. Cine are, în primul rând, de câștigat din acțiunea respectivă?
2. Cum ar fi dacă acțiunea respectivă ar deveni normă socială?
3. Ce efect a avut acțiunea respectivă?
Odată cu nominalizarea documentarului Colectiv la premiile Oscar, a apărut opinia că filmul este o cale prin care se profită de o tragedie. Faptul că toată lumea are dreptul la o opinie nu înseamnă însă că toate opiniile sunt corecte. Eu consider că această poziție e greșită și voi argumenta de ce cred asta.
În primul rând, este treaba documentariștilor să caute povești care să stea la baza filmelor pe care le realizează. Asta fac ei, asta e ”fișa postului”: caută întâmplări care sunt importante pentru societate și le prezintă publicului prin intermediul unui material jurnalistic. Să îi acuzi de lipsă de etică pentru că au realizat un film pornind de la o tragedie, este absurd. Prin extrapolare, ar trebui interzise orice profesii care au cumva legătură cu tragediile ori moartea, ceea ce e din nou absurd.
Cine are de câștigat de pe urma filmului Colectiv? În primul rând societatea și nu doar o dată, ci de două ori. Filmul este, din acest punct de vedere, special. Nu este unic, dar este special pentru că este o poveste adevărată, despre oameni care aduc publicului povești adevărate. Importanța socială și efectul pozitiv al investigației jurnaliștilor prezentați în film sunt indiscutabile. Societatea românească are nevoie ca de aer de jurnaliști tenace, care să demaște problemele grave care cancerizează toate sistemele. Faptul că povestea jurnaliștilor este, la rândul ei, prezentată publicului din toată lumea nu are cum să fie altfel decât util .
În ceea ce privește a doua întrebare, cum ar fi dacă toată lumea ar proceda la fel, sunt ferm convins nu doar că ar fi bine ca, de fiecare dată când sunt descoperite minciuni, acte de impostură ori corupție, acestea să fie demascate și expuse cât mai incisiv cu putință, la fel ca și poveștile celor care aduc adevărul la suprafață, ci este singura cale spre o normalitate care deocamdată este doar un deziderat.
Nominalizarea filmului Colectiv la premiile Oscar este un moment istoric nu doar pentru filmul românesc, ci și pentru jurnalismul românesc, însă nu scriu fiindcă sunt orbit de acest succes. Cred, de exemplu, că dacă scenariul ar fi fost făcut folosind altă structură, poate dacă ar fi urmărit exclusiv lupta jurnaliștilor pentru a demasca neregulile din sistem, în paralel cu momentele prin care au trecut supraviețuitorii după tragedie și dacă s-ar fi evitat portretizarea ușor excesivă a unui politician, filmul Colectiv ar fi avut șanse mult mai mari să câștige.
În ceea ce privește efectul, atât investigația cât și documentarul au avut exact efectul promis: investigatorii au scos adevărul la iveală, iar documentariștii au povestit cum a fost scos adevărul la iveală, într-un mod care a adus povestea în atenția întregii lumi. Este foarte important de reținut acest lucru, pentru a nu cădea în capcana de a compara controversa născută în jurul documentarului Colectiv cu alte materiale create în mod evident doar pentru audiență, ori cu situații în care tragediile sunt folosite pentru a promite salvări imposibile, pentru a vinde tratamente miraculoase, pentru a umfla notorietatea unor eroi de carton, sau pentru alte tipuri de potlogării morbide ce se dovedesc a fi, într-un final, înșelăciuni mediatice cu zero efecte pozitive asupra societății.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce contradicție? Fiindcă nu specifici granița care desparte un act legitim de documentare cu bună credința și deontologie profesională a unei tragedii, de abordarea partizană și direct interesată (la modul personal) a unora dintre participanți.
Falsitatea rolului jucat de Vlad Voiculescu de pildă, este demonstrată chiar înainte de gala Oscar printr-o acumulare de de atitudini și comportamente cel puțin la fel de criticabile ca acelea din film. Și nu cred că e cazul să intru în amănunte.
Caracterul artificial, de mimare a căutării unor adevăruri, este oarecum mărturisit și de realizatori, care au inclus filmul nu doar la categoria „documentare” ci și la filme internaționale (ne-americane), unde sunt prezentate prin tradiție filme de ficțiune.
Ce-i drept, ca documentar are foarte multe zone, intenționat ... neatinse ...