Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Colectiv” nu a luat Oscarul. Tolontan: „Felicitări „Another round” și „My octopus teacher” pentru victorie, mulțumiri Alexander Nanau pentru filmul tău extraordinar”

Alexander Nanau și Bianca Oana

Foto: SplashNews.com / Profimedia

Documentarul „Colectiv”, în regia lui Alexander Nanau, a obținut două nominalizări la ediția din acest an a premiilor Oscar - la categoria Cel mai bun film străin, unde câștigător a fost desemnat „Another round”, și la categoria Cel mai bun lungmetraj documentar, unde trofeul a fost luat de „My Octopus Teacher”.

Înainte de decernarea premiilor, regizorul Alexander Nanau a scris pe pagina sa de Facebook: „Este ziua Oscarurilor și povestea voastră are atenția lumii întregi. Nu veți fi uitați, iar povestea voastră va inspira oamenii din toată lumea să spună adevărul despre putere”.

Jurnalistul Cătălin Tolontan i-a felicitat pe câștigători și i-a mulțumit regizorului filmului „Colectiv”. „Felicitări ”Another round” și ”My octopus teacher” pentru victorie, mulțumiri Alexander Nanau pentru filmul tău extraordinar!

Pentru prima oră în istorie, la Gala Oscar s-au derulat secvențe dintr-un film românesc și s-a auzit limba română pe un film nominalizat la cele mai importante premii ale cinematografiei. ”Colectiv”, singurul documentar din această ediție a Academy Awards prezent în două categorii, nu a cîștigat la nici una dintre ele.

Dar rămân cuvintele curajosului doctor ATI Camelia Roiu, rostite pe secvențele rulate în fața unei audiențe de zeci de milioane de telespectatori din peste 200 de țări, ca un avertisment al felului în care cetățenii abuzați de stat devin ei înșiși abuzatori: ”Mama mi-a spus că noi nu mai suntem oameni””, a scris jurnalistul a cărui echipă este urmărită în documentar în timpul realizării investigației despre incendiul de la Colectiv.

La categoria documentar, au mai fost nominalizate „Crip Camp”, „The Mole Agent”, „My Octopus Teacher” şi „Time”.

La categoria lungmetraj internaţional, „Colectiv” pe lista scurtă s-au mai aflat „Another Round” (Danemarca), „Better Days” (Hong Kong), „The Man Who Sold His Skin” (Tunisia) şi „Quo Vadis, Aida?” (Bosnia şi Herţegovina, coproducţie cu participare românească).


Dincolo de faptul că a reprezentat o premieră istorică pentru cinematografia româneasă,  dubla nominalizare a lungmetrajului la Premiile Academiei Americane de Film înseamnă o „o recunoaștere a poveștii, un semn de respect față de victime”, spune Antoaneta Opriș, coautoarea documentarului.

Documentarul vorbește despre tragedia de la „Colectiv”, în imagini și mărturii tulburătoare. „Am constatat pe parcursul documentările că lipsa de umanitate e la un nivel pe care nu poți să îl concepi, că niște oameni, printre care doctori, au decis organizat să ucidă oameni prin minciuni. Au decis-o și au făcut-o. După tragedie, au dat drumul la achiziții: dacă ținem pacienții, putem deconta foarte mulți bani și putem da drumul la achiziții, fără niciun fel de mecanism de control. Să constați că cineva, organizat, omoară copiii altor oameni e devastator. În fiecare zi de filmare era ca și când cineva te taie și te maltratează, seara eram niște oameni bătuți din cauza a ce aflam, după ce a devenit clar cu ce fel de neoameni avem de-a face”, a povestit regizorul Alexander Nanau despre filmările la documentarul „Colectiv”.

S-a schimbat ceva remarcabil în sistemul medical de la Colectiv încoace?

„Mi se pare că s-au întâmplat chiar două lucruri remarcabile: primul este că, de când urmăresc sistemul de sănătate făcând acest film, niciun singur om din nomenclatura medicală nu a fost tras la răspundere în instanțele românești, ba dimpotrivă. Toți au fost decorați de Președintele României pentru ce au făcut, iar doilea lucru remarcabil este că salariile medicilor din România au crescut peste nivel european, dar șpaga a rămas la fel, ceea ce este de neînțeles.

Din nou, remarcabil este câți tineri care au studiat în România pleacă, fug dintr-un sistem care refuză să se reformeze, fiind ținut în mâinile unor profesori universitari, care numai doctori nu sunt, ci, mai degrabă, negociatori de putere și bani publici”, crede Alexander Nanau.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daca am avea inca noua regizori ca Nanau, si inca noua jurnalisti ca Tolontan, Romania ar fi mai aproape de al noulea cer. Dar chiar si fara sa castigam trofeul, simt ca am urcat un cer-doua. Felicitari si multumim.
    • Like 0
  • Felicitari tuturor care au ajutat la acest demers jurnalistic . In rest nominalizarea in sine este o mare victorie . Despre celelalte , inclusiv starea sistemului de sanatate romanesc , nu prea mai are rost sa vorbim. Chiar expunerea (mai bine zis evitarea) mediatica unui astfel de eveniment spune multe . Suntem o societate mediocra si narcisista , unde adevarul enerveaza si schimbarea treneaza.
    • Like 0
  • Dacă nu ne e jenă sa recunoaștem, e un film foarte important pentru noi. Dar greu de înțeles pentru cei din afară.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult